Romanian(i)
2 ,,Iată, te voi face mic printre neamuri, vei fi cel mai dispreţuit.
3 Căci mîndria inimii tale te -a dus în rătăcire, pe tine, care locuieşti în crăpăturile stîncilor, şi domneşti în înălţime; de aceea, tu zici în tine însuţi:,,Cine mă va arunca la pămînt?``
4 Dar chiar dacă ai locui tot atît de sus ca vulturul, chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul între stele, tot te voi arunca jos şi de acolo, zice Domnul``.
5 Dacă ar fi intrat la tine nişte hoţi, sau nişte tîlhari de noapte, -cum eşti de pustiit! -ar fi luat ei oare mai mult decît ar fi putut? Dacă ar fi venit nişte culegători de vie la tine, n'ar fi lăsat ei niciun strugure pe urmă?
6 Vai! Ce scormonit este Esau! Cum i s'au descoperit comorile!
7 Toţi cei uniţi cu tine te-au izgonit înapoi pînă la hotar, prietenii tăi te-au înşelat şi te-au stăpînit. Cei ce mîncau din pînea ta ţi-au întins curse, pe cari nu le-ai băgat de seamă!
8 ,,Oare, zice Domnul, nu voi pierde Eu în ziua aceea pe cei înţelepţi din Edom, şi princeperea din muntele lui Esau?
9 Vitejii tăi, Temane, se vor spăimînta, pentruca toţi cei din muntele lui Esau să piară în măcel.