Matthew 17 Cross References - Romanian

¹ După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i -a dus la o parte pe un munte înalt. ² El S'a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s'au făcut albe ca lumina. ³ Şi iatăcă li s'a arătat Moise şi Ilie, stînd de vorbă cu El. ⁴ Petru a luat cuvîntul, şi a zis lui Isus:,,Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.`` <sup>5</sup> Pe cînd vorbea el încă, iată că i -a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s'a auzit un glas, care zicea:,,Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!`` ⁶ Cînd au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pămînt, şi s'au înspăimîntat foarte tare. ⁷ Dar Isus S'a apropiat, S'a atins de ei, şi le -a zis:,,Sculaţi-vă, nu vă temeţi!`` <sup>8</sup> Ei au ridicat ochii, şi n'au văzut pe nimeni, decît pe Isus singur. <sup>9</sup> Pe cînd se coborau din munte, Isus le -a dat porunca următoare:,,Să nu spuneţi nimărui de vedenia aceasta, pînă va învia Fiul omului din morţi.`` ¹⁰ Ucenicii I-au pus întrebarea următoare:,,Oare de ce zic cărturarii că întîi trebuie să vină Ilie?`` <sup>11</sup> Drept răspuns, Isus le -a zis:,,Este adevărat că trebuie să vină întîi Ilie, şi să aşeze din nou toate lucrurile. <sup>12</sup> Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor.`` ¹³ Ucenicii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul. ¹⁴ Cînd au ajuns la norod, a venit un om, care a căzut în genunchi înaintea lui Isus, şi I -a zis: ¹⁵ ,,Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic, şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc, şi de multe ori cade în apă. ¹⁶ L-am adus la ucenicii Tăi, şi n'au putut să -l vindece.`` <sup>17</sup> ,,O, neam necredincios şi pornit la rău!`` a răspuns Isus.,,Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi -l aici la Mine.`` <sup>18</sup> Isus a certat dracul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s'a tămăduit chiar în ceasul acela. <sup>19</sup> Atunci ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis, deoparte:,,Noi de ce n'am putut să -l scoatem?`` ²⁰ ,,Din pricina puţinei voastre credinţe``, le -a zis Isus.,,Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cît un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia:,Mută-te de aici colo`, şi s'ar muta; nimic nu v'ar fi cu neputinţă. <sup>21</sup> Dar acest soi de draci nu iese afară decît cu rugăciune şi cu post.`` ²² Pe cînd stăteau în Galilea, Isus le -a zis:,,Fiul omului trebuie să fie dat în mînile oamenilor. ²³ Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.`` Ucenicii s'au întristat foarte mult. <sup>24</sup> Cînd au ajuns în Capernaum, ceice strîngeau darea pentru Templu (Greceşte: Cele două drahme.) au venit la Petru, şi i-au zis:,,Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?`` ²⁵ ,,Ba da``, a zis Petru. Şi cînd a intrat în casă, Isus i -a luat înainte, şi i -a zis:,,Ce crezi, Simone? Împăraţii pămîntului dela cine iau dări sau biruri? Dela fiii lor sau dela străini?`` ²⁶ Petru I -a răspuns:,,Dela străini.`` Şi Isus i -a zis:,,Aşa dar fiii sînt scutiţi. <sup>27</sup> Dar, ca să nu -i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa, şi trage afară peştele care va veni întîi; deschide -i gura, şi vei găsi în ea o rublă (Greceşte: Un statir.) pe care ia -o şi dă-le -o lor, pentru Mine şi pentru tine.``

³⁷ A luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei, şi a început să Se întristeze şi să se mîhnească foarte tare.

³⁷ Şi n'a îngăduit nimănui să -L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.

² După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi i -a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S'a schimbat la faţă înaintea lor. ³ Hainele Lui s'au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care nici un nălbitor de pe pămînt n'o poate da. ⁴ Ilie li s'a arătat împreună cu Moise, şi sta de vorbă cu Isus. ⁵ Petru a luat cuvîntul, şi a zis lui Isus:,,Învăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.`` <sup>6</sup> Căci nu ştia ce să zică, atît de mare spaimă îi apucase. <sup>7</sup> A venit un nor şi i -a acoperit cu umbra lui; şi din nor s'a auzit un glas, care zicea:,,Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi!`` ⁸ Îndată, ucenicii s'au uitat împrejur, şi n'au mai văzut pe nimeni decît pe Isus singur cu ei. ⁹ Pe cînd se pogorau de pe munte, Isus le -a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, pînă va învia Fiul omului dintre cei morţi. ¹⁰ Ei au păstrat în ei lucrul acesta, şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi, ¹¹ Ucenicii I-au pus următoarea întrebare:,,Pentruce zic cărturarii că trebuie să vină întîi Ilie?`` <sup>12</sup> El le -a răspuns:,,Ilie va veni întîi; şi va aşeza din nou toate lucrurile; tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să fie defăimat. <sup>13</sup> Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.``

⁵¹ Cînd a ajuns la casa fruntaşului, n'a lăsat pe nici unul să intre împreună cu El, decît pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.

²⁸ Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov, şi S'a suit pe munte să Se roage. ²⁹ Pe cînd Se ruga, I s'a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s'a făcut albă strălucitoare. ³⁰ Şi iatăcă stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie, ³¹ cari se arătaseră în slavă, şi vorbeau despre sfîrşitul Lui, pe care avea să -l aibă în Ierusalim. ³² Petru şi tovarăşii lui erau îngreuiaţi de somn; dar, cînd s'au deşteptat bine, au văzut slava lui Isus, şi pe cei doi bărbaţi cari stăteau împreună cu El. ³³ În clipa cînd se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus:,,Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.`` Nu ştia ce spune. <sup>34</sup> Pe cînd vorbea el astfel, a venit un nor, şi i -a acoperit cu umbra lui; ucenicii s'au spăimîntat, cînd i-au văzut intrînd în nor. <sup>35</sup> Şi din nor s'a auzit un glas, care zicea:,,Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi.`` ³⁶ Cînd s'a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut, şi n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.

¹ Vin la voi pentru a treia oară.,,Orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.``

¹⁸ Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, cînd eram cu El pe muntele cel sfînt.

²⁹ Moise s'a pogorît de pe muntele Sinai, cu cele două table ale mărturiei în mînă. Cînd se pogora de pe munte, nu ştia că pielea feţei lui strălucea, pentrucă vorbise cu Domnul. ³⁰ Aaron şi toţi copiii lui Israel s'au uitat la Moise, şi iată că pielea feţei lui strălucea; şi se temeau să se apropie de el. ³¹ Moise i -a chemat; Aaron şi toţi fruntaşii adunării s'au întors la el, şi el le -a vorbit. ³² După aceea, toţi copiii lui Israel s'au apropiat, şi el le -a dat toate poruncile, pe cari le primise dela Domnul, pe muntele Sinai. ³³ Cînd a încetat să le vorbească, şi -a pus o măhramă pe faţă. ³⁴ Cînd intra Moise înaintea Domnului, ca să -I vorbească, îşi scotea măhrama pînă ce ieşea; iar cînd ieşea, spunea copiilor lui Israel ce i se poruncise. ³⁵ Copiii lui Israel se uitau la faţa lui Moise, şi vedeau că pielea feţei lui strălucea; şi Moise îşi punea iarăş măhrama pe faţă pînă ce intra ca să vorbească cu Domnul.

² Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

³ Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.

³ Hainele Lui s'au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care nici un nălbitor de pe pămînt n'o poate da.

²⁹ Pe cînd Se ruga, I s'a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s'a făcut albă strălucitoare.

¹⁴ Şi Cuvîntul S'a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. -

²⁴ Tată, vreau ca acolo unde sînt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat -o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.

¹³ Pela amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui. ¹⁴ Am căzut cu toţii la pămînt; şi eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască:,Saule, Saule, pentruce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci, cu piciorul înapoi în vîrful unui ţepuş.`` ¹⁵ ,Cine eşti, Doamne?` am răspuns eu. Şi Domnul a zis:,Eu sînt Isus, pe care -L prigoneşti.

² Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvîrşită.

⁶ El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuş n'a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ⁷ ci S'a desbrăcat pe sine însuş şi a luat un chip de rob, făcîndu-Se asemenea oamenilor.

¹³ Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă pînă la picioare, şi încins la piept cu un brîu de aur. ¹⁴ Capul şi părul Lui erau albe ca lîna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului; ¹⁵ picioarele Lui erau ca arama aprinsă, şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. ¹⁶ În mîna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele, cînd străluceşte în toată puterea lui. ¹⁷ Cînd L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi -a pus mîna dreaptă peste mine, şi a zis:,,Nu te teme! Eu sînt Cel dintîi şi Cel de pe urmă,

¹ Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într'un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele, şi picioarele lui erau ca nişte stîlpi de foc.

¹² Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu -l ştie, decît numai El singur. ¹³ Era îmbrăcat cu o haină muiată în sînge. Numele Lui este:,,Cuvîntul lui Dumnezeu.``

¹¹ Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Celce şedea pe el. Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s'a mai găsit loc pentru ele.

¹⁸ Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un prooroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui, şi el le va spune tot ce -i voi porunci Eu.

⁵ Moise, robul Domnului, a murit acolo, în ţara Moabului, după porunca Domnului. ⁶ Şi Domnul l -a îngropat în vale, în ţara Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor. Nimeni nu i -a cunoscut mormîntul pînă în ziua de azi.

¹⁰ În Israel nu s'a mai ridicat prooroc ca Moise, pe care Domnul să -l fi cunoscut faţă în faţă.

¹ Ilie, Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab:,,Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sînt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decît după cuvîntul meu.``

³⁶ În clipa cînd se aducea jertfa de seară, proorocul Ilie s'a apropiat şi a zis:,,Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sînt slujitorul Tău, şi că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta. ³⁷ Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentruca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine!`` <sup>38</sup> Atunci a căzut foc dela Domnul, şi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pămîntul, şi a supt şi apa care era în şanţ. <sup>39</sup> Cînd a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa la pămînt, şi au zis:,,Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!`` ⁴⁰ ,,Puneţi mîna pe proorocii lui Baal``, le -a zis Ilie:,,niciunul să nu scape!`` Şi au pus mîna pe ei. Ilie i -a pogorît la pîrîul Chison şi i -a junghiat acolo.

¹¹ Pe cînd mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s'a înălţat la cer într'un vîrtej de vînt. ¹² Elisei se uita şi striga:,,Părinte! Părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui!`` Şi nu l -a mai văzut. Apucîndu-şi hainele, le -a sfîşiat în două bucăţi, <sup>13</sup> şi a ridicat mantaua, căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s'a întors, şi s'a oprit pe malul Iordanului; <sup>14</sup> a luat mantaua, căreia îi dăduse Ilie drumul, şi a lovit apele cu ea, şi a zis:,,Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?`` Şi a lovit apele, cari s'au despărţit într'o parte şi în alta, şi Elisei a trecut.

⁵ Iată, vă voi trimete pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.

¹³ Căci pînă la Ioan au proorocit toţi proorocii şi Legea. ¹⁴ Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, care trebuia să vină.

¹⁰ Ucenicii I-au pus întrebarea următoare:,,Oare de ce zic cărturarii că întîi trebuie să vină Ilie?`` <sup>11</sup> Drept răspuns, Isus le -a zis:,,Este adevărat că trebuie să vină întîi Ilie, şi să aşeze din nou toate lucrurile. <sup>12</sup> Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor.`` ¹³ Ucenicii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

⁴ Ilie li s'a arătat împreună cu Moise, şi sta de vorbă cu Isus.

¹⁷ Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.``

³⁰ Şi iatăcă stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie, ³¹ cari se arătaseră în slavă, şi vorbeau despre sfîrşitul Lui, pe care avea să -l aibă în Ierusalim.

³³ În clipa cînd se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus:,,Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.`` Nu ştia ce spune.

¹⁶ Legea şi proorocii au ţinut pînă la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.

²⁷ Şi a început dela Moise, şi dela toţi proorocii, şi le -a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

⁴⁴ Apoi le -a zis:,,Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.``

¹⁷ căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.

⁴⁵ Să nu credeţi că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v'aţi pus nădejdea. ⁴⁶ Căci, dacă aţi crede pe Moise, M'aţi crede şi pe Mine, pentrucă el a scris despre Mine. ⁴⁷ Dar dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?``

⁷ Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atîta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, ⁸ cum n'ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului? ⁹ Dacă slujba aducătoare de osîndă, a fost slăvită, cu cît mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire? ¹⁰ Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n'a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. ¹¹ În adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cît mai mult va rămînea în slavă ce este netrecător!

¹ Deaceea, fraţi sfinţi, cari aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, ² care a fost credincios Celuice L -a rînduit, cum şi Moise a fost,,credincios în toată casa lui Dumnezeu.`` <sup>3</sup> Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atît mai mare decît a lui Moise, cu cît celce a zidit o casă are mai multă cinste decît casa însăş. - <sup>4</sup> Orice casă este zidită de cineva, dar Celce a zidit toate lucrurile, este Dumnezeu. - <sup>5</sup> Cît despre Moise, el a fost,,credincios în toată casa lui Dumnezeu``, ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile, cari aveau să fie vestite mai tîrziu. ⁶ Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui sîntem noi, dacă păstrăm pînă la sfîrşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.

¹⁸ Moise a zis:,,Arată-mi slava Ta!`` <sup>19</sup> Domnul a răspuns:,,Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea, şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur, şi am milă de cine vreau să am milă!``

⁶ Mulţi zic:,,Cine ne va arăta fericirea?`` Eu însă zic:,,Fă să răsară peste noi lumina Feţei Tale, Doamne!``

¹¹ Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sînt bucurii nespuse, şi desfătări vecinice în dreapta Ta.

¹ (Un psalm al lui David. Făcut cînd era în pustia lui Iuda.) Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tînjeşte trupul după Tine, într'un pămînt sec, uscat şi fără apă. ² Aşa Te privesc eu în locaşul cel sfînt, ca să-Ţi văd puterea şi slava. ³ Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decît viaţa, de aceea buzele mele cîntă laudele Tale. ⁴ Te voi binecuvînta dar toată viaţa mea, şi în Numele Tău îmi voi ridica mînile. ⁵ Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze,

¹⁷ ,,Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi ţara în toată întinderea ei.

¹⁷ O! Cît sînt de înfloritori! Cît sînt de frumoşi! Grîul va veseli pe tineri, şi mustul pe fete.

⁵ Petru a luat cuvîntul, şi a zis lui Isus:,,Învăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.`` ⁶ Căci nu ştia ce să zică, atît de mare spaimă îi apucase.

⁸ ,,Doamne``, i -a zis Filip,,,arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns.`` ⁹ Isus i -a zis:,,De atîta vreme sînt cu voi, şi nu M'ai cunoscut, Filipe? Cine M'a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar:,Arată-ne pe Tatăl?`

²³ Sînt strîns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine;

² Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s'a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este.

²³ Cetatea n'are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s'o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.

³ Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. ⁴ Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. ⁵ Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentrucă Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.

¹⁹ Trîmbiţa răsuna tot mai puternic. Moise vorbea, şi Dumnezeu îi răspundea cu glas tare.

³⁴ Atunci norul a acoperit cortul întîlnirii, şi slava Domnului a umplut cortul. ³⁵ Moise nu putea să intre în cortul întîlnirii, pentrucă norul stătea deasupra lui, şi slava Domnului umplea cortul.

¹¹ Voi v'aţi apropiat şi aţi stătut la poalele muntelui. Muntele era aprins, şi flacările se ridicau pînă în inima cerului. Era întunerec, nori şi negură deasă. ¹² Şi Domnul v'a vorbit din mijlocul focului; voi aţi auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n'aţi văzut nici un chip, ci aţi auzit doar un glas.

²² Acestea sînt cuvintele pe cari le -a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului din nori şi din negură deasă, şi le -a spus la toată adunarea voastră, fără să adauge ceva. Le -a scris pe două table de piatră, şi mi le -a dat.

¹⁵ Domnul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prooroc ca mine: să ascultaţi de el!

¹⁹ Şi dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe cari le va spune el în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală.

¹⁰ În clipa cînd au ieşit preoţii din Locul sfînt, norul a umplut casa Domnului. ¹¹ Preoţii n'au putut să rămînă acolo să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa Domnului. ¹² Atunci Solomon a zis:,,Domnul a zis că vrea să locuiască în întunerec!

¹ Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:

¹⁰ Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului. ¹¹ Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.

⁷ Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului, şi te-am încercat la apele Meriba. -

¹ ,,Iată Robul Meu, pe care -L sprijinesc, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.

²¹ Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o lege mare şi minunată.

¹⁷ Şi din ceruri s'a auzit un glas, care zicea:,,Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.``

¹⁸ ,,Iată Robul Meu, pe care L-am ales, Prea iubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata.

¹¹ Şi din ceruri s'a auzit un glas, care zicea:,,Tu eşti Fiul Meu prea iubit, în Tine îmi găsesc toată plăcerea Mea.``

⁷ A venit un nor şi i -a acoperit cu umbra lui; şi din nor s'a auzit un glas, care zicea:,,Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi!``

²² şi Duhul Sfînt S'a pogorît peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s'a auzit un glas, care zicea:,,Tu eşti Fiul Meu prea iubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!``

³⁴ Pe cînd vorbea el astfel, a venit un nor, şi i -a acoperit cu umbra lui; ucenicii s'au spăimîntat, cînd i-au văzut intrînd în nor. ³⁵ Şi din nor s'a auzit un glas, care zicea:,,Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi.``

¹⁶ Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.

³⁵ Tatăl iubeşte pe Fiul, şi a dat toate lucrurile în mîna Lui.

²⁰ Căci Tatăl iubeşte pe Fiul, şi -I arată tot ce face; şi -I va arăta lucrări mai mari decît acestea, ca voi să vă minunaţi. ²¹ În adevăr, după cum Tatăl înviază morţii, şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea. ²² Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat -o Fiului, ²³ pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L -a trimes.

³⁷ Şi Tatăl, care M'a trimes, a mărturisit El însuş despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa;

²⁸ Tată, proslăveşte Numele Tău!`` Şi din cer, s'a auzit un glas, care zicea:,,L-am proslăvit, şi -L voi mai proslăvi!`` ²⁹ Norodul, care stătea acolo, şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau:,,Un înger a vorbit cu El!`` ³⁰ Isus a răspuns:,,Nu pentru Mine s'a auzit glasul acesta, ci pentru voi.

⁹ Cum M'a iubit pe Mine Tatăl, aşa v'am iubit şi Eu pe voi. Rămîneţi în dragostea Mea. ¹⁰ Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămînea în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămîn în dragostea Lui.

⁹ După ce a spus aceste lucruri, pe cînd se uitau ei la El, S'a înălţat la cer, şi un nor L -a ascuns din ochii lor.

²² În adevăr, Moise a zis părinţilor noştri:,,Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine; pe El să -L ascultaţi în tot ce vă va spune. ²³ Şi oricine nu va asculta de Proorocul acela, va fi nimicit cu desăvîrşire din mijlocul norodului.``

³⁷ Acest Moise a zis fiilor lui Israel:,Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine: de el să ascultaţi.``

³ Pe drum, cînd s'a apropiat de Damasc, de odată a stălucit o lumină din cer în jurul lui. ⁴ El a căzut la pămînt, şi a auzit un glas, care -i zicea:,,Saule, Saule, pentruce Mă prigoneşti?`` <sup>5</sup> ,,Cine eşti Tu, Doamne?`` a răspuns el. Şi Domnul a zis:,,Eu sînt Isus, pe care -L prigoneşti.,,Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într'un ţepuş.`` <sup>6</sup> Tremurînd şi plin de frică, el a zis:,,Doamne, ce vrei să fac?``,,Scoală-te,`` i -a zis Domnul,,,intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.``

⁶ spre lauda slavei harului Său, pe care ni l -a dat în Prea Iubitul Lui.

¹³ El ne -a izbăvit de supt puterea întunerecului, şi ne -a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui,

¹ După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rînduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, ² la sfîrşitul acestor zile, ne -a vorbit prin Fiul, pe care L -a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.

¹ De aceea, cu atît mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile, pe cari le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. ² Căci, dacă Cuvîntul vestit prin îngeri s'a dovedit nezguduit, şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi -a primit o dreaptă răsplătire, ³ cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mîntuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întîi de Domnul, ne -a fost adeverită de cei ce au auzit -o,

⁹ Şi după ce a fost făcut desăvîrşit, S'a făcut pentru toţi cei ce -L ascultă, urzitorul unei mîntuiri vecinice,

²⁵ Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n'au scăpat ceice n'au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pămînt, cu atît mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem dela Cel ce vorbeşte din ceruri, ²⁶ al cărui glas a clătinat atunci pămîntul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta:,,Voi mai clătina încăodată nu numai pămîntul, ci şi cerul``.

¹⁶ În adevăr, v'am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii cari am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui. ¹⁷ Căci El a primit dela Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci cînd, din slava minunată, s'a auzit deasupra Lui un glas, care zicea:,,Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.``

⁷ Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pămîntului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.

²⁴ Un foc a eşit dinaintea Domnului, şi a mistuit pe altar arderea de tot şi grăsimile. Tot poporul a văzut lucrul acesta; au scos strigăte de bucurie, şi s'au aruncat cu faţa la pămînt.

²⁰ Pe cînd flacăra se suia de pe altar spre cer, Îngerul Domnului S'a suit în flacăra altarului. Văzînd lucrul acesta, Manoah şi nevastă-sa au căzut cu faţa la pămînt.

²² şi a zis nevestei sale:,,Vom muri, căci am văzut pe Dumnezeu.``

¹⁶ David a ridicat ochii, şi a văzut pe îngerul Domnului stînd între pămînt şi cer, şi ţinînd în mînă sabia scoasă şi întoarsă împotriva Ierusalimului. Atunci David şi bătrînii, înveliţi cu saci, au căzut cu faţa la pămînt.

²³ M'am sculat, şi m'am dus în vale; şi iată că slava Domnului s'a arătat acolo, aşa cum o văzusem la rîul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pămînt.

³ Vedenia aceasta semăna cu aceea pe care o avusesem cînd venisem să nimicesc cetatea; şi vedeniile acestea semănau cu aceea pe care o avusesem, lîngă rîul Chebar. Şi am căzut cu faţa la pămînt.

¹⁷ El a venit atunci lîngă locul unde eram; şi la apropierea lui, m'am înspăimîntat, şi am căzut cu faţa la pămînt. El mi -a zis:,,Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfîrşitului!``

⁷ Eu, Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii cari erau cu mine n'au văzut -o; totuş au fost apucaţi de o mare spaimă, şi au luat -o la fugă ca să se ascundă! ⁸ Eu am rămas singur, şi am văzut această mare vedenie. Puterile m'au lăsat, coloarea mi s'a schimbat, faţa mi s'a sluţit, şi am pierdut orice vlagă. ⁹ Am auzit glasul cuvintelor lui; şi pe cînd auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la pămînt.

¹⁶ Şi iată că cineva care avea înfăţişarea copiilor oamenilor, s'a atins de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit, şi am zis celui ce stătea înaintea mea:,,Domnul meu, vedenia aceasta m'a umplut de groază..., şi am pierdut orice putere! ¹⁷ Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m'au părăsit, şi nu mai am nici suflare!``

⁷ Am căzut la pămînt, şi am auzit un glas, care-mi zicea:,Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?`

¹⁴ Am căzut cu toţii la pămînt; şi eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască:,Saule, Saule, pentruce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci, cu piciorul înapoi în vîrful unui ţepuş.``

¹⁸ Pe cînd îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pămînt leşinat. El m'a atins, şi m'a aşezat iarăş în picioare în locul în care mă aflam.

²¹ pe cînd vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor iute, omul Gavriil, pe care -l văzusem mai înainte într'o vedenie, şi m'a atins în clipa cînd se aducea jertfa de seară.

¹⁰ Şi iată că o mînă m'a atins, şi m'a aşezat tremurînd pe genunchii şi mînile mele.

¹⁸ Atunci cel ce avea înfăţişarea unui om m'a atins din nou, şi m'a întărit.

²⁷ Isus le -a zis îndată:,,Îndrăzniţi, Eu sînt; nu vă temeţi!``

⁵ Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pămînt. Dar ei le-au zis:,,Pentruce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?

⁶ Tremurînd şi plin de frică, el a zis:,,Doamne, ce vrei să fac?``,,Scoală-te,`` i -a zis Domnul,,,intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.``

¹⁷ Cînd L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi -a pus mîna dreaptă peste mine, şi a zis:,,Nu te teme! Eu sînt Cel dintîi şi Cel de pe urmă,

⁸ Îndată, ucenicii s'au uitat împrejur, şi n'au mai văzut pe nimeni decît pe Isus singur cu ei.

³⁶ Cînd s'a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut, şi n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.

¹⁰ După ce au trecut de straja întîia şi a doua, au ajuns la poarta de fer, care dă în cetate, şi ea li s'a deschis singură; au ieşit, şi au trecut într'o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lîngă el. ¹¹ Cînd şi -a venit Petru în fire, a zis:,,Acum văd cu adevărat că Domnul a trimes pe îngerul Său, şi m'a scăpat din mîna lui Irod şi dela tot ce aştepta poporul Iudeu.``

⁴ Apoi Isus i -a zis:,,Vezi să nu spui la nimeni; ci du-te de te arată preotului, şi adu darul, pe care l -a rînduit Moise, ca mărturie pentru ei.``

²⁰ Isus i -a răspuns:,,Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n'are unde-Şi odihni capul.``

²⁰ Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul. ²¹ De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrînilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorît, şi că a treia zi are să învieze.

¹² Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor.``

²³ Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.`` Ucenicii s'au întristat foarte mult.

³⁰ Isus le -a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.

⁵⁶ Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le -a poruncit să nu spună numănui cele întîmplate.

²¹ Isus le -a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta. ²² Apoi a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorît, şi a treia zi să învieze.

³³ şi, după ce -L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.`` ³⁴ Ei n'au înţeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi nu pricepeau ce le spunea Isus.

⁴⁶ Şi le -a zis:,,Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi. ⁴⁷ Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începînd din Ierusalim.

⁵ Iată, vă voi trimete pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. ⁶ El va întoarce inima părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem

¹⁴ Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, care trebuia să vină.

³ Şi iatăcă li s'a arătat Moise şi Ilie, stînd de vorbă cu El. ⁴ Petru a luat cuvîntul, şi a zis lui Isus:,,Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.``

⁴⁷ Unii din ceice stăteau acolo, cînd au auzit aceste vorbe, au zis:,,Strigă pe Ilie!`` <sup>48</sup> Şi îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l -a umplut cu oţet, l -a pus într'o trestie, şi i -a dat să bea. <sup>49</sup> Dar ceilalţi ziceau:,,Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să -L mîntuiască.``

¹¹ Ucenicii I-au pus următoarea întrebare:,,Pentruce zic cărturarii că trebuie să vină întîi Ilie?``

²¹ Şi ei l-au întrebat:,,Dar cine eşti? Eşti Ilie?`` Şi el a zis:,,Nu sînt!``,,Eşti proorocul?`` Şi el a răspuns:,,Nu!``

²⁵ Ei i-au mai pus următoarea întrebare:,,Atunci de ce botezi, dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici proorocul?``

⁶ El va întoarce inima părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem

¹⁶ El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. ¹⁷ Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.``

³ Şi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului, şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor, ⁴ după cum este scris în cartea cuvintelor proorocului Isaia:,,Iată glasul celui ce strigă în pustie:,Pregătiţi calea Domnului, neteziţi -I cărările. ⁵ Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strîmbe vor fi îndreptate, şi drumurile zgronţuroase vor fi netezite. ⁶ Şi orice făptură va vedea mîntuirea lui Dumnezeu.`` <sup>7</sup> Ioan zicea dar noroadelor, cari veneau să fie botezate de el:,,Pui de năpîrci, cine v'a învăţat să fugiţi de mînia viitoare? <sup>8</sup> Faceţi dar roduri vrednice de pocăinţa voastră, şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă:,Avem pe Avraam ca tată!` Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. <sup>9</sup> Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face roadă bună, este tăiat şi aruncat în foc.`` ¹⁰ Noroadele îl întrebau, şi ziceau:,,Atunci ce trebuie să facem?`` <sup>11</sup> Drept răspuns, el le zicea:,,Cine are două haine, să împartă cu cine n'are nici una; şi cine are de mîncare, să facă la fel.`` ¹² Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi, şi i-au zis:,,Învăţătorului, noi ce trebuie să facem?`` <sup>13</sup> El le -a răspuns:,,Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v'a fost poruncit să luaţi.`` ¹⁴ Nişte oştaşi îl întrebau şi ei, şi ziceau:,,Dar noi ce trebuie să facem?`` El le -a răspuns:,,Să nu stoarceţi nimic dela nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţămiţi cu lefurile voastre.``

²¹ pe care cerul trebuie să -L primească, pînă la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime.

³ Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obicinuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa dela El, şi noi nu L-am băgat în seamă. ⁴ Totuş, El suferinţele noastre le -a purtat, şi durerile noastre le -a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. ⁵ Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui sîntem tămăduiţi. ⁶ Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. ⁷ Cînd a fost chinuit şi asuprit, n'a deschis gura deloc, ca un miel pe care -l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n'a deschis gura. ⁸ El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pămîntul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? ⁹ Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormîntul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvîrşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui. ¹⁰ Domnul a găsit cu cale să -L zdrobească prin suferinţă... Dar, dupăce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămînţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mînile Lui. ¹¹ Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într'o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. ¹² De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentrucă S'a dat pe Sine însuş la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentrucă a purtat păcatele multora şi S'a rugat pentru cei vinovaţi.

² Ioan a auzit din temniţă despre lucrările lui Hristos,

⁹ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, şi mai mult decît un prooroc; ¹⁰ căci el este acela despre care s'a scris:,Iată, trimet înaintea feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.` ¹¹ Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s'a sculat nici unul mai mare decît Ioan Botezătorul. Totuş, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decît el. ¹² Din zilele lui Ioan Botezătorul pînă acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi ceice dau năvală, pun mîna pe ea. ¹³ Căci pînă la Ioan au proorocit toţi proorocii şi Legea. ¹⁴ Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, care trebuia să vină. ¹⁵ Cine are urechi de auzit, să audă.

³ Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi -l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip; ⁴ pentrucă Ioan îi zicea:,,Nu-ţi este îngăduit s'o ai de nevastă.`` <sup>5</sup> Irod ar fi vrut să -l omoare, dar se temea de norod, pentrucă norodul privea pe Ioan ca pe un prooroc. <sup>6</sup> Dar, cînd se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor, şi a plăcut lui Irod. <sup>7</sup> Deaceea i -a făgăduit cu jurămînt că îi va da orice va cere. <sup>8</sup> Îndemnată de mamă-sa, ea a zis:,,Dă-mi aici, într -o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!`` ⁹ Împăratul s'a întristat; dar din pricina jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i -l dea. ¹⁰ Şi a trimes să taie capul lui Ioan în temniţă.

²¹ De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrînilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorît, şi că a treia zi are să învieze.

²³ Isus S'a dus în Templu; şi, pe cînd învăţa norodul, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrînii norodului, şi I-au zis:,,Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, şi cine Ţi -a dat puterea aceasta?`` <sup>24</sup> Drept răspuns, Isus le -a zis:,,Vă voi pune şi Eu o întrebare; şi dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri. <sup>25</sup> Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer, sau dela oameni?`` Dar ei vorbeau între ei şi ziceau:,,Dacă vom răspunde:,Din cer,` ne va spune:,Atunci de ce nu l-aţi crezut?`

³² Fiindcă Ioan a venit la voi umblînd în calea neprihănirii, şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut: şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v'aţi căit în urmă ca să -l credeţi.

¹⁴ Impăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit; şi a zis:,,Ioan Botezătorul a înviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin el.`` <sup>15</sup> Alţii ziceau:,,Este Ilie.`` Iar alţii ziceau:,,Este un prooroc ca unul din prooroci.`` <sup>16</sup> Dar Irod, cînd a auzit lucrul acesta, zicea:,,Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morţi.`` ¹⁷ Căci Irod însuş trimesese să prindă pe Ioan, şi -l legase în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentrucă o luase de nevastă. ¹⁸ Şi Ioan zicea lui Irod:,,Nu-ţi este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!`` <sup>19</sup> Irodiada avea necaz pe Ioan, şi voia să -l omoare. Dar nu putea, <sup>20</sup> căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfînt; îl ocrotea, şi, cînd îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă; şi -l asculta cu plăcere. <sup>21</sup> Totuş a venit o zi cu bun prilej, cînd Irod îşi prăznuia ziua naşterii, şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai marilor oastei şi fruntaşilor Galileii. <sup>22</sup> Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat, şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei:,,Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da.`` ²³ Apoi a adăugat cu jurămînt:,,Ori ce-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea.`` <sup>24</sup> Fata a ieşit afară, şi a zis mamei sale:,,Ce să cer? Şi mamă-sa i -a răspuns:,,Capul lui Ioan Botezătorul.`` ²⁵ Ea s'a grăbit să vină îndată la Împărat, şi i -a făcut următoarea cerere:,,Vreau să-mi dai îndată, într'o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.`` ²⁶ Împăratul s'a întristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n'a vrut să zică nu. ²⁷ A trimes îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s'a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă, ²⁸ l -a adus pe o farfurie, l -a dat fetei, şi fata l -a dat mamei sale.

³⁰ Botezul lui Ioan venea din cer ori dela oameni? Răspundeţi-Mi!`` ³¹ Ei însă vorbeau astfel între ei:,,Dacă răspundem:,Din cer`, va zice:,Dar de ce nu l-aţi crezut?` ³² Şi dacă vom răspunde:,Dela oameni...` se temeau de norod, căci toţi socoteau că Ioan a fost în adevăr un prooroc.

¹⁹ Dar cîrmuitorul Irod, care era mustrat de Ioan pentru Irodiada, nevasta fratelui său Filip, şi pentru toate relele pe cari le făcuse, ²⁰ a mai adăugat la toate celelalte rele şi pe acela că a închis pe Ioan în temniţă.

³³ În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mîncînd pîne, nici bînd vin, şi ziceţi:,Are drac.`

²¹ Isus le -a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta. ²² Apoi a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorît, şi a treia zi să învieze. ²³ Apoi a zis tuturor:,,Dacă voeşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze. ²⁴ Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mîntui. ²⁵ Şi ce ar folosi un om să cîştige toată lumea, dacă s'ar prăpădi sau s'ar pierde pe sine însuş?

¹¹ A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.

³² Este un Altul, care mărturiseşte despre mine; şi ştiu că mărturisirea, pe care o face El despre Mine, este adevărată. ³³ Voi aţi trimes la Ioan, şi el a mărturisit pentru adevăr. ³⁴ Nu că mărturia, pe care o primesc Eu, vine dela un om; dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mîntuiţi. ³⁵ Ioan era lumina, care este aprinsă şi luminează, şi voi aţi vrut să vă veseliţi cîtăva vreme la lumina lui. ³⁶ Dar Eu am o mărturie mai mare decît a lui Ioan; căci lucrările, pe cari Mi le -a dat Tatăl să le săvîrşesc, tocmai lucrările acestea, pe cari le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M'a trimes.

²³ pe Omul acesta, dat în mînile voastre, după sfatul hotărît şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorît prin mîna celor fărădelege.

¹⁴ Voi v'aţi lepădat de Cel Sfînt şi Neprihănit, şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş. ¹⁵ Aţi omorît pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L -a înviat din morţi; noi sîntem martori ai Lui.

¹⁰ s'o ştiţi toţi, şi s'o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L -a înviat din morţi.

⁵² Pe cari din prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorît pe ceice vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-aţi vîndut acum, şi L-aţi omorît.

²⁴ Înainte de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel. ²⁵ Şi Ioan, cînd era la sfîrşitul însărcinării lui, zicea:,,Cine credeţi că sînt eu? Nu sînt Acela; ci iată că după mine vine Unul, căruia eu nu sînt vrednic să -i desleg încălţămintea picioarelor.`` ²⁶ Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi ceice vă temeţi de Dumnezeu, vouă v'a fost trimes Cuvîntul acestei mîntuiri. ²⁷ Căci locuitorii din Ierusalim şi mai marii lor n'au cunoscut pe Isus; şi prin faptul că L-au osîndit, au împlinit cuvintele proorocilor, cari se citesc în fiecare Sabat. ²⁸ Măcarcă n'au găsit în El nicio vină de moarte, totuş ei au cerut lui Pilat să -L omoare.

¹⁴ Cînd au ajuns la norod, a venit un om, care a căzut în genunchi înaintea lui Isus, şi I -a zis: ¹⁵ ,,Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic, şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc, şi de multe ori cade în apă. ¹⁶ L-am adus la ucenicii Tăi, şi n'au putut să -l vindece.`` <sup>17</sup> ,,O, neam necredincios şi pornit la rău!`` a răspuns Isus.,,Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi -l aici la Mine.`` <sup>18</sup> Isus a certat dracul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s'a tămăduit chiar în ceasul acela. <sup>19</sup> Atunci ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis, deoparte:,,Noi de ce n'am putut să -l scoatem?``

⁴⁰ A venit la El un lepros, care s'a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga şi -I zicea:,,Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.``

¹⁴ Cînd au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor şi pe cărturari întrebîndu-se cu ei. ¹⁵ De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s'a mirat, şi a alergat la El să I se închine. ¹⁶ El i -a întrebat:,,Despre ce vă întrebaţi cu ei?`` <sup>17</sup> Şi un om din norod I -a răspuns:,,Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpînit de un duh mut. <sup>18</sup> Oriunde îl apucă, îl trînteşte la pămînt. Copilul face spumă la gură, scrîşneşte din dinţi, şi rămîne ţapăn. M'am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n'au putut.`` ¹⁹ ,,O neam necredincios!`` le -a zis Isus.,,Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi -l la Mine.`` ²⁰ L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l -a scuturat cu putere; copilul a căzut la pămînt, şi se svîrcolea făcînd spumă la gură. ²¹ Isus a întrebat pe tatăl lui:,,Cîtă vreme este de cînd îi vine aşa?``,,Din copilărie``, a răspuns el. ²² ,,Şi de multe ori duhul l -a aruncat cînd în foc, cînd în apă, ca să -l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.`` <sup>23</sup> Isus a răspuns:,,Tu zici:,Dacă poţi!`... Toate lucrurile sînt cu putinţă celui ce crede!`` ²⁴ Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrămi:,,Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!`` <sup>25</sup> Cînd a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, şi i -a zis:,,Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta, şi să nu mai intri în el.`` ²⁶ Şi duhul a ieşit, ţipînd şi scuturîndu -l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau:,,A murit!`` <sup>27</sup> Dar Isus l -a apucat de mînă, şi l -a ridicat. Şi el s'a sculat în picioare. <sup>28</sup> Cînd a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte:,,Noi de ce n'am putut să scoatem duhul acesta?`` ²⁹ ,,Acest soi de draci``, le -a zis El,,,nu poate ieşi decît prin rugăciune şi post.``

¹⁷ Tocmai cînd era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui, şi L -a întrebat:,,Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?``

³⁷ A doua zi, cînd s'au pogorît de pe munte, o gloată mare a întîmpinat pe Isus. ³⁸ Şi un om din mijlocul mulţimii a strigat:,,Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el. ³⁹ Îl apucă un duh, şi deodată răcneşte; şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură, şi cu anevoie se duce duhul dela el, după ce l -a stropşit de tot. ⁴⁰ Am rugat pe ucenicii Tăi să -l scoată, şi n'au putut. ⁴¹ ,,O neam necredincios şi pornit la rău``, a răspuns Isus;,,pînă cînd voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.`` ⁴² Pe cînd venea băiatul, dracul l -a trîntit la pămînt, şi l -a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat, şi l -a dat înapoi tatălui său. ⁴³ Şi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu.

²⁵ Cînd era să intre Petru, Corneliu, care -i ieşise înainte, s'a aruncat la picioarele lui, şi i s'a închinat. ²⁶ Dar Petru l -a ridicat, şi a zis:,,Scoală-te, şi eu sînt om!``

¹⁰ Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvîntat lucrul mînilor lui, şi turmele lui acopăr ţara. ¹¹ Dar ia întinde-Ţi mîna, şi atinge-te de tot ce are, şi sînt încredinţat că Te va blestema în faţă.`` <sup>12</sup> Domnul a zis Satanei:,,Iată, îţi dau pe mînă tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mîna.`` Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. ¹³ Într'o zi, pe cînd fiii şi fiicele lui Iov mîncau şi beau vin în casa fratelui lor celui întîi-născut, ¹⁴ a venit la Iov un sol, care a zis:,,Boii arau şi măgăriţele păşteau lîngă ei. ¹⁵ Şi s'au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat, şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.`` <sup>16</sup> Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis:,,Focul lui Dumnezeu a căzut din cer, şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi, şi i -a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.`` ¹⁷ Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis:,,Nişte Haldeeni, înşiraţi în trei cete, s'au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.`` <sup>18</sup> Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis:,,Fiii tăi şi fiicele tale mîncau şi beau vin în casa fratelui lor întîi-născut. <sup>19</sup> Şi deodată, a venit un vînt mare de dincolo de pustie, şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: Casa s'a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.``

⁷ Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului pînă în creştetul capului.

²⁴ I s'a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi ceice sufereau de felurite boale şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi; şi El îi vindeca.

³¹ Dracii rugau pe Isus şi ziceau:,,Dacă ne scoţi afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.`` <sup>32</sup> ,,Duceţi-vă``, le -a zis El. Ei au ieşit, şi au intrat în porci. Şi deodată toată turma s'a repezit de pe rîpă în mare, şi a pierit în ape.

²² Şi iată că o femeie cananeancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a început să strige către El:,,Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.``

⁴ Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mîni, dar rupsese cătuşele şi sfărîmase obezile, şi nimeni nu -l putea domoli. ⁵ Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipînd şi tăindu-se cu pietre.

²² Atunci a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L -a văzut, fruntaşul s'a aruncat la picioarele Lui, ²³ şi I -a făcut următoarea rugăminte stăruitoare:,,Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mînile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască.``

¹⁷ Şi un om din norod I -a răspuns:,,Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpînit de un duh mut. ¹⁸ Oriunde îl apucă, îl trînteşte la pămînt. Copilul face spumă la gură, scrîşneşte din dinţi, şi rămîne ţapăn. M'am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n'au putut.``

²⁰ L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l -a scuturat cu putere; copilul a căzut la pămînt, şi se svîrcolea făcînd spumă la gură. ²¹ Isus a întrebat pe tatăl lui:,,Cîtă vreme este de cînd îi vine aşa?``,,Din copilărie``, a răspuns el. ²² ,,Şi de multe ori duhul l -a aruncat cînd în foc, cînd în apă, ca să -l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.``

³⁸ Şi un om din mijlocul mulţimii a strigat:,,Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el. ³⁹ Îl apucă un duh, şi deodată răcneşte; şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură, şi cu anevoie se duce duhul dela el, după ce l -a stropşit de tot. ⁴⁰ Am rugat pe ucenicii Tăi să -l scoată, şi n'au putut. ⁴¹ ,,O neam necredincios şi pornit la rău``, a răspuns Isus;,,pînă cînd voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.`` ⁴² Pe cînd venea băiatul, dracul l -a trîntit la pămînt, şi l -a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat, şi l -a dat înapoi tatălui său.

⁴⁶ Isus S'a întors deci în Cana din Galilea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc, al cărui fiu era bolnav. ⁴⁷ Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galilea, s'a dus la El, şi L -a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.

²⁹ Şi Elisei a zis lui Ghehazi:,,Încinge-ţi mijlocul, ia toiagul meu în mînă, şi pleacă. Dacă vei întîlni pe cineva, să nu -l întrebi de sănătate; şi dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu -i răspunzi. Să pui toiagul meu pe faţa copilului.`` <sup>30</sup> Mama copilului a zis:,,Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.`` Şi el s'a sculat şi a mers după ea. ³¹ Ghehazi le -o luase înainte, şi pusese toiagul pe faţa copilului; dar n'a dat nici glas, nici semn de simţire. S'a întors înaintea lui Elisei, i -a spus lucrul acesta, şi a zis:,,Copilul nu s'a trezit``.

¹⁹ Atunci ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis, deoparte:,,Noi de ce n'am putut să -l scoatem?`` <sup>20</sup> ,,Din pricina puţinei voastre credinţe``, le -a zis Isus.,,Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cît un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia:,Mută-te de aici colo`, şi s'ar muta; nimic nu v'ar fi cu neputinţă.

⁴⁰ Am rugat pe ucenicii Tăi să -l scoată, şi n'au putut.

¹⁶ Prin credinţa în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care -l vedeţi şi -l cunoaşteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii.

¹⁵ Duhul cel rău le -a răspuns:,,Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sînteţi?`` ¹⁶ Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i -a biruit pe amîndoi, şi i -a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.

³ Moise şi Aaron s'au dus la Faraon, şi i-au zis:,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor:,Pînă cînd ai de gînd să nu vrei să te smereşti înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

²⁸ Atunci Domnul a zis lui Moise:,,Pînă cînd aveţi de gînd să nu păziţi poruncile şi legile Mele?

¹¹ Şi Domnul a zis lui Moise:,,Pînă cînd Mă va nesocoti poporul acesta? Pînă cînd nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe cari le fac în mijlocul lui?

²⁷ ,,Pînă cînd voi lăsa această rea adunare să cîrtească împotriva Mea? Am auzit cîrtirile copiilor lui Israel, cari cîrteau împotriva Mea.

¹⁰ Patruzeci de ani M'am scîrbit de neamul acesta, şi am zis:,,Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.``

²² ,,Pînă cînd veţi iubi prostia, proştilor? Pînă cînd le va plăcea batjocoritorilor batjocura, şi vor urî nebunii ştiinţa?

⁹ Pînă cînd vei sta culcat, leneşule? Cînd te vei scula din somnul tău?

¹⁴ ,Curăţeşte-ţi inima de rău, Ierusalime, ca să fii mîntuit! Pînă cînd vei păstra gînduri nelegiuite în inima ta?`

³⁰ Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe cîmp, care astăzi este, dar mîne va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?

²⁶ El le -a zis:,,De ce vă este frică, puţin credincioşilor?`` Apoi S'a sculat, a certat vînturile şi marea, şi s'a făcut o linişte mare.

⁵⁸ Şi n'a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.

⁸ Isus, care cunoştea lucrul acesta, le -a zis:,,Puţin credincioşilor, pentruce vă gîndiţi că n'aţi luat pîni?

¹⁹ ,,O neam necredincios!`` le -a zis Isus.,,Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi -l la Mine.``

¹⁴ În sfîrşit, S'a arătat celor unsprezece, cînd şedeau la masă; şi i -a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce -L văzuseră înviat.

⁴¹ ,,O neam necredincios şi pornit la rău``, a răspuns Isus;,,pînă cînd voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.``

²⁵ Atunci Isus le -a zis:,,O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, cînd este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!

²⁷ Apoi a zis lui Toma:,,Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mînile Mele; şi adu-ţi mîna, şi pune -o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.``

¹⁸ Timp de aproape patruzeci de ani, le -a suferit purtarea în pustie.

¹⁶ Cine au fost, în adevăr, ceice s'au răzvrătit dupăce auziseră? N'au fost oare toţi aceia, cari ieşiseră din Egipt prin Moise? ¹⁷ Şi cine au fost aceia de cari S'a desgustat El patruzeci de ani? N'au fost oare ceice păcătuiseră, şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? ¹⁸ Şi cui S'a jurat El că n'au să intre în odihna Lui? Nu S'a jurat oare celorce nu ascultaseră? ¹⁹ Vedem dar că n'au putut să intre din pricina necredinţei lor.

²² Isus S'a întors, a văzut -o, şi i -a zis:,,Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te -a tămăduit.`` Şi s'a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.

²² Atunci I-au adus un îndrăcit orb şi mut; şi Isus l -a tămăduit, aşa că mutul vorbea şi vedea.

²⁸ Atunci Isus i -a zis:,,O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.`` Şi fiica ei s'a tămăduit chiar în ceasul acela.

³⁴ El a vindecat pe mulţi cari pătimeau de felurite boale; de asemenea, a scos mulţi draci, şi nu lăsa pe draci să vorbească, pentrucă -L cunoşteau.

⁸ Căci Isus îi zicea:,,Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!``

²⁵ Cînd a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, şi i -a zis:,,Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta, şi să nu mai intri în el.`` <sup>26</sup> Şi duhul a ieşit, ţipînd şi scuturîndu -l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau:,,A murit!`` ²⁷ Dar Isus l -a apucat de mînă, şi l -a ridicat. Şi el s'a sculat în picioare.

³⁵ Isus l -a certat, şi i -a zis:,,Taci, şi ieşi afară din omul acesta!`` Şi dracul, dupăce l -a trîntit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să -i facă vreun rău. <sup>36</sup> Toţi au fost cuprinşi de spaimă, şi ziceau unii către alţii: Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpînire şi cu putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!``

⁴¹ Din mulţi ieşeau şi draci, cari strigau şi ziceau:,,Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.`` Dar El îi mustra, şi nu -i lăsa să vorbească, pentrucă ştiau că El este Hristosul.

²⁹ Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpînire de multă vreme; era păzit legat cu cătuşe la mîni şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile, şi era gonit de dracul prin pustii.

⁴² Pe cînd venea băiatul, dracul l -a trîntit la pămînt, şi l -a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat, şi l -a dat înapoi tatălui său.

⁵² El i -a întrebat de ceasul în care a început să -i fie mai bine. Şi ei i-au zis:,,Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.`` <sup>53</sup> Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus:,,Fiul tău trăieşte``. Şi a crezut el şi toată casa lui.

¹⁸ Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s'a întors, şi a zis duhului:,,În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.`` Şi a ieşit chiar în ceasul acela.

¹³ Nişte exorcişti Iudei, cari umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste ceice aveau duhuri rele, zicînd:,,Vă jur pe Isus, pe care -L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!`` <sup>14</sup> Ceice făceau lucrul acesta, erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seamă. <sup>15</sup> Duhul cel rău le -a răspuns:,,Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sînteţi?``

¹⁰ Cînd a fost singur, ceice erau în jurul Lui împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde.

²⁸ Cînd a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte:,,Noi de ce n'am putut să scoatem duhul acesta?``

³¹ Isus le -a pus înainte o altă pildă, şi le -a zis:,,Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l -a luat un om şi l -a sămănat în ţarina sa.

³⁰ Dar, cînd a văzut că vîntul era tare, s'a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat:,,Doamne, scapă-mă!`` <sup>31</sup> Îndată, Isus a întins mîna, l -a apucat, şi i -a zis:,,Puţin credinciosule, pentruce te-ai îndoit?``

⁹ Pe cînd se coborau din munte, Isus le -a dat porunca următoare:,,Să nu spuneţi nimărui de vedenia aceasta, pînă va învia Fiul omului din morţi.``

¹⁷ ,,O, neam necredincios şi pornit la rău!`` a răspuns Isus.,,Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi -l aici la Mine.``

²¹ Drept răspuns, Isus le -a zis:,,Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s'a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia:,Ridică-te de aici, şi aruncă-te în mare,` se va face.

³¹ Se aseamănă cu un grăunte de muştar, care, cînd este sămănat în pămînt, este cea mai mică dintre toate seminţele de pe pămînt;

²³ Isus a răspuns:,,Tu zici:,Dacă poţi!`... Toate lucrurile sînt cu putinţă celui ce crede!``

²³ Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia:,Ridică-te şi aruncă-te în mare`, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.

³⁷ Căci niciun cuvînt dela Dumnezeu nu este lipsit de putere.

⁶ Şi Domnul a zis:,,Dacă aţi avea credinţă cît un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia:,Desrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare`, şi v'ar asculta.

²⁷ Isus a răspuns:,,Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu.``

⁴⁰ Isus i -a zis:,,Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?``

⁹ altuia credinţa, prin acelaş Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaş Duh;

² Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n'aş avea dragoste, nu sînt nimic.

¹⁹ Vedem dar că n'au putut să intre din pricina necredinţei lor.

²⁰ Apoi a chemat pe Domnul, şi a zis:,,Doamne, Dumnezeule, oare atît de mult să mîhneşti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încît să -i omori fiul?`` <sup>21</sup> Şi s'a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul, şi a zis:,,Doamne, Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!``

³ Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să -L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă.

⁴⁵ Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decît el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decît cea dintîi. Tocmai aşa se va întîmpla şi cu acest neam viclean.``

²⁹ ,,Acest soi de draci``, le -a zis El,,,nu poate ieşi decît prin rugăciune şi post.``

² Pe cînd slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfînt a zis:,,Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.`` ³ Atunci, după ce au postit şi s'au rugat, şi-au pus mînile peste ei, şi i-au lăsat să plece.

²³ Au rînduit presbiteri în fiecare Biserică, şi după ce s'au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mîna Domnului, în care crezuseră.

⁵ Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decît doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăş, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpînirii voastre.

²⁷ În osteneli şi necazuri, în priveghiuiri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!

¹⁸ Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii,

²⁸ Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea pînă nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.``

¹⁷ Pe cînd Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici, şi le -a zis: ¹⁸ ,,Iată că ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mînile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osîndi la moarte,

¹⁰ Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii.

¹⁶ Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mînile lor.

⁴⁶ Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vînzătorul.``

³¹ Atunci a început să -i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorît, şi după trei zile să învieze.

³⁰ Au plecat de acolo, şi au trecut prin Galilea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece. ³¹ Căci învăţa pe ucenicii Săi, şi zicea:,,Fiul omului va fi dat în mînile oamenilor; ei Îl vor omorî, şi a treia zi după ce -L vor omorî, va învia.`` ³² Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, şi se temeau să -L întrebe.

³³ ,,Iată``, a zis El,,,ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mînile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osîndi la moarte, şi -L vor da în mînile Neamurilor, <sup>34</sup> cari îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi -L vor omorî; dar, după trei zile, va învia.``

²² Apoi a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorît, şi a treia zi să învieze.

⁴⁴ ,,Voi ascultaţi bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mînile oamenilor!`` ⁴⁵ Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă; şi se temeau să -L întrebe în privinţa aceasta.

³¹ Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, şi le -a zis:,,Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin prooroci despre Fiul omului, se va împlini. ³² Căci va fi dat în mîna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa;

⁶ Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v'a spus pe cînd era încă în Galilea, ⁷ cînd zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mînile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învieze.``

²⁶ Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?``

⁴⁶ Şi le -a zis:,,Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.

²³ Căci am primit dela Domnul ce v'am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vîndut, a luat o pîne.

¹⁰ Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.

¹⁵ Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m'ai adus în ţărîna morţii.

²² Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul adunării. ²³ Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi -L! Voi toţi, sămînţa lui Iacov, slăviţi -L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămînţa lui Israel! ²⁴ Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă cînd strigă către El. ²⁵ În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine. ²⁶ Cei săraci vor mînca şi se vor sătura, ceice caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie! ²⁷ Toate marginile pămîntului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta. ²⁸ Căci a Domnului este împărăţia: El stăpîneşte peste neamuri. ²⁹ Toţi cei puternici de pe pămînt vor mînca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară în ţărînă, ceice nu pot să-şi păstreze viaţa. ³⁰ O sămînţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei. ³¹ Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.

⁷ Cînd a fost chinuit şi asuprit, n'a deschis gura deloc, ca un miel pe care -l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n'a deschis gura.

²⁶ După aceste şasezeci şi două de săptămîni, unsul va fi stîrpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfîntul Locaş, şi sfîrşitul lui va fi ca printr'un potop; este hotărît că războiul va ţinea pînă la sfîrşit şi împreună cu el şi pustiirile.

⁷ ...Scoală-te, sabie, asupra păstorului Meu, şi asupra omului care îmi este tovarăş! zice Domnul oştirilor. Loveşte pe păstor, şi se vor risipi oile! Şi Îmi voi întoarce mîna spre cei mici.

¹⁹ Drept răspuns, Isus le -a zis:,,Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.``

⁶ Dar, pentrucă v'am spus aceste lucruri, întristarea v'a umplut inima.

²⁰ Adevărat, adevărat vă spun că, voi veţi plînge şi, vă veţi tîrgui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. ²¹ Femeia, cînd este în durerile naşterii, se întristează, pentrucă i -a sosit ceasul; dar dupăce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s'a născut un om pe lume. ²² Tot aşa şi voi: acum sînteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăş, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.

²³ pe Omul acesta, dat în mînile voastre, după sfatul hotărît şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorît prin mîna celor fărădelege. ²⁴ Dar Dumnezeu L -a înviat, deslegîndu -I legăturile morţii, pentrucă nu era cu putinţă să fie ţinut de ea. ²⁵ Căci David zice despre El:,,Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentrucă El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin. ²⁶ De aceea, mi se bucură inima, şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde: ²⁷ căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor, şi nu vei îngădui ca Sfîntul Tău să vadă putrezirea. ²⁸ Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii, şi Mă vei umplea de bucurie cu starea Ta de faţă.`` ²⁹ Cît despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormîntul lui este în mijlocul nostru pînă în ziua de azi. ³⁰ Fiindcă David era prooroc, şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurămînt că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie, ³¹ despre învierea lui Hristos a proorocit şi a vorbit el, cînd a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor, şi trupul lui nu va vedea putrezirea.

³ V'am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; ⁴ că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;

¹³ Iată ce vor da toţi ceice vor fi cuprinşi în numărătoarea aceasta: o jumătate de siclu, după siclul sfîntului locaş, care este de douăzeci de ghere; o jumătate de siclu va fi darul ridicat pentru Domnul.

²⁶ Cîte o jumătate de siclu de cap, o jumătate de siclu, după siclul sfîntului locaş, pentru fiecare om cuprins în numărătoare, dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, adică pentru şase sute trei mii cinci sute cincizeci de oameni.

³³ Apoi au venit la Capernaum. Cînd era în casă, Isus i -a întrebat:,,Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?``

²⁵ Fiecarea zicea:,,Aţi văzut pe omul acesta înaintînd? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă -l va omorî cineva, împăratul îl va umplea de bogăţii, îi va da de nevastă pe fiică-sa, şi va scuti de dări casa tatălui său în Israel.``

¹⁵ Drept răspuns, Isus i -a zis:,,Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.`` Atunci Ioan L -a lăsat.

¹⁷ Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?``

¹⁹ Arătaţi-Mi banul birului.`` Şi ei I-au adus un ban (Greceşte: dinar.).

²¹ ,,Ale Cezarului,`` I-au răspuns ei. Atunci El le -a zis:,,Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!``

⁶ Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sînt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcînd necurmat tocmai slujba aceasta. ⁷ Daţi tuturor ce sînteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi -i birul; cui datoraţi vama, daţi -i vama; cui datoraţi frica, daţi -i frica; cui datoraţi cinstea, daţi -i cinstea.

²⁸ Dumnezeu i -a binecuvîntat, şi Dumnezeu le -a zis:,,Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul, şi supuneţi -l; şi stăpîniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pămînt.``

⁴ Vei bea apă din pîrîu, şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.``

⁸ păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor.

¹⁷ Domnul a trimes un peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pîntecele peştelui trei zile şi trei nopţi.

¹⁰ Domnul a vorbit peştelui, şi peştele a vărsat pe Iona pe pămînt.

¹² Atunci ucenicii Lui s'au apropiat, şi I-au zis:,,Ştii că Fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele, pe cari le-au auzit?`` <sup>13</sup> Drept răspuns, El le -a zis:,,Orice răsad, pe care nu l -a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină. <sup>14</sup> Lăsaţi -i: sînt nişte călăuze oarbe; şi cînd un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amîndoi în groapă.``

⁶¹ Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cîrteau împotriva vorbirii acesteia, le -a zis:,,Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?

²¹ Bine este să nu mănînci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.

¹ Noi, cari sîntem tari, sîntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi, şi să nu ne plăcem nouă înşine. ² Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora. ³ Căci şi Hristos nu Şi -a plăcut Lui însuş; ci, după cum este scris:,,Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine, au căzut peste Mine.``

⁹ Luaţi seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.

¹³ De aceea, dacă o mîncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mînca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască.

¹⁹ Căci, măcar că sînt slobod faţă de toţi, m'am făcut robul tuturor, ca să cîştig pe cei mai mulţi. ²⁰ Cu Iudeii, m'am făcut ca un Iudeu, ca să cîştig pe Iudei; cu ceice sînt supt Lege, m'am făcut ca şi cînd aş fi fost supt Lege (măcar că nu sînt supt Lege), ca să cîştig pe ceice sînt supt Lege; ²¹ cu ceice sînt fără Lege, m'am făcut ca şi cum aş fi fost fără lege (măcar că nu sînt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sînt supt legea lui Hristos), ca să cîştig pe cei fără lege. ²² Am fost slab cu cei slabi, ca să cîştig pe cei slabi. M'am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mîntuiesc pe unii din ei.

³² Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu. ³³ După cum mă silesc şi eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutînd nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mîntuiţi.

³ Noi nu dăm nimănui nici un prilej de poticnire, pentruca slujba noastră să nu fie defăimată.

⁹ Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, s'a făcut sărac pentru voi, pentruca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.

²² Feriţi-vă de orice se pare rău.

⁷ şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie, ⁸ de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca protivnicul să rămînă de ruşine, şi să nu poată să spună nimic rău de noi.

⁷ L-ai făcut pentru puţină vreme mai pe jos de îngeri, l-ai încununat cu slavă şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările mînilor Tale: ⁸ toate le-ai supus supt picioarele lui.`` În adevăr, dacă i -a supus toate, nu i -a lăsat nimic nesupus. Totuş, acum, încă nu vedem că toate îi sînt supuse.

⁵ Ascultaţi, prea iubiţii mei fraţi: n'a ales Dumnezeu pe cei ce sînt săraci în ochii lumii acesteia, ca să -i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit -o celor ce -L iubesc?