Job 24 Cross References - Romanian

¹ Pentruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă? ² Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc; ³ iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei; ⁴ îmbrîncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă. ⁵ Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor. ⁶ Taie nutreţul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit. ⁷ Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului. ⁸ Îi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci. ⁹ Aceia smulg pe orfan dela ţîţă, iau zălog tot ce are săracul. ¹⁰ Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi -s flămînzi; ¹¹ în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, şi le este sete; ¹² în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă... Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii! ¹³ Alţii sînt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei. ¹⁴ Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură. ¹⁵ Ochiul preacurvarului pîndeşte amurgul:,Nimeni nu mă va vedea,` zice el, şi îşi pune o măhramă pe faţă. ¹⁶ Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină. ¹⁷ Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii. ¹⁸ Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămînt n'are decît o parte blestemată, şi niciodată n'apucă pe drumul celor vii! ¹⁹ Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc. ²⁰ Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac, ²¹ el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!... ²² Şi totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sîlnici, şi iată -i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viaţă; ²³ El le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor. ²⁴ S'au ridicat; şi într'o clipă nu mai sînt, cad, mor ca toţi oamenii, sînt tăiaţi ca spicele coapte. ²⁵ Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?``

⁴ Căci după şapte zile, voi face să ploaie pe pămînt patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi voi şterge astfel de pe faţa pămîntului toate făpturile pe cari le-am făcut.``

¹⁷ Atunci Domnul a zis:,,Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?...

²⁰ Şi Domnul a zis:,,Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s'a mărit, şi păcatul lor într'adevăr este nespus de greu. ²¹ Deaceea Mă voi pogorî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit pînă la Mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti.``

¹⁰ Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!

¹⁵ Soarta mea este în mîna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!

¹⁰ Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste ceice Te cunosc, şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită!

¹⁶ M'am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda, ¹⁷ pînă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi. ¹⁸ Da, Tu -i pui în locuri alunecoase, şi -i arunci în prăpăd. ¹⁹ Cum sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic.

¹⁷ Atunci am zis în inima mea:,,Dumnezeu va judeca şi pe cel bun şi pe cel rău; căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru şi pentru orice faptă.``

⁶ Căci pentru orice lucru este o vreme şi o judecată şi nenorocirea paşte pe om. ⁷ Dar el nu ştie ce şi cum se va întîmpla, căci n'are nici cine -i spune.

¹¹ Am mai văzut apoi supt soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji cîştigă războiul, că nu cei înţelepţi cîştigă pînea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atîrnă de vreme şi de împrejurări. ¹² Căci omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare, şi ca păsările prinse în laţ; ca şi ei sînt prinşi şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, cînd vine fără veste nenorocirea peste ei.

¹² Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mîndru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat:

²² Cel mai mic se va face o mie, şi cel mai neînsemnat un neam puternic. Eu, Domnul, voi grăbi aceste lucruri, la vremea lor.``

¹ ,,Tu eşti prea drept, Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuş să Te întreb asupra orînduirilor Tale. Pentruce propăşeşte calea celor răi, şi toţi mişeii trăiesc în pace? ² I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Ce -i drept, eşti aproape de gura lor, dar departe de inima lor! ³ Totuş, Tu, Doamne, mă cunoşti, mă vezi, îmi cercetezi inima şi vezi că este cu Tine. Ia -i ca pe nişte oi, cari trebuiesc tăiate, şi pregăteşte -i pentru ziua măcelului!

¹⁰ Această zi este a Domnului, Dumnezeului oştirilor; este o zi de răzbunare, în care Se răzbună El pe vrăjmaşii Săi. Sabia mănîncă, se satură, şi se îmbată cu sîngele lor. Căci Domnul, Dumnezeul oştirilor, are o jertfă în ţara dela miază-noapte, pe malurile Eufratului.

²¹ El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi!

³⁸ În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, cînd mîncau şi beau, se însurau şi se măritau, pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie,

²² Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris. ²³ Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în acele zile! Pentrucă va fi o strîmtorare mare în ţară, şi mînie împotriva norodului acestuia. ²⁴ Vor cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, pînă se vor împlini vremurile neamurilor.

³ Şi viaţa vecinică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu.

⁷ El le -a răspuns:,,Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le -a păstrat supt stăpînirea Sa.

²⁶ El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr'unul singur, să locuiască pe toată faţa pămîntului; le -a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor,

⁵ Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mînie pentru ziua mîniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,

¹ Cît despre vremi şi soroace, n'aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor.

¹ Dar Duhul spune lămurit că, în vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,

¹⁵ care va fi făcută la vremea ei de fericitul şi singurul Stăpînitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor,

³ În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvîntări înşelătoare, să aibă un cîştig dela voi. Dar osînda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.

⁷ Iar cerurile şi pămîntul de acum sînt păzite şi păstrate, prin acelaş Cuvînt, pentru focul din ziua de judecată şi de peire a oamenilor nelegiuiţi. ⁸ Dar, prea iubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sînt ca o zi.

¹⁴ Să nu muţi hotarele aproapelui tău, puse de strămoşii tăi, în moştenirea pe care vei avea -o în ţara pe care ţi -o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul tău.

¹⁷ ,,Blestemat să fie cel ce va muta hotarele aproapelui său!`` -Şi tot poporul să răspundă:,,Amin!``

¹⁵ Şi s'au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat, şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.``

¹⁷ Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis:,,Nişte Haldeeni, înşiraţi în trei cete, s'au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.``

⁵ Secerişul lui este mîncat de cei flămînzi, cari vin să -l ia chiar şi din spini, şi averile lui sînt înghiţite de oameni însetaţi.

²⁸ Nu muta hotarul cel vechi, pe care l-au aşezat părinţii tăi. -

¹⁰ Nu muta hotarul văduvei, şi nu intra în ogorul orfanilor,

¹⁰ Căpeteniile lui Iuda sînt ca cei ce mută semnul dela hotare; ca apa Îmi voi vărsa mînia peste ei!

⁶ Să nu iei zălog cele două pietre de rîşniţă, nici chiar piatra de rîşniţă de deasupra; căci ar însemna că iei zălog însăş viaţa cuiva.

¹⁰ Dacă ai vreo datorie la aproapele tău, să nu intri în casa lui ca să -i iei lucrul pus zălog; ¹¹ ci să stai afară, şi cel pe care l-ai împrumutat să-ţi aducă afară lucrul pus zălog. ¹² Dacă omul acela este sărac, să nu te culci cu lucrul luat zălog dela el la tine; ¹³ să i -l dai înapoi la apusul soarelui, ca să se culce în haina lui, şi să te binecuvinteze; şi lucrul acesta ţi se va socoti ca un lucru bun înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

¹⁷ Să nu te atingi de dreptul străinului şi al orfanului, şi să nu iei zălog haina văduvei. ¹⁸ Să-ţi aduci aminte că ai fost rob în Egipt, şi că Domnul, Dumnezeul tău, te -a răscumpărat de acolo; de aceea îţi dau aceste porunci ca să le împlineşti. ¹⁹ Cînd îţi vei secera ogorul, şi vei uita un snop pe cîmp, să nu te întorci să -l iei: să fie al străinului, al orfanului şi al văduvei, pentruca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvinteze în tot lucrul mînilor tale. ²⁰ Cînd îţi vei scutura măslinii, să nu culegi a două oară roadele rămase pe ramuri: ele să fie ale străinului, ale orfanului şi ale văduvei. ²¹ Cînd îţi vei culege via, să nu culegi a doua oară ciorchinele cari rămîn pe urma ta: ele să fie ale străinului, ale orfanului şi ale văduvei.

³ Iată-mă! Mărturisiţi împotriva mea, în faţa Domnului şi în faţa unsului Lui: Cui i-am luat boul, sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat, şi pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii... asupra lui? Mărturisiţi, şi vă voi da înapoi.``

⁶ Luai fără pricină zăloage dela fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi. ⁷ Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîne omului flămînd. ⁸ Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază. ⁹ Dădeai afară pe văduve cu mînile goale, şi braţele orfanilor le frîngeai.

¹⁶ Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei, ¹⁷ dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,

¹⁴ Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.

¹² Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

²⁵ Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

¹⁶ Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,

¹ (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac! Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte;

¹⁶ pentrucă nu şi -a adus aminte să facă îndurare, pentrucă a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită!

¹⁶ Cine asupreşte pe sărac ca să-şi mărească avuţia, va trebui să dea şi el altuia mai bogat şi va duce lipsă. -

¹² Cînd biruiesc cei neprihăniţi, este o mare slavă, dar cînd se înalţă cei răi, fiecare se ascunde. -

²⁸ Cînd se înalţă cei răi, fiecare se ascunde, dar cînd pier ei, cei buni se înmulţesc. -

¹⁴ Este un neam de oameni, ai căror dinţi sînt nişte săbii, şi ale căror măsele sînt nişte cuţite, ca să mănînce pe cel nenorocit de pe pămînt, şi pe cei lipsiţi dintre oameni. -

² ca să nu facă dreptate săracilor, şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor, şi să jăfuiască pe orfani!

¹² asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, răpeşte, nu dă înapoi zălogul, ridică ochii spre idoli şi face urîciuni,

¹⁸ Dar tatăl său, care a fost un asupritor, a răpit dela alţii, a făcut în mijlocul poporului său ce nu este bine, el va muri pentru nelegiuirea lui!``

²⁹ Poporul din ţară se dedă la sîlnicie, fură, asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin, împotriva oricărei dreptăţi!

⁷ Ei doresc să vadă ţărîna pămîntului pe capul celor sărmani, şi calcă în picioare dreptul celor nenorociţi. Fiul şi tatăl se duc la aceeaş fată, ca să pîngărească Numele Meu cel sfînt.

⁴ Ascultaţi lucrul acesta, voi cari mîncaţi pe cel lipsit, şi prăpădiţi pe cei nenorociţi din ţară! ⁵ Voi, cari ziceţi:,,Cînd va trece luna nouă, ca să vindem grîul, şi Sabatul ca să deschidem grînarele, să micşorăm efa şi să mărim siclul, şi să strîmbăm cumpăna ca să înşelăm? ⁶ Apoi vom cumpăra pe cei nevoiaşi pe argint, şi pe sărac pe o păreche de încălţăminte, şi vom vinde codina în loc de grîu.`` -

¹ Vai de ceice cugetă nelegiuirea şi făuresc rele în aşternutul lor; cînd se crapă de ziuă o înfăptuiesc, dacă le stă în putere. ² Dacă poftesc ogoare, pun mîna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om şi casa lui, pe om şi moştenirea lui.

⁴ Iată că plata lucrătorilor, cari v'au secerat cîmpiile, şi pe care le-aţi oprit -o, prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor. ⁵ Aţi trăit pe pămînt în plăceri şi în desfătări. V'aţi săturat inimile chiar într'o zi de măcel. ⁶ Aţi osîndit, aţi omorît pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea!

¹² El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mîna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, şi mîna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; şi va locui în faţa tuturor fraţilor lui.``

⁴⁰ Vei trăi din sabia ta, Şi vei sluji fratelui tău; Dar cînd te vei răscula, Vei scutura jugul lui de pe gîtul tău!``

⁶ Jăfuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mînie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn.

⁵ Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură? ⁶ I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş. ⁷ El rîde de zarva cetăţilor,

²³ Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

¹⁶ Căci ei nu dorm, dacă n'au făcut răul, le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă;

²⁴ Măgăriţă sălbatică, deprinsă cu pustia, care gîfăie în aprinderea patimei ei, cine o va împiedeca să-şi facă pofta? Toţi cei ce o caută n'au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei.

⁶ Le arde inima după curse ca un cuptor; toată noaptea le fumegă mînia, iar dimineaţa arde ca un foc aprins.

⁹ Căci s'au dus în Asiria, ca un măgar sălbatic care umblă răsleţ. Efraim a dat daruri ca să aibă prieteni!

¹ Vai de ceice cugetă nelegiuirea şi făuresc rele în aşternutul lor; cînd se crapă de ziuă o înfăptuiesc, dacă le stă în putere.

³ Căpeteniile ei în mijlocul ei sînt nişte lei cari răcnesc; judecătorii ei sînt nişte lupi de seară cari nu mai lasă nici un os pînă dimineaţa.

²⁸ Au adus pe Isus dela Caiafa în odaia de judecată: era dimineaţa. Ei n'au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mînca Paştele.

¹² La ziuă, Iudeii au uneltit şi s'au legat cu blestem că nu vor mînca, nici nu vor bea, pînă nu vor omorî pe Pavel.

³³ Un popor, pe care nu -l cunoşti, va mînca rodul pămîntului tău şi tot venitul lucrului tău, şi în toate zilele vei fi apăsat şi sdrobit.

⁵¹ El va mînca rodul turmelor tale şi rodul pămîntului tău, pînă vei fi nimicit; nu-ţi va lăsa nici grîu, nici must, nici untdelemn, nici viţeii dela vaci, nici mieii de la oi, pînă te va face să pieri.

³ Dupăce sămăna Israel, Madian se suia cu Amalec şi fiii Răsăritului, şi porneau împotriva lui. ⁴ Tăbărau în faţa lui, nimiceau roadele ţării pînă spre Gaza; şi nu lăsau în Israel nici merinde, nici oi, nici boi, nici măgari. ⁵ Căci se suiau împreună cu turmele şi corturile lor, soseau ca o mulţime de lăcuste, erau fără număr, ei şi cămilele lor, şi veneau în ţară ca s'o pustiască. ⁶ Israel a ajuns foarte nenorocit din pricina lui Madian, şi copiii lui Israel au strigat către Domnul.

¹⁵ Veţi sămăna, dar nu vei secera, vei stoarce măsline dar nu te vei unge cu untdelemnul lor, vei face must, dar nu vei bea vin!

⁴⁰ Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig, şi-mi fugea somnul de pe ochi.

²⁶ Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i -o dai înapoi înainte de apusul soarelui; ²⁷ căci este singura lui învelitoare, este haina cu care îşi înveleşte trupul: cu ce are să se culce? Dacă strigă spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sînt milostiv.

⁶ Luai fără pricină zăloage dela fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi.

¹⁰ Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi -s flămînzi;

¹⁹ dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare, ²⁰ fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei; ²¹ Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărmiziu.

⁷ împarte-ţi pînea cu cel flămînd, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere -l, şi nu întoarce spatele semenului tău.

³¹ Biserica se bucura de pace în toată Iudea, Galilea şi Samaria, se întărea sufleteşte, şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfînt, se înmulţea.

² Adormisem, dar inima îmi veghea... Este glasul prea iubitului meu, care bate:,,Deschide-mi, soro, scumpo, porumbiţo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cîrlionţii îmi sînt plini de picurii nopţii.`` -

⁵ Ceice se hrăneau cu bucate alese, leşină pe uliţe. Ceice fuseseră crescuţi crescuţi în purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi!

³⁸ ei, de cari lumea nu era vrednică-au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pămîntului.

¹ O femeie dintre nevestele fiilor proorocilor a strigat lui Elisei:,,Robul tău, bărbatul meu, a murit, şi ştii că robul tău se temea de Domnul; şi cel ce l -a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei şi să -i facă robi.``

⁵ Şi totuş carnea noastră este ca şi carnea fraţilor noştri, copiii noştri sînt ca şi copiii lor; şi iată, supunem la robie pe fiii noştri şi pe fetele noastre, şi multe din fetele noastre au şi fost supuse la robie; sîntem fără putere, căci ogoarele şi viile noastre sînt ale altora.``

¹⁹ Cînd îţi vei secera ogorul, şi vei uita un snop pe cîmp, să nu te întorci să -l iei: să fie al străinului, al orfanului şi al văduvei, pentruca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvinteze în tot lucrul mînilor tale.

⁷ Ei doresc să vadă ţărîna pămîntului pe capul celor sărmani, şi calcă în picioare dreptul celor nenorociţi. Fiul şi tatăl se duc la aceeaş fată, ca să pîngărească Numele Meu cel sfînt. ⁸ Se întind lîngă fiecare altar pe haine luate ca zălog, şi beau în casa dumnezeilor lor amenda celor osîndiţi de ei.

¹¹ Deaceea, pentrucă pe sărac îl călcaţi în picioare, şi luaţi daruri de grîu dela el: măcar că aţi zidit case de piatră cioplită, nu le veţi locui; măcarcă aţi sădit vii foarte bune, nu veţi bea din vinul lor! ¹² Căci Eu ştiu că nelegiuirile voastre sînt multe, şi că păcatele voastre sînt fără număr: asupriţi pe cel drept, luaţi mită, şi călcaţi în picioare la poarta cetăţii dreptul săracilor.

⁴ Să nu legi gura boului, cînd treieră grîul.

¹³ ,Vai de cel ce îşi zideşte casa cu nedreptate, şi odăile cu nelegiuire; care pune pe aproapele său să lucreze de geaba, fără să -i dea plata;

⁴ Iată că plata lucrătorilor, cari v'au secerat cîmpiile, şi pe care le-aţi oprit -o, prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor.

¹³ Atunci Egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie. ¹⁴ Le-au făcut viaţa amară prin lucrări grele de lut şi cărămizi, şi prin tot felul de lucrări depe cîmp: în toate muncile acestea pe cari -i sileau să le facă, erau fără nici un pic de milă.

²³ După multă vreme, împăratul Egiptului a murit; şi copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei, şi scoteau strigăte desnădăjduite. Strigătele acestea, pe cari li le smulgea robia, s'au suit pînă la Dumnezeu. ²⁴ Dumnezeu a auzit gemetele lor, şi Şi -a adus aminte de legămîntul Său făcut cu Avraam, Isaac, şi Iacov.

²⁷ căci este singura lui învelitoare, este haina cu care îşi înveleşte trupul: cu ce are să se culce? Dacă strigă spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sînt milostiv.

¹⁶ Şi au scos dumnezeii străini din mijlocul lor, şi au slujit Domnului. El S'a îndurat de suferinţele lui Israel.

²³ Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.

⁵ ,,Pentrucă cei nenorociţi sînt asupriţi şi pentrucă săracii gem, acum``, zice Domnul,,,Mă scol, şi aduc mîntuire celor obijduiţi.``

²¹ Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sînt ca tine. Dar te voi mustra, şi îţi voi pune totul supt ochi!

²⁶ Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.

²² Sînt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înlăuntrul meu.

¹ M'am uitat apoi la toate asupririle cari se fac supt soare; şi iată că cei apăsaţi varsă lacrămi, şi nu este nimeni să -i mîngîie! Ei sînt pradă sîlniciei asupritorilor lor, şi n'are cine să -i mîngîie!

¹¹ Pentrucă nu se aduce repede la îndeplinire hotărîrea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău. ¹² Totuş, măcarcă păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruieşte multă vreme în el, eu ştiu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, şi au frică de El.

⁵ Şi acum, ce am să fac aici-zice Domnul-cînd poporul Meu a fost luat pe nimic?``,,Asupritorii lui strigă de bucurie-zice Domnul-şi cît e ziulica de mare este batjocorit Numele Meu.

¹⁷ Voi obosiţi pe Domnul prin cuvintele voastre, şi mai întrebaţi:,,Cu ce L-am obosit?`` -,,Prin faptul că ziceţi:,Oricine face rău este bun înaintea Domnului, şi de el are plăcere!` Sau:,,Unde este Dumnezeul dreptăţii?``

¹⁵ Acum fericim pe cei trufaşi; da, celor răi le merge bine; da, ei ispitesc pe Dumnezeu, şi scapă!`` -

⁴ Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? ⁵ Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mînie pentru ziua mîniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,

¹⁵ Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mîntuire, cum v'a scris şi prea iubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui,

¹¹ Piciorul meu s'a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui, şi nu m'am abătut dela ea. ¹² N'am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.

¹⁹ Calea celor răi este ca întunerecul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.

⁴⁷ Robul acela, care a ştiut voia stăpînului său, şi nu s'a pregătit deloc, şi n'a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. ⁴⁸ Dar cine n'a ştiut -o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s'a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s'a încredinţat mult, i se va cere mai mult.

¹⁹ Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunerecul decît lumina, pentrucă faptele lor erau rele. ²⁰ Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.

³¹ Şi a zis Iudeilor, cari crezuseră în El:,,Dacă rămîneţi în cuvîntul Meu, sînteţi în adevăr ucenicii Mei;

⁴⁴ Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El dela început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentrucă în el nu este adevăr. Oridecîteori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

³⁹ Apoi Isus a zis:,,Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca ceice nu văd, să vadă, şi ceice văd, să ajungă orbi.`` <sup>40</sup> Unii din Fariseii cari erau lîngă el, cînd au auzit aceste vorbe, I-au zis:,,Doar n'om fi şi noi orbi!`` ⁴¹ ,,Dacă aţi fi orbi``, le -a răspuns Isus,,,n'aţi avea păcat; dar acum ziceţi:,Vedem.` Tocmai de aceea, păcatul vostru rămîne.``

³⁵ Isus le -a zis:,,Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii cari aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunerecul: cine umblă în întunerec, nu ştie unde merge.

⁴⁰ ,,Le -a orbit ochii, şi le -a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să -i vindec.``

⁶ Dacă nu rămîne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sînt strînse, aruncate în foc, şi ard.

²² Dacă n'aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n'ar avea păcat; dar acum n'au nicio desvinovăţire pentru păcatul lor. ²³ Cine Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu. ²⁴ Dacă n'aş fi făcut între ei lucrări, pe cari nimeni altul nu le -a făcut, n'ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M'au urît şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.

³² Şi, măcar că ştiu hotărîrea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sînt vrednici de moarte, totuş, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.

¹⁷ Tu, care te numeşti Iudeu, care te reazimi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău, ¹⁸ care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentrucă eşti învăţat de Lege; ¹⁹ tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sînt în întunerec, ²⁰ povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentrucă în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; - ²¹ tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti:,,Să nu furi,`` furi? <sup>22</sup> Tu care zici:,,Să nu preacurveşti,`` preacurveşti? Tu, căruia ţi -e scîrbă de idoli, le jăfuieşti templele? ²³ Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi? ²⁴ Căci,,din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri``, după cum este scris.

¹¹ Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. ¹² Toţi s'au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. ¹³ Gîtlejul lor este un mormînt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; supt buze au venin de aspidă; ¹⁴ gura le este plină de blestem şi de amărăciune; ¹⁵ au picioarele grabnice să verse sînge; ¹⁶ prăpădul şi pustiirea sînt pe drumul lor; ¹⁷ nu cunosc calea păcii;

¹⁰ şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru ceice sînt pe calea pierzării, pentrucă n'au primit dragostea adevărului ca să fie mîntuiţi. ¹¹ Din această pricină, Dumnezeu le trimete o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: ¹² pentruca toţi cei ce n'au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osîndiţi.

¹⁷ Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvîrşeşte un păcat!

²⁰ În adevăr, dacă, dupăce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăş şi sînt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decît cea dintîi. ²¹ Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decît, dupăce au cunoscut -o, să se întoarcă dela porunca sfîntă, care le fusese dată. ²² Cu ei s'a întîmplat ce spune zicala adevărată:,,Cînele s'a întors la ce vărsase``, şi,,scroafa spălată s'a întors să se tăvălească iarăş în mocirlă.``

¹⁹ Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sînt dintre ai noştri.

⁶ El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri vecinice, în întunerec, pe îngerii cari nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.

¹⁴ A doua zi dimineaţa, David a scris o scrisoare lui Ioab, şi a trimes -o prin Urie. ¹⁵ În scrisoarea aceasta scria:,,Puneţi pe Urie în locul cel mai greu al luptei, şi trageţi-vă înapoi dela el, ca să fie lovit şi să moară.`` ¹⁶ Ioab, împresurînd cetatea, a pus pe Urie în locul pe care -l ştia apărat de ostaşi viteji. ¹⁷ Oamenii din cetate au făcut o ieşire şi s'au bătut împotriva lui Ioab; au căzut mulţi din popor, din slujitorii lui David, şi a fost ucis şi Urie, Hetitul.

⁸ Stă la pîndă lîngă sate, şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pîndesc pe cel nenorocit. ⁹ Stă la pîndă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pîndă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde, şi -l trage în laţul lui: ¹⁰ se îndoaie, se pleacă, şi -i cad săracii în ghiare!

³⁹ Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpînul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea, şi n'ar lăsa să -i spargă casa.

⁷ Să nu vă întovărăşiţi dar deloc cu ei. ⁸ Odinioară eraţi întunerec; dar acum sînteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii. ⁹ Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr. ¹⁰ Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului, ¹¹ şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunerecului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le.

² Pentrucă voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.

³ Adu-ţi aminte dar cum ai primit şi auzit! Ţine, şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine.

¹⁴ Atunci ea şi -a lepădat hainele de văduvă, s'a acoperit cu o măhramă, s'a îmbrăcat în alte haine, şi a şezut jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna; căci vedea că Şela se făcuse mare, şi ea nu -i fusese dată de nevastă. ¹⁵ Iuda a văzut -o, şi a luat -o drept curvă, pentru că îşi acoperise faţa.

¹⁴ Să nu preacurveşti.

⁴ Şi David a trimes nişte oameni s'o aducă. Ea a venit la el, şi el s'a culcat cu ea. După ce s'a curăţit de necurăţia ei, ea s'a întors acasă. ⁵ Femeia a rămas însărcinată şi a trimes vorbă lui David, zicînd:,,Sînt însărcinată.`` <sup>6</sup> Atunci David a trimes următoarea poruncă lui Ioab:,,Trimete-mi pe Urie, Hetitul.`` Şi Ioab a trimes pe Urie la David. ⁷ Urie a venit la David, care l -a întrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului, şi despre mersul războiului. ⁸ Apoi David a zis lui Urie:,,Pogoară-te acasă, şi spală-ţi picioarele.`` Urie a ieşit din casa împărătească, şi a fost urmat de un dar din partea împăratului. <sup>9</sup> Dar Urie s'a culcat la poarta casei împărăteşti, cu toţi slujitorii stăpînului său, şi nu s'a pogorît acasă la el. <sup>10</sup> Au dat de ştire lui David despre aceasta, şi i-au spus:,,Urie nu s'a pogorît la el casă.`` Şi David a zis lui Urie:,,Nu vii tu oare din călătorie? Pentruce nu te-ai pogorît acasă?`` <sup>11</sup> Urie a răspuns lui David:,,Chivotul şi Israel şi Iuda locuiesc în corturi, domnul meu Ioab şi slujitorii domnului meu sînt tăbărîţi în cîmp, şi eu să intru în casă să mănînc şi să beau şi să mă culc cu nevastă-mea! Viu eşti tu şi viu este sufletul tău că nu voi face lucrul acesta.`` ¹² David a zis lui Urie:,,Mai rămîi şi astăzi aici, şi mîne îţi voi da drumul.`` Şi Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea şi a doua zi. ¹³ David l -a poftit să mănînce şi să bea cu el, şi l -a îmbătat; şi seara. Urie a ieşit şi s'a culcat cu slujitorii stăpînului său, dar nu s'a pogorît acasă.

¹² Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucru acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui.``

¹³ Şi tu zici:,Ce ştie Dumnezeu? Poate să judece El prin întunerecul de nori? ¹⁴ Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abea dacă o străbate!`

¹¹ El zice în inima lui:,,Dumnezeu uită! Îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea!``

¹⁸ Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el, şi te însoţeşti cu preacurvarii.

¹¹ şi zice:,,Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?``

⁷ şi zic:,,Nu vede Domnul, şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!``

³² Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa. ³³ Nu va avea decît rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge. ³⁴ Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n'are milă în ziua răzbunării; ³⁵ nu se uită la niciun preţ de răscumpărare, şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.

⁹ Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă. ¹⁰ Şi, iată că, i -a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.

¹² Şi El mi -a zis:,,Fiul omului, vezi ce fac în întunerec bătrînii casei lui Israel, fiecare în odaia lui plină de chipuri? Căci ei zic:,Nu ne vede Domnul; a părăsit Domnul ţara aceasta!```

⁹ El mi -a răspuns:,,Nelegiuirea casei lui Israel şi Iuda este mare, peste măsură de mare! Ţara este plină de omoruri, şi cetatea este plină de nedreptate; căci ei zic:,Domnul a părăsit ţara şi Domnul nu vede nimic!`

² Dacă hoţul este prins spărgînd, şi e lovit şi moare, cel ce l -a lovit nu va fi vinovat de omor faţă de el; ³ dar dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor faţă de el. Hoţul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n'are nimic, să fie vîndut rob, ca despăgubire pentru furtul lui;

¹³ Alţii sînt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.

¹² De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor, ¹³ ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el?

⁵ Să spargi zidul supt ochii lor, şi să-ţi scoţi lucrurile pe acolo. ⁶ Să le pui pe umăr supt ochii lor, să le scoţi afară pe negură, să-ţi acoperi faţa şi să nu te uiţi la pămînt; căci vreau să fii un semn pentru casa lui Israel.`` ⁷ Am făcut cum mi se poruncise: mi-am scos lucrurile ziua ca pentru călătorie, seara am spart zidul cu mîna, şi le-am scos pe negură şi le-am pus pe umăr, în faţa lor.

¹² Domnitorul care este în mijlocul lor îşi va pune lucrurile pe umăr şi va pleca pe negură; vor sparge zidul ca să -l scoată afară; îşi va acoperi faţa, ca să nu vadă pămîntul cu ochii.

¹⁹ Nu vă strîngeţi comori pe pămînt, unde le mănîncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii;

⁴³ Să ştiţi că, dacă ar şti stăpînul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n'ar lăsa să -i spargă casa.

²⁰ Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.

¹¹ şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunerecului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le. ¹² Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns. ¹³ Dar toate aceste lucruri, cînd sînt osîndite de lumină, sînt date la iveală; pentrucă ceiace scoate totul la iveală, este lumina.

⁵ S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

²⁶ Cum rămîne uluit un hoţ cînd este prins, aşa de uluiţi vor rămînea cei din casa lui Israel, ei, împăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi proorocii lor.

¹⁰ Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care -l va fi făcut cînd trăia în trup. ¹¹ Ca unii cari cunoaştem deci frica de Domnul, pe oameni, căutăm să -i încredinţăm; dar Dumnezeu ne cunoaşte bine, şi nădăjduiesc că şi voi ne cunoaşteţi bine în cugetele voastre.

¹⁶ Şi ziceau munţilor şi stîncilor:,,Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mînia Mielului; ¹⁷ căci a venit ziua cea mare a mîniei Lui, şi cine poate sta în picioare?``

¹⁶ Vei fi blestemat în cetate, şi vei fi blestemat pe cîmp. ¹⁷ Coşniţa şi postava ta vor fi blestemate. ¹⁸ Rodul trupului tău, rodul pămîntului tău, fătul vacilor tale şi fătul oilor tale, toate vor fi blestemate. ¹⁹ Vei fi blestemat la venirea ta, şi vei fi blestemat la plecarea ta. ²⁰ Domnul va trimete împotriva ta blestemul, turburarea şi ameninţarea, în mijlocul tuturor lucrurilor de cari te vei apuca, pînă vei fi nimicit, pînă vei pieri curînd, din pricina răutăţii faptelor tale, care te -a făcut să Mă părăseşti.

²⁶ trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.

¹⁶ cari au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cît ţine un pîrîu care se scurge?

⁷ Să se risipească întocmai ca nişte ape cari se scurg! Săgeţile, pe cari le-aruncă ei, să fie nişte săgeţi tocite!

²² Să li se prefacă masa într'o cursă, şi liniştea într'un laţ!

¹⁸ Da, Tu -i pui în locuri alunecoase, şi -i arunci în prăpăd. ¹⁹ Cum sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic. ²⁰ Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!

³³ Blestemul Domnului este în casa celui rău, dar locuinţa celor neprihăniţi o binecuvintează.

¹⁰ ,Străbate-ţi ţara, ca Nilul, niciun brîu nu te mai strînge, fiica Tarsisului! Nu mai este niciun jug!

² Dacă nu veţi asculta, dacă nu vă veţi pune inima ca să daţi slavă Numelui Meu, zice Domnul oştirilor, voi arunca în voi blestemul, şi voi blestema binecuvîntările voastre; da, le-am şi blestemat, pentrucă n'aveţi pe inimă porunca Mea.

¹⁵ Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec. ¹⁶ Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele; ¹⁷ vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

¹³ Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

²³ Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

³² Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt. ³³ Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte. ³⁴ Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``

¹⁴ Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

⁸ Să piară, ca un melc, care se topeşte umblînd; să nu vadă soarele, ca stîrpitura unei femei! ⁹ Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin verde sau uscat, îl va lua vîrtejul.

² Cum se risipeşte fumul, aşa -i risipeşti Tu; cum se topeşte ceara la foc, aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.

³² Cel rău este doborît de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. -

⁴ Căci cine este scutit? Oricine trăieşte, tot mai trage nădejde; căci un cîne viu face mai mult decît un leu mort. ⁵ Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic, şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă pînă şi pomenirea li se uită. ⁶ Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor, de mult au şi pierit, şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face supt soare.

²⁰ Dar Dumnezeu i -a zis:,Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile, pe cari le-ai pregătit, ale cui vor fi?`

²² Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sînul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.

⁷ Un copac, şi tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari. ⁸ Cînd i -a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în ţărînă, ⁹ înverzeşte iarăş de mirosul apei, şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou. ¹⁰ Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd îşi dă sufletul, unde mai este?

¹⁴ cînd strig gropii:,Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor:,Voi sînteţi mama şi sora mea!`

¹⁶ Jos, i se usucă rădăcinile; sus îi sînt ramurile tăiate. ¹⁷ Îi piere pomenirea de pe pămînt, numele lui nu mai este pe uliţă.

²⁶ Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu.

⁷ Pomenirea celui neprihănit este binecuvîntată, dar numele celor răi putrezeşte. -

¹⁰ Atunci am văzut pe cei răi îngropaţi şi ducîndu-se la odihna lor, iar pe ceice lucraseră cu neprihănire depărtîndu-se de locul sfînt şi uitaţi în cetate. Şi aceasta este o deşertăciune!

¹⁴ Ceice sînt morţi acum nu vor mai trăi, sînt nişte umbre, şi nu se vor mai scula; căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit, şi le-ai şters pomenirea.

¹⁴ El a strigat cu putere şi a vorbit aşa:,,Tăiaţi copacul, şi rupeţi ramurile; scuturaţi -i frunza şi risipiţi roadele; fugăriţi fiarele de supt el, şi păsările din ramurile lui!

¹⁰ Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face roadă bună, va fi tăiat şi aruncat în foc.

⁶ Protivnica ei o înţepa dese ori, ca s'o facă să se mînie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. ⁷ Şi în toţi anii era aşa. Oridecîteori se suia Ana la casa Domnului, Penina o înţepa la fel. Atunci ea plîngea şi nu mînca.

⁹ Dădeai afară pe văduve cu mînile goale, şi braţele orfanilor le frîngeai.

³ iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;

¹³ Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

¹⁶ Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei, ¹⁷ dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea, ¹⁸ eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;

⁸ Atunci Haman a zis împăratului Ahaşveroş:,,În toate ţinuturile împărăţiei tale este risipit un popor deosebit între popoare, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor şi nu ţine legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să -l lase liniştit. ⁹ Dacă împăratul găseşte cu cale, să se scrie o poruncă pentru ca ei să fie nimiciţi, şi eu voi cîntări zece mii de talanţi de argint în mînile slujbaşilor, ca să -i ducă în vistieria împăratului.`` ¹⁰ Împăratul şi -a scos inelul din deget, şi l -a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, vrăjmaşul Iudeilor.

⁴ Atunci căpeteniile şi dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să -l pîrască în ce privea treburile împărăţiei. Dar n'au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentrucă el era credincios, şi nu se găsea nici o greşală la el şi niciun lucru rău. ⁵ Atunci oamenii aceştia au zis:,,Nu vom găsi niciun cuvînt de plîngere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!`` <sup>6</sup> Apoi aceste căpetenii şi dregătorii aceştia s'au dus cu mare zarvă la împărat, şi i-au vorbit aşa:,,Să trăieşti vecinic, împărate Dariu!`` ⁷ Toate căpeteniile împărăţiei, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii, şi cîrmuitorii sînt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoţită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălţa, în timp de trei zeci de zile, rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei. ⁸ Acum, împărate, întăreşte oprirea, şi iscăleşte porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba, după legea Mezilor şi Perşilor, care, odată dată, rămîne neschimbată.`` ⁹ În urma celor de mai sus, împăratul Dariu a scris porunca şi oprirea.

¹² De atunci Pilat căuta să -I dea drumul. Dar Iudeii strigau:,,Dacă dai drumul omului acestuia, nu eşti prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine împărat, este împotriva Cezarului.`` <sup>13</sup> Cînd a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit,,Pardosit cu pietre``, iar evreieşte:,,Gabata.`` <sup>14</sup> Era ziua Pregătirii Paştelor, cam pela ceasul al şaselea. Pilat a zis Iudeilor:,,Iată Împăratul vostru!`` ¹⁵ Dar ei au strigat:,,Ia -L, ia -L, răstigneşte -L!``,,Să răstignesc pe Împăratul vostru?`` le -a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns:,,Noi n'avem alt împărat decît pe Cezarul!`` ¹⁶ Atunci L -a dat în mînile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus, şi L-au dus să -L răstignească.

¹³ Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, cari semănau cu nişte broaşte. ¹⁴ Acestea sînt duhuri de draci, cari fac semne nemaipomenite, şi cari se duc la împăraţii pămîntului întreg, ca să -i strîngă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. -

² Cu ea au curvit împăraţii pămîntului; şi locuitorii pămîntului s'au îmbătat de vinul curviei ei!``

¹¹ Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.

¹³ Pentruce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentruce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti? ¹⁴ Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mînă pricina lor. În nădejdea Ta se lasăcel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.

⁴ Domnul este în Templul Lui cel sfînt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc, şi ploapele Lui cercetează pe fiii oamenilor. ⁵ Domnul cearcă pe cel neprihănit, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia.

³ Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi. ⁴ Într'adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime. ⁵ N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni. ⁶ Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte. ⁷ Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima. ⁸ Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus, ⁹ îşi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul. ¹⁰ Deaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin, ¹¹ şi zice:,,Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?`` ¹² Aşa sînt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.

²¹ Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

³ Ochii Domnului sînt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. -

²¹ Dacă este flămînd vrăjmaşul tău, dă -i pîne să mănînce, dăcă -i este sete, dă -i apă să bea. ²² Căci făcînd aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti. - ²³ Vîntul de miazănoapte aduce ploaia, şi limba clevetitoare aduce o faţă mîhnită. -

⁸ Cînd vezi în ţară pe cel sărac năpăstuit şi jăfuit în numele dreptului şi dreptăţii, să nu te miri de lucrul acesta! Căci peste cel mare veghează altul mai mare, şi peste ei toţi Cel Prea Înalt.

¹¹ Pentrucă nu se aduce repede la îndeplinire hotărîrea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău.

⁸ Căci el zice:,Nu sînt voivozii mei tot atîţia împăraţi?` <sup>9</sup> ,Nu s'a întîmplat cu Calno la fel ca şi cu Carchemişul?`,Nu s'a întîmplat cu Hamatul ca şi cu Arpadul?`,Nu s'a întîmplat Samariei la fel ca Damascului?` ¹⁰ ,După cum mîna mea a pus stăpînire pe împărăţiile idolilor, (unde erau mai multe icoane decît la Ierusalim şi în Samaria), ¹¹ cum am făcut Samariei şi idolilor ei, nu voi face şi Ierusalimului şi icoanelor lui?.``

¹² ,Veniţi, -zic ei-am să caut vin, şi ne vom îmbăta cu băuturi tari! Mîne vom face tot ca azi, ba încă şi mai rău!`` -

⁷ Domnul a jurat pe slava lui Iacov:,,Niciodată nu voi uita niciuna din faptele lor!

² De ar pătrunde chiar pînă în locuinţa morţilor, şi de acolo îi va smulge mîna Mea; de s'ar sui chiar în ceruri, şi de acolo îi voi pogorî.

¹³ Ochii Tăi sînt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul, şi nu poţi să priveşti nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mişei, şi să taci, cînd cel rău mănîncă pe cel mai neprihănit decît el?

¹⁶ Şi le -a spus pilda aceasta:,,Ţarina unui om bogat rodise mult. ¹⁷ Şi el se gîndea în sine, şi zicea:,Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strîng rodurile.` <sup>18</sup> ,Iată`, a zis el,,ce voi face: îmi voi strica grînarele, şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strînge toate rodurile şi toate bunătăţile mele; ¹⁹ şi voi zice sufletului meu:,Suflete, ai multe bunătăţi strînse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănîncă, bea şi veseleşte-te!` <sup>20</sup> Dar Dumnezeu i -a zis:,Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile, pe cari le-ai pregătit, ale cui vor fi?`

⁴⁵ Dar dacă robul acela zice în inima lui:,Stăpînul meu zăboveşte să vină`; dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănînce, să bea şi să se îmbete,

³ Cînd vor zice:,,Pace şi linişte!`` atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.

²³ Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Bisericile vor cunoaşte că,,Eu sînt Cel ce cercetez rărunchii şi inima``: şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.

²² Vrăjmaşii tăi vor fi acoperiţi de ruşine, iar cortul celor răi va pieri.```

²¹ De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic; de sînt înjosiţi, habar n'are.

⁵ biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?

¹⁰ Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi.

³⁵ Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde. ³⁶ Dar cînd am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.

¹⁹ Cum sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic.

⁷ Dacă cei răi înverzesc ca iarba, şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.

⁵ Se va întîmpla ca atunci cînd strînge secerătorul grîul, şi braţul lui taie spicele; da, ca la strînsul spicelor în valea Refaim; ⁶ vor mai rămînea doar cîteva, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline, pe vîrful crengilor, patru sau cinci, în ramurile cu roade, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.``

¹¹ Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, şi usucă iarba: floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere: aşa se va vesteji bogatul în umbletele lui.

¹ Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plîngeţi şi tînguiţi-vă, din pricina nenorocirilor, cari au să vină peste voi. ² Bogăţiile voastre au putrezit, şi hainele voastre sînt roase de molii. ³ Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănînce carnea! V'aţi strîns comori în zilele din urmă!

¹⁴ Apoi m'am uitat, şi iată un nor alb; şi pe nor şedea cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună de aur; iar în mînă, o secere ascuţită. ¹⁵ Şi un alt înger a ieşit din Templu, şi striga cu glas tare Celuice şedea pe nor:,,Pune secerea Ta şi seceră: pentrucă a venit ceasul să seceri, şi secerişul pămîntului este copt.`` <sup>16</sup> Atunci Celce şedea pe nor, Şi -a aruncat secerea pe pămînt. Şi pămîntul a fost secerat. <sup>17</sup> Şi din Templul, care este în cer, a ieşit un alt înger, care avea şi el un cosor ascuţit. <sup>18</sup> Şi un alt înger, care avea stăpînire asupra focului, a ieşit din altar, şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit:,,Pune cosorul tău cel ascuţit, şi culege strugurii viei pămîntului, căci strugurii ei sînt copţi.`` ¹⁹ Şi îngerul şi -a aruncat cosorul pe pămînt, a cules via pămîntului, şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mîniei lui Dumnezeu. ²⁰ Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sînge, pînă la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.

²⁸ Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

²⁴ Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

² ,,Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate? ³ Vor face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?

² ,,Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?

⁴ buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevărat.