Job 22 Cross References - Romanian

¹ Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis: ² ,,Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte de cît lui. ³ Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vre un folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va cîştiga El? ⁴ Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare, şi intră la judecată cu tine? ⁵ Nu -i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr? ⁶ Luai fără pricină zăloage dela fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi. ⁷ Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîne omului flămînd. ⁸ Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază. ⁹ Dădeai afară pe văduve cu mînile goale, şi braţele orfanilor le frîngeai. ¹⁰ Pentru aceea eşti înconjurat de curse, şi te -a apucat groaza dintr'o dată. ¹¹ Nu vezi dar acest întunerec, aceste ape multe cari te năpădesc? ¹² Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vîrful stelelor, ce înalt este! ¹³ Şi tu zici:,Ce ştie Dumnezeu? Poate să judece El prin întunerecul de nori? ¹⁴ Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abea dacă o străbate!` <sup>15</sup> Ce! vrei s'apuci pe calea străveche, pe care au urmat -o cei nelegiuiţi, <sup>16</sup> cari au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cît ţine un pîrîu care se scurge? <sup>17</sup> Ei ziceau lui Dumnezeu:,Pleacă dela noi! Ce ne poate face Cel Atot puternic?` ¹⁸ Şi totuş Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. -Departe de mine sfatul celor răi! - ¹⁹ Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura, cel nevinovat va rîde de ei ²⁰ şi va zice:,Iată pe protivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!` ²¹ Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăş de fericire. ²² Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui. ²³ Vei fi aşezat iarăş la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atot puternic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău. ²⁴ Aruncă dar aurul în ţărînă, aruncă aurul din Ofir în prundul pîraielor! ²⁵ Şi atunci Cel Atot puternic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta. ²⁶ Atunci Cel Atot puternic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu. ²⁷ Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele. ²⁸ Pe ce vei pune mîna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina. ²⁹ Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi. ³⁰ El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mînilor tale.``

¹³ să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui pe cari ţi le dau astăzi, ca să fii fericit?

¹⁵ Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

⁶ Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi cînd păcatele ţi se înmulţesc, ce -I faci Lui? ⁷ Dacă eşti drept, ce -I dai Lui? Ce primeşte El din mîna ta? ⁸ Răutatea ta nu poate vătăma decît semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decît fiului omului.

² Eu zic Domnului:,,Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!``

¹³ Ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere! ¹⁴ Căci cîştigul pe care -l aduce ea este mai bun decît al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decît aurul; ¹⁵ ea este mai de preţ decît mărgăritarele, şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea. ¹⁶ În dreapta ei este o viaţă lungă; în stînga ei, bogăţie şi slavă. ¹⁷ Căile ei sînt nişte căi plăcute, şi toate cărările ei sînt nişte cărări pacinice. ¹⁸ Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sînt fericiţi.

⁷ Iată începutul înţelepciunii: dobîndeşte înţelepciunea, şi cu tot ce ai, dobîndeşte priceperea. ⁸ Înalţă -o, şi ea te va înălţa; ea va fi slava ta, dacă o vei îmbrăţişa. ⁹ Ea îţi va pune pe cap o cunună plăcută, te va împodobi cu o strălucită cunună împărătească.

¹² Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.

¹¹ Înţelepciunea preţuieşte cît o moştenire, şi chiar mai mult pentru cei ce văd soarele. ¹² Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au.

²⁹ Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate -l şi leapădă -l dela tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.

¹⁰ Tot aşa şi voi, dupăce veţi face tot ce vi s'a poruncit, să ziceţi:,,Sîntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.``

⁷ Nu vă înşelaţi:,,Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.`` Ce samănă omul, aceea va şi secera. ⁸ Cine samănă în firea lui pămîntească, va secera din firea pămîntească putrezirea; dar cine samănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa vecinică.

¹⁷ Ştiu, Dumnezeule, că Tu cercetezi inima, şi că iubeşti curăţia de inimă; de aceea Ţi-am adus toate aceste daruri de bunăvoie în curăţia inimii mele, şi am văzut acum cu bucurie pe poporul Tău, care se află aici, aducîndu-Ţi de bunăvoie darurile lui.

¹⁰ Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m'ar încerca, aş ieşi curat ca aurul. ¹¹ Piciorul meu s'a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui, şi nu m'am abătut dela ea. ¹² N'am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.

¹ (Către mai marele cîntăreţilor: Către Iedutun. Un psalm al lui David.) Ziceam:,,Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frîu gurii, cît va sta cel rău înaintea mea.``

³ cari nu săvîrşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui! ⁴ Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie. ⁵ O, de ar ţinti căile mele la păzirea orînduirilor Tale! ⁶ Atunci nu voi roşi de ruşine, la vederea tuturor poruncilor Tale!

⁵⁹ Mă gîndesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.

¹⁰ Nu de puterea calului Se bucură El, nu-Şi găseşte plăcerea în picioarele omului. ¹¹ Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.

¹ Cumpăna înşelătoare este urîtă Domnului, dar cîntăreala dreaptă Îi este plăcută.

²⁰ Cei cu inima stricată sînt o scîrbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sînt plăcuţi.

²² Buzele mincinoase sînt urîte Domnului, dar ceice lucrează cu adevăr îi sînt plăcuţi. -

⁸ Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. -

¹⁷ Voi obosiţi pe Domnul prin cuvintele voastre, şi mai întrebaţi:,,Cu ce L-am obosit?`` -,,Prin faptul că ziceţi:,Oricine face rău este bun înaintea Domnului, şi de el are plăcere!` Sau:,,Unde este Dumnezeul dreptăţii?``

¹⁶ De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

¹ Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea pînă la capăt, în frica de Dumnezeu.

¹⁸ Am de toate, şi sînt în belşug. Sînt bogat, de cînd am primit prin Epafrodit ce mi-aţi trimes, -un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită şi plăcută lui Dumnezeu.

¹² Oare o mare sînt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?

¹⁹ Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

³² Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.

³ Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!

²¹ să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

²⁹ Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sînt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.``

⁶ Şi-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte împotriva mea? Nu; ci m'ar asculta negreşit. ⁷ Doar un om fără prihană ar vorbi cu El, şi aş fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.

²³ Dumnezeu n'are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.

¹¹ Tu pedepseşti pe om, şi -l loveşti pentru fărădelegea lui: îi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare.

⁶ La mustrarea Ta, Dumnezeul lui Iacov, au adormit şi călăreţi şi cai.

¹⁶ Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier!

³ Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne? ⁴ Dar la Tine este iertare, ca să fii temut.

² Nu intra la judecată cu robul Tău! Căci nici un om viu nu este fără prihană înaintea Ta.

¹⁴ Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău

¹⁴ Domnul intră la judecată cu bătrînii poporului Său şi cu mai marii lui:,,Voi aţi mîncat via! Prada luată dela sărac este în casele voastre! ¹⁵ Cu ce drept călcaţi voi în picioare pe poporul Meu, şi apăsaţi pe săraci?`` zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.

¹⁹ Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe cari -i iubesc. Fii plin de rîvnă dar, şi pocăieşte-te!

⁷ Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi? ⁸ După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele! ⁹ Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui. ¹⁰ Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi! ¹¹ Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

⁶ şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta.

¹⁴ Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.

⁵ Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni. ⁶ Nu eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.

³¹ Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata. ³² Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi. ³³ Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut. ³⁴ Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.

²⁷ Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

³ Şi s'a aprins de mînie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns şi totuş osîndeau pe Iov.

¹² Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe cari nu le cunosc!

¹² Căci rele fără număr mă împresoară, m'au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele; şi nu le mai pot suferi vederea. Sînt mai multe decît perii capului meu, şi mi se moaie inima.

²⁶ Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i -o dai înapoi înainte de apusul soarelui;

⁶ Să nu iei zălog cele două pietre de rîşniţă, nici chiar piatra de rîşniţă de deasupra; căci ar însemna că iei zălog însăş viaţa cuiva.

¹⁰ Dacă ai vreo datorie la aproapele tău, să nu intri în casa lui ca să -i iei lucrul pus zălog; ¹¹ ci să stai afară, şi cel pe care l-ai împrumutat să-ţi aducă afară lucrul pus zălog. ¹² Dacă omul acela este sărac, să nu te culci cu lucrul luat zălog dela el la tine; ¹³ să i -l dai înapoi la apusul soarelui, ca să se culce în haina lui, şi să te binecuvinteze; şi lucrul acesta ţi se va socoti ca un lucru bun înaintea Domnului, Dumnezeului tău. ¹⁴ Să nu nedreptăţeşti pe simbriaşul sărac şi nevoiaş, fie că este unul din fraţii tăi, fie că este unul din străinii cari locuiesc în ţara ta, în cetăţile tale. ¹⁵ Să -i dai plata pentru ziua lui înainte de apusul soarelui; căci e sărac, şi o doreşte mult. Altfel, ar striga către Domnul împotriva ta, şi te-ai face vinovat de un păcat. ¹⁶ Să nu omori pe părinţi pentru copii, şi să nu omori pe copii pentru părinţi; fiecare să fie omorît pentru păcatul lui. ¹⁷ Să nu te atingi de dreptul străinului şi al orfanului, şi să nu iei zălog haina văduvei. ¹⁸ Să-ţi aduci aminte că ai fost rob în Egipt, şi că Domnul, Dumnezeul tău, te -a răscumpărat de acolo; de aceea îţi dau aceste porunci ca să le împlineşti.

³ iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;

⁹ Aceia smulg pe orfan dela ţîţă, iau zălog tot ce are săracul. ¹⁰ Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi -s flămînzi;

¹⁹ dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare, ²⁰ fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;

⁷ care n'asupreşte pe nimeni, care dă înapoi datornicului zălogul, care nu răpeşte nimic, care dă din pînea lui celui flămînd şi înveleşte cu o haină pe cel gol,

¹² asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, răpeşte, nu dă înapoi zălogul, ridică ochii spre idoli şi face urîciuni,

¹⁶ nu asupreşte pe nimeni, nu ia niciun zălog, nu răpeşte, ci dă din pînea lui celui flămînd şi acopere cu o haină pe cel gol,

⁸ Se întind lîngă fiecare altar pe haine luate ca zălog, şi beau în casa dumnezeilor lor amenda celor osîndiţi de ei.

⁷ Dacă va fi la tine vreun sărac dintre fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale, în ţara pe care ţi -o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mîna înaintea fratelui tău celui lipsit. ⁸ Ci să -i deschizi mîna, şi să -l împrumuţi cu ce -i trebuie ca să facă faţă nevoilor lui. ⁹ Vezi să nu fii aşa de rău ca să zici în inima ta:,,Ah! se apropie anul al şaptelea, anul iertării!`` Vezi să n'ai un ochi fără milă pentru fratele tău cel lipsit şi să nu -i dai. Căci atunci el ar striga către Domnul împotriva ta, şi te-ai face vinovat de un păcat: <sup>10</sup> ci să -i dai şi să nu dai cu părere de rău în inimă; căci pentru aceasta te va binecuvînta Domnul, Dumnezeul tău, în toate lucrările de cari te vei apuca. <sup>11</sup> Totdeauna vor fi săraci în ţară; de aceea îţi dau porunca aceasta:,,Să-ţi deschizi mîna faţă de fratele tău, fată de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.``

¹⁷ dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,

³¹ dacă nu ziceau oamenii din cortul meu:,Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?`

⁹ El este darnic, dă celor lipsiţi; milostenia lui ţine în veci; capul i se înalţă cu slavă.

²⁴ Unul, care dă cu mîna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decît să sărăcească. - ²⁵ Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. -

¹⁷ Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea. -

⁷ împarte-ţi pînea cu cel flămînd, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere -l, şi nu întoarce spatele semenului tău.

¹⁰ dacă vei da mîncarea ta celui flămînd, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunerecul tău va fi ca ziua nămeaza mare!

⁴² Căci am fost flămînd, şi nu Mi-aţi dat să mănînc; Mi -a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;

²⁰ Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă -i să mănînce; dacă -i este sete, dă -i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.``

¹¹ Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrînii şi dregatorii cari locuiau în cetate, au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe cari li le trimisese ea. ¹² Au vestit un post, şi au pus pe Nabot în fruntea poporului. ¹³ Cei doi oameni de nimic au venit şi s'au aşezat în faţa lui; şi aceşti oameni răi au mărturisit aşa înaintea poporului, împotriva lui Nabot:,,Nabot a blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul!`` Apoi l-au scos afară din cetate, l-au împroşcat cu pietre, şi a murit. <sup>14</sup> Şi au trimes să spună Izabelei:,,Nabot a fost împroşcat cu pietre, şi a murit.`` ¹⁵ Cînd a auzit Izabela că Nabot fusese împroşcat cu pietre şi că murise, a zis lui Ahab:,,Scoală-te şi ia în stăpînire via lui Nabot din Izreel, care n'a vrut să ţi -o dea pe preţ de argint; căci Nabot nu mai trăieşte, a murit.``

⁸ Vreţi să ţineţi cu El şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?

⁷ Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă, ⁸ tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare. ⁹ Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură. ¹⁰ Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii. ¹¹ Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda. ¹² Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin. ¹³ Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei. ¹⁴ Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban. ¹⁵ Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior. ¹⁶ Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut. ¹⁷ Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

³⁴ pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul...

⁸ Pretutindeni mişună cei răi, cînd domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.

³ pe căpetenia peste cincizeci şi pe dregător, pe sfetnic, pe meşteşugarul ales şi pe vrăjitorul iscusit.

¹⁵ (Bătrînul şi dregătorul sînt capul, şi proorocul, care învaţă pe oameni minciuni, este coada.)

³ Mînile lor sînt îndreptate să facă rău: cîrmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare îşi arată pe faţă ce doreşte cu lăcomie, şi astfel merg mînă'n mînă.

²¹ Să nu chinuieşti pe străin, şi să nu -l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. ²² Să nu asupreşti pe văduvă, nici pe orfan. ²³ Dacă -i asupreşti, şi ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele; ²⁴ mînia Mea se va aprinde, şi vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămînea văduve, şi copiii voştri vor rămînea orfani.

¹⁹ ,,Blestemat să fie cel ce se atinge de dreptul străinului, orfanului şi văduvei!`` -Şi tot poporul să răspundă:,,Amin!``

²¹ el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!...

¹² Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin. ¹³ Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

¹⁶ Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei, ¹⁷ dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea, ¹⁸ eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;

²¹ dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;

¹⁵ Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte -i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!

¹⁷ Căci braţele celui rău vor fi zdrobite, dar Domnul sprijineşte pe cei neprihăniţi.

⁶ Junghie pe văduvă şi pe străin, ucid pe orfani,

¹⁷ Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!`` -

²³ Mai marii tăi sînt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu -i fac dreptate, şi pricina văduvei n'ajunge pînă la ei.

² ca să nu facă dreptate săracilor, şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor, şi să jăfuiască pe orfani!

⁷ În tine, tatăl şi mama sînt dispreţuiţi, străinul este chinuit, orfanul şi văduva sînt asupriţi.

²² De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, am necaz pe Faraon, împăratul Egiptului, şi -i voi rupe braţele, pe cel tare şi pe cel frînt, ca să -i cadă sabia din mînă.

⁵ Mă voi apropia de voi pentru judecată, şi Mă voi grăbi să mărturisesc împotriva descîntătorilor şi preacurvarilor, împotriva celor ce jură strîmb, împotriva celor ce opresc plata simbriaşului, cari asupresc pe văduvă şi pe orfan, nedreptăţesc pe străin, şi nu se tem de Mine, zice Domnul oştirilor.

³ În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi -i zicea:,Fă-mi dreptate în cearta cu pîrîşul meu.` <sup>4</sup> Multă vreme n'a voit să -i facă dreptate. Dar în urmă, şi -a zis:,Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez, <sup>5</sup> totuş, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.`

⁴ Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

²¹ Trage-Ţi mîna de pe mine, şi nu mă mai turbura cu groaza Ta.

⁸ Căci calcă cu picioarele pe laţ, şi umblă prin ochiuri de reţea; ⁹ este prins în cursă de călcăi, şi laţul pune stăpînire pe el; ¹⁰ capcana în care se prinde este ascunsă în pămînt, şi prinzătoarea îi stă pe cărare.

⁶ Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui.

⁶ Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vînt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.

²⁷ cînd vă va apuca groaza ca o furtună, şi cînd vă va învălui nenorocirea ca un vîrtej, cînd va da peste voi necazul şi strîmtorarea.

²⁵ Nu te teme nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi; ²⁶ căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere.

³ Cînd vor zice:,,Pace şi linişte!`` atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.

¹⁴ dau peste întunerec în mijlocul zilei, bîjbăie ziua nameaza mare ca noaptea.

⁶ Se va întuneca lumina în cortul lui, şi se va stinge candela deasupra lui.

¹⁸ Este împins din lumină în întunerec, şi este izgonit din lume.

⁸ Mi -a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele.

³⁴ Îţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape?

⁷ Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine.

¹ (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi,,Crinii``. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa. ² Mă afund în noroi, şi nu mă pot ţinea; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.

⁴ ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut rîurile peste sufletul nostru; ⁵ ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năpraznice.

¹⁹ Calea celor răi este ca întunerecul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.

²² fie că se va uita spre pămînt, iată, nu va fi decît necaz, negură, nevoie neagră, şi se va vedea izgonit în întunerec beznă.

² El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.

⁵⁴ Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam:,,Sînt perdut!``

² O zi de întunerec şi negură mare, o zi de nori şi de întunecime. Ca zorile dimineţii se întinde peste munţi un popor mare şi puternic, cum n'a mai fost din veac, şi nici în vremurile viitoare nu va mai fi. ³ Arde focul înaintea lui, şi pîlpăie flacăra după el. Înaintea lui, ţara era ca o grădină a Edenului, şi după el este un pustiu sterp: nimic nu -i scapă.

³ Şi totuş mă aruncasei în adînc, în inima mării, şi rîurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine.

¹² Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunerecul de afară, unde va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.``

⁸ Cît cerurile -i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti?

³ Cînd privesc cerurile-lucrarea mînilor Tale-luna şi stelele pe cari le-ai făcut, ⁴ îmi zic:,,Ce este omul, ca să Te gîndeşti la el? Şi fiul omului, ca să -l bagi în seamă?

³ Dumnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea.

¹⁶ Cerurile sînt ale Domnului, dar pămîntul l -a dat fiilor oamenilor.

² Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, şi tu pe pămînt, de aceea să nu spui vorbe multe.

¹⁵ Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este vecinică şi al cărui Nume este sfînt.,Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sînt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite.

¹ ,,Aşa vorbeşte Domnul:,Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pămîntul este aşternutul picioarelor Mele! Ce casă aţi putea voi să-Mi zidiţi, şi ce loc Mi-aţi putea voi da ca locuinţă?

¹¹ El zice în inima lui:,,Dumnezeu uită! Îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea!``

⁷ Da, din gura lor ţîşneşte răul, pe buzele lor sînt săbii; căci zic:,,Cine aude?``

⁵ Ei se îmbărbătează în răutatea lor: se sfătuiesc împreună ca să întindă curse, şi zic:,,Cine ne va vedea?

¹¹ şi zice:,,Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?``

⁷ şi zic:,,Nu vede Domnul, şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!`` ⁸ Totuş, învăţaţi-vă minte, oameni fără minte! Cînd vă veţi înţelepţi, nebunilor? ⁹ Cel ce a sădit urechea, s'ar putea să n'audă? Cel ce a întocmit ochiul, s'ar putea să nu vadă?

¹⁵ Vai de ceice îşi ascund planurile dinaintea Domnului, cari îşi fac faptele în întunerec, şi zic:,,Cine ne vede şi cine ne ştie?``

¹² Şi El mi -a zis:,,Fiul omului, vezi ce fac în întunerec bătrînii casei lui Israel, fiecare în odaia lui plină de chipuri? Căci ei zic:,Nu ne vede Domnul; a părăsit Domnul ţara aceasta!```

⁹ El mi -a răspuns:,,Nelegiuirea casei lui Israel şi Iuda este mare, peste măsură de mare! Ţara este plină de omoruri, şi cetatea este plină de nedreptate; căci ei zic:,Domnul a părăsit ţara şi Domnul nu vede nimic!`

¹² În vremea aceea, voi scormoni Ierusalimul cu felinare, şi voi pedepsi pe toţi oamenii cari se bizuiesc pe drojdiile lor, şi zic în inima lor:,Domnul nu va face nici bine nici rău!`

⁹ Acopere faţa scaunului Său de domnie, şi Îşi întinde norul peste el.

²² Nu este nici întunerec, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.

¹⁴ Din locaşul locuinţei Lui, El priveşte pe toţi locuitorii pămîntului.

² Norii şi negura îl înconjoară, dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Său de domnie.

¹ (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ² ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.

¹¹ Dacă voi zice:,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!`` ¹² Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.

²⁴ Poate cineva să stea într'un loc ascuns fără să -l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile şi pămîntul? zice Domnul.

² Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. ³ De aceea, orice aţi spus la întunerec, va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.

⁵ Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pămînt, şi că toate întocmirile gîndurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.

¹¹ Pămîntul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pămîntul era plin de silnicie. ¹² Dumnezeu S'a uitat spre pămînt, şi iată că pămîntul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pămînt. ¹³ Atunci Dumnezeu a zis lui Noe:,,Sfîrşitul oricărei făpturi este hotărît înaintea Mea, fiindcă au umplut pămîntul de silnicie; iată, am să -i nimicesc împreună cu pămîntul.

²⁶ Ce s'a întîmplat în zilele lui Noe, se va întîmpla la fel şi în zilele Fiului omului: ²⁷ mîncau, beau, se însurau şi se măritau pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i -a prăpădit pe toţi.

¹¹ În anul al şasesutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s'au rupt toate izvoarele Adîncului celui mare şi s'au deschis stăvilarele cerurilor.

¹⁷ Potopul a fost patruzeci de zile pe pămînt. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s'a înălţat deasupra pămîntului. ¹⁸ Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pămînt, şi corabia plutea pe deasupra apelor. ¹⁹ Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, cari sînt supt cerul întreg, au fost acoperiţi. ²⁰ Cu cincisprezece coţi s'au înălţat apele deasupra munţilor, cari au fost acoperiţi. ²¹ Şi a pierit orice făptură care se mişca pe pămînt, atît păsările cît şi vitele şi fiarele, tot ce se tîra pe pămînt, şi toţi oamenii. ²² Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pămîntul uscat, a murit. ²³ Toate făpturile cari erau pe faţa pămîntului au fost nimicite, dela om pînă la vite, pînă lă tîrîtoare şi pînă la păsările cerului: au fost nimicite de pe pămînt. N'a rămas decît Noe şi ce era cu el în corabie. ²⁴ Apele au fost mari pe pămînt o sută cincizeci de zile.

¹⁹ cum este mîncată piatra de ape, şi cum este luat pămîntul de rîu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.

³² Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.

²³ Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sînge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!

²⁴ Eu zic:,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``

¹⁷ Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?

²⁶ Însă ori şi cine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi -a zidit casa pe nisip. ²⁷ A dat ploaia, au venit şivoaiele, au suflat vînturile, şi au izbit în casa aceea: ea s'a prăbuşit, şi prăbuşirea i -a fost mare.``

³⁷ Cum s'a întîmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întîmpla şi la venirea Fiului omului. ³⁸ În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, cînd mîncau şi beau, se însurau şi se măritau, pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie, ³⁹ şi n'au ştiut nimic, pînă cînd a venit potopul şi i -a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.

¹⁹ în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, ²⁰ cari fuseseră răzvrătite odinioară, cînd îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, cînd se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.

⁵ dacă n'a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, cînd a trimes potopul peste o lume de nelegiuiţi;

¹⁰ Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

¹⁴ Şi totuş ziceau lui Dumnezeu:,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale. ¹⁵ Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

⁶ Mulţi zic:,,Cine ne va arăta fericirea?`` Eu însă zic:,,Fă să răsară peste noi lumina Feţei Tale, Doamne!``

¹¹ Abateţi-vă din drum, daţi-vă în lături de pe cărare, lăsaţi-ne în pace cu Sfîntul lui Israel!``

¹⁴ ,,Aţi zis:,Degeaba slujim lui Dumnezeu; şi ce am cîştigat dacă am păzit poruncile Lui, şi am umblat trişti înaintea Domnului oştirilor?

²⁹ Şi iată că au început să strige:,,Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?``

³⁴ Şi iată că toată cetatea a ieşit în întîmpinarea lui Isus; şi, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ţinutul lor.

²⁸ Fiindcă n'au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i -a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.

⁷ Domnul sărăceşte şi El îmbogăţeşte, El smereşte şi El înalţă

⁶ Jăfuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mînie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn.

¹⁶ Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

¹ Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!

¹⁴ Scapă-mă de oameni, cu mîna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, cari îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pîntecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sînt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.

² I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Ce -i drept, eşti aproape de gura lor, dar departe de inima lor!

¹⁷ măcar că, drept vorbind, nu s'a lăsat fără mărturie, întrucît v'a făcut bine, v'a trimes ploi din cer, şi timpuri roditoare, v'a dat hrană din belşug, şi v'a umplut inimile de bucurie.``

¹⁶ ,După aceea, Mă voi întoarce, şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărîmăturile, şi -l voi înălţa din nou:

²³ Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.

¹¹ Se bucură muntele Sionului, şi se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale.

⁶ Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme, şi vor rîde de el, zicînd:

¹⁰ Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; îşi va scălda picioarele în sîngele celor răi.

⁸ Sionul aude lucrul acesta, şi se bucură, se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale, Doamne!

⁴² ,,Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!``

¹⁰ Cînd le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură; şi cînd pier cei răi, toţi strigă de veselie.

²⁰ ,,Bucură-te de ea, cerule! Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi proorocilor! Pentrucă Dumnezeu v'a făcut dreptate, şi a judecat -o.``

¹ După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea:,,Aliluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mîntuirea, slava, cinstea şi puterea! ² Pentrucă judecăţile Lui sînt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pămîntul cu curvia ei, şi a răzbunat sîngele robilor Săi, din mîna ei.`` <sup>3</sup> Şi au zis a doua oară:,,Aliluia!.. Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!``

²⁴ Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc dela Domnul din cer.

¹⁶ Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis:,,Focul lui Dumnezeu a căzut din cer, şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi, şi i -a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.``

⁷ Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

³ Oare va răsturna Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea? ⁴ Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, i -a dat pe mîna păcatului.

³⁰ Nu va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.

¹⁸ va da înapoi ce a cîştigat, şi nu va mai trage folos din cîştig; va da înapoi tot ce a luat, şi nu se va mai bucura de el, ¹⁹ căci a asuprit pe săraci, şi i -a lăsat să piară, a dărîmat case şi nu le -a zidit la loc.

²⁶ Toate nenorocirile sînt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu -l va aprinde omul,

²⁷ Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea. ²⁸ Voi ziceţi:,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

¹ În vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se întîmplase unor Galileeni, al căror sînge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. ² ,,Credeţi voi``, le -a răspuns Isus,,,că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decît toţi ceilalţi Galileeni, pentrucă au păţit astfel? <sup>3</sup> Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi peri la fel. <sup>4</sup> Sau acei optsprezece inşi, peste cari a căzut turnul din Siloam, şi i -a omorît, credeţi că au fost mai păcătoşi decît toţi ceilalţi oameni, cari locuiau în Ierusalim? <sup>5</sup> Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.``

²⁹ dar, în ziua cînd a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i -a pierdut pe toţi. ³⁰ Tot aşa va fi şi în ziua cînd Se va arăta Fiul omului.

⁶ dacă a osîndit El la peire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire, ⁷ şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi;

⁹ Şi tu, fiule Solomoane, cunoaşte pe Dumnezeul tatălui tău, şi slujeşte -I cu toată inima şi cu un suflet binevoitor; căci Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gîndurile. Dacă -L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine; dar dacă -L vei părăsi, te va lepăda şi El pe vecie.

¹⁰ Puii de leu duc lipsă, şi li -i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine.

⁵ afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.``

¹⁹ Voi pune lauda pe buze:,Pace, pace celui de departe şi celui de aproape! -zice Domnul-Da Eu îl voi tămădui! ²⁰ Dar cei răi sînt ca marea înfuriată, care nu se poate linişti, şi ale cărei ape aruncă afară noroi şi mîl.`` <sup>21</sup> ,,Cei răi n'au pace`` zice Dumnezeul meu. -

²⁵ Caută de te împacă de grab cu pîrîşul tău, cîtă vreme eşti cu el pe drum; ca nu cumva pîrîşul să te dea pe mîna judecătorului, judecătorul să te dea pe mîna temnicerului, şi să fii aruncat în temniţă.

³ Şi viaţa vecinică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu.

³⁶ El a trimes Cuvîntul Său fiilor lui Israel, şi le -a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.

⁶ Căci Dumnezeu, care a zis:,,Să lumineze lumina din întunerec``, ne -a luminat inimile, pentruca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.

²⁰ Noi dar, sîntem trimeşi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!

¹⁴ Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul dela mijloc care -i despărţea, ¹⁵ şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orînduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuş un singur om nou, făcînd astfel pace; ¹⁶ şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într'un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. ¹⁷ El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.

⁷ Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gîndurile în Hristos Isus.

¹ Acum, Israele, ascultă legile şi poruncile pe cari vă învăţ să le păziţi. Împliniţi-le, pentruca să trăiţi, şi să intraţi în stăpînirea ţării pe care v'o dă Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri. ² Să n'adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu, şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu.

⁶ Şi poruncile acestea, pe cari ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. ⁷ Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele cînd vei fi acasă, cînd vei pleca în călătorie, cînd te vei culca şi cînd te vei scula. ⁸ Să le legi ca un semn de aducere aminte la mîni, şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi. ⁹ Să le scrii pe uşiorii casei tale şi pe porţile tale.

¹² N'am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.

¹¹ Strîng Cuvîntul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!

¹ Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele, ² dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; ³ dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere, ⁴ dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară, ⁵ atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. ⁶ Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere. ⁷ El dă izbîndă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie. ⁸ Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui. ⁹ Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile cari duc la bine.

⁴ el mă învăţa atunci, şi-mi zicea:,,Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, păzeşte învăţăturile mele, şi vei trăi!

²¹ Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale!

¹⁶ Cînd am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sînt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor!

³⁵ Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.

⁵² Şi El le -a zis:,,De aceea orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.``

¹⁹ Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gîndea la ele în inima ei.

⁵¹ Apoi S'a pogorît împreună cu ei, a venit la Nazaret, şi le era supus. Mamă-Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.

¹ Încolo, fraţilor, fiindcă aţi învăţat dela noi cum să vă purtaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, şi aşa şi faceţi, vă rugăm, şi vă îndemnăm în Numele Domnului Isus, să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta. ² Ştiţi, în adevăr, ce învăţături v'am dat prin Domnul Isus.

¹³ Scoală-te, sfinţeşte poporul. Spune-le:,Sfinţiţi-vă pentru mîne. Căci aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel:,În mijlocul tău este un lucru dat spre nimicire, Israele; nu vei putea să ţii piept vrăjmaşilor tăi, pînă nu veţi scoate lucrul dat spre nimicire din mijlocul vostru. ¹⁴ Să vă apropiaţi mîne dimineaţă după seminţiile voastre; şi seminţia pe care o va arăta Domnul prin sorţi se va apropia pe familii, şi familia pe care o va arăta Domnul prin sorţi se va apropia pe case, şi casa pe care o va arăta Domnul prin sorţi se va apropia pe bărbaţi. ¹⁵ Cine va fi arătat prin sorţi că a luat din ce era dat spre nimicire, va fi ars în foc, el şi tot ce este al lui, pentrucă a călcat legămîntul Domnului şi a făcut o mişelie în Israel.`` ¹⁶ Iosua s'a sculat disdedimineaţă, şi a apropiat pe Israel, după seminţiile lui, şi a fost arătată prin sorţi seminţia lui Iuda.

⁵ Dar tu, dacă alergi la Dumnezeu, dacă rogi pe Cel Atot puternic, ⁶ dacă eşti curat şi fără prihană, atunci negreşit, El va veghea asupra ta, şi va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate.

¹³ Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mînile spre El. ¹⁴ Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.

¹⁴ Ce dărîmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine -l închide El, nimeni nu -l va scăpa.

¹⁵ Nimeni din ai lui nu locuieşte în cortul lui, pucioasă este presărată pe locuinţa lui.

²² Astfel, Domnul va lovi pe Egipteni, îi va lovi, dar îi va tămădui. Ei se vor întoarce la Domnul, care -i va asculta, şi -i va vindeca.

⁶ ,,Întoarceţi-vă la Acela de la care v'aţi abătut mult, copii ai lui Israel.``

¹⁵ Celce umblă în neprihănire, şi vorbeşte fără vicleşug, celce nesocoteşte un cîştig scos prin stoarcere, celce îşi trage mînile înapoi, ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să n'audă cuvinte setoase de sînge, şi îşi leagă ochii ca să nu vadă răul,

⁶ ,,Căutaţi pe Domnul cîtă vreme se poate găsi; chemaţi -L, cîtă vreme este aproape. ⁷ Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gîndurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertînd.

⁴ Te voi aşeza din nou, şi vei fi aşezată din nou, fecioara lui Israel! Te vei împodobi iarăş cu timpanele tale, şi vei ieşi în mijlocul jocurilor voioase.

¹ Întoarce-te, Israele, la Domnul, Dumnezeul tău! Căci ai căzut prin nelegiuirea ta. ² Aduceţi cu voi cuvinte de căinţă, şi întoarceţi-vă la Domnul. Spuneţi -I:,,Iartă toate nelegiuirile, primeşte-ne cu bunăvoinţă, şi Îţi vom aduce, în loc de tauri, lauda buzelor noastre.

³ Spune-le dar: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ...Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor: şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor....

³ Şi el mi -a zis:,,Acesta este blestemul care este peste toată ţara; căci, după cum este scris pe el, orice hoţ, şi oricine jură strîmb va fi nimicit cu desăvîrşire de aici. ⁴ Îl trimet-zice Domnul oştirilor, -ca să intre în casa hoţului şi a celui ce jură strîmb în Numele Meu, ca să rămînă în casa aceea, şi s'o mistuie împreună cu lemnele şi pietrele ei.``

²⁰ Ci am propovăduit întîi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudea, şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.

⁷ fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile cari v'au fost date, şi sporind în ea cu mulţămiri către Dumnezeu.

¹⁹ Totuş temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, avînd pecetea aceasta:,,Domnul cunoaşte pe ceice sînt ai Lui``; şi:,,Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!``

²⁰ Dar voi, prea iubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră prea sfîntă, rugaţi-vă prin Duhul Sfînt,

²⁹ pe Ofir, pe Havila, şi pe Iobab. Toţi aceştia au fost fiii lui Ioctan.

²⁸ S'au dus la Ofir, şi au luat de acolo aur, patru sute douăzeci de talanţi, pe cari i-au adus împăratului Solomon.

²¹ Toate paharele împăratului Solomon erau de aur, şi toate vasele din casa pădurii Libanului erau de aur curat. Nimic nu era de argint: pe vremea lui Solomon argintul n'avea nici o trecere.

⁴⁸ Iosafat a făcut corăbii din Tars ca să meargă la Ofir să aducă aur; dar nu s'au dus, căci corăbiile s'au sfărîmat la Eţion-Gheber.

⁵ Tot acolo se afla, înaintea cortului Domnului, altarul de aramă pe care -l făcuse Beţalel, fiul lui Uri, fiul lui Hur.

¹⁰ Slujitorii lui Hiram şi slujitorii lui Solomon, cari au adus aur din Ofir, au adus şi lemn mirositor şi pietre scumpe.

²⁷ Împăratul a făcut argintul tot aşa de obicinuit la Ierusalim ca pietrele, şi cedrii tot atît de mulţi ca smochinii sălbatici, cari cresc pe cîmpie.

²⁵ dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;

⁹ Printre prea iubitele tale sînt fete de împăraţi; împărăteasa, mireasa ta, stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir.

¹² Voi face pe oameni mai rari decît aurul curat, şi mai scumpi decît aurul din Ofir.

¹ După aceste întîmplări, Cuvîntul Domnului a vorbit lui Avram într'o vedenie, şi a zis:,,Avrame, nu te teme; Eu sînt scutul tău, şi răsplata ta cea foarte mare.``

⁵ Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu. ⁶ O moştenire plăcută mi -a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi -a fost dată.

² Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!

¹¹ Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.

⁶ ,,Zilele tale sînt statornice, înţelepciunea şi priceperea sînt un izvor de mîntuire``; frica de Domnul, iată comoara Sionului.

¹⁰ nu te teme, căci Eu sînt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sînt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.

³¹ Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?

¹⁰ ca nişte întristaţi, şi totdeauna sîntem veseli; ca nişte săraci, şi totuş îmbogăţim pe mulţi; ca neavînd nimic, şi totuş stăpînind toate lucrurile.

⁵ Ascultaţi, prea iubiţii mei fraţi: n'a ales Dumnezeu pe cei ce sînt săraci în ochii lumii acesteia, ca să -i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit -o celor ce -L iubesc?

¹⁵ Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;

¹⁰ Este Cel Atotputernic desfătarea lui? Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?

⁹ Căci el a zis:,Nu -i foloseşte nimic omului să-şi pună plăcerea în Dumnezeu.`

¹ La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.

⁴ Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.

⁴ Înveseleşte sufletul robului Tău, căci la Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.

⁸ Fă-mă să aud disdedimineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul.

³ Ca un măr între copacii pădurii, aşa este prea iubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.

¹⁴ atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.``

²² Fiindcă, după omul din lăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu;

²⁰ ori în ce ne osîndeşte inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decît inima noastră, şi cunoaşte toate lucrurile. ²¹ Prea iubiţilor, dacă nu ne osîndeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.

²⁶ Se roagă lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să -I vadă Faţa cu bucurie, şi -i dă înapoi nevinovăţia.

²⁸ ei au făcut să se înalţe la Dumnezeu strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit.

¹⁴ Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt. ¹⁵ Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!

¹² Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe cari Ţi le-am făcut; Îţi voi aduce jertfe de mulţămire.

¹³ De aceea, voi merge în Casa Ta cu arderi de tot, îmi voi împlini juruinţele făcute Ţie, ¹⁴ juruinţe, cari mi-au ieşit de pe buze, pe cari mi le -a rostit gura cînd eram la strîmtoare.

¹⁷ Am strigat către El cu gura mea, şi îndată lauda a fost pe limba mea. ¹⁸ Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m'ar fi ascultat Domnul. ¹⁹ Dar Dumnezeu m'a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele. ²⁰ Binecuvîntat să fie Dumnezeu, care nu mi -a lepădat rugăciunea, şi nu mi -a îndepărtat bunătatea Lui!

¹⁵ Cînd Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strîmtorare, îl voi izbăvi şi -l voi proslăvi.

¹ Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele.

¹⁴ îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului, în faţa întregului Său popor.

⁴ Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s'o împlineşti, căci Lui nu -I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa, pe care ai făcut -o.

⁹ Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice:,Iată-Mă!` Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară,

⁹ Eu însă Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţămire, voi împlini juruinţele pe cari le-am făcut. Mîntuirea vine dela Domnul.``

¹⁴ Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. ¹⁵ Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că sîntem stăpîni pe lucrurile pe cari I le-am cerut.

³ cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

⁴ Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima, şi să-ţi împlinească toate planurile tale!

¹⁷ Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!

¹¹ Lumina este sămănată pentru cel neprihănit, şi bucuria pentru cei cu inima curată.

⁴ Celui fără prihană îi răsare o lumină în întunerec, El este milostiv, îndurător şi drept.

¹⁸ Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescînd pînă la miezul zilei.

²¹ Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice:,Iată drumul, mergeţi pe el!` Cînd veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stînga.

³⁷ Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?

² Dar pentru voi, cari vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi supt aripile Lui; veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd.

²² Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.

¹² Isus le -a vorbit din nou, şi a zis:,,Eu sînt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întunerec, ci va avea lumina vieţii.``

¹⁵ Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi:,,Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.``

¹⁹ De şase ori te va izbăvi din necaz, şi de şapte ori nu te va atinge răul. ²⁰ El te va scăpa de moarte în vreme de foamete, şi de loviturile săbiei în vreme de război. ²¹ Vei fi la adăpost de biciul limbii, vei fi fără teamă cînd va veni pustiirea. ²² Vei rîde de pustiire ca şi de foamete, şi nu vei avea să te temi de fiarele pămîntului. ²³ Căci vei face legămînt pînă şi cu pietrele cîmpului, şi fiarele pămîntului vor fi în pace cu tine. ²⁴ Vei avea fericire în cortul tău, îţi vei găsi turmele întregi, ²⁵ îţi vei vedea sămînţa crescîndu-ţi, şi odraslele înmulţindu-se ca iarba de pe cîmp. ²⁶ Vei intra în mormînt la bătrîneţă, ca snopul strîns la vremea lui. ²⁷ Iată ce am cercetat, şi aşa este! Ascultă, că sînt spre folosul tău!``

² Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cînta Numele tău, Dumnezeule Prea Înalte, ³ pentrucă vrăjmaşii mei dau înapoi, se clatină, şi pier dinaintea Ta.

¹⁴ ,,Fiindcă Mă iubeşte-zice Domnul-deaceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. ¹⁵ Cînd Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strîmtorare, îl voi izbăvi şi -l voi proslăvi. ¹⁶ Îl voi sătura cu viaţă lungă, şi -i voi arăta mîntuirea Mea``.

⁹ Căci iată, Doamne, vrăjmaşii Tăi, iată vrăjmaşii Tăi pier: toţi cei ce fac răul sînt risipiţi. ¹⁰ Dar mie, Tu-mi dai puterea bivolului, şi m'ai stropit cu untdelemn proaspăt. ¹¹ Ochiul meu îşi vede împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei, şi urechea mea aude împlinirea dorinţei mele faţă de protivnicii mei cei răi.

⁶ Domnul este înălţat: totuş vede pe cei smeriţi, şi cunoaşte de departe pe cei îngîmfaţi.

²³ Mîndria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. -

² Toate aceste lucruri, doar mîna Mea le -a făcut, şi toate şi-au căpătat astfel fiinţa`, -zice Domnul. -,Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mîhnit, spre cel ce se teme de cuvîntul Meu.

²⁶ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu:,,La o parte cu mitra, jos cununa înpărătească! Nu mai este cum a fost. Ce este plecat va fi înălţat, şi ce este înălţat va fi plecat! ²⁷ Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos. Dar lucrul acesta nu va avea loc loc decît la venirea Aceluia care are drept la ea, şi în mîna căruia o voi încredinţa.``

¹² Oricine se va înălţa, va fi smerit; şi oricine se va smeri, va fi înălţat.

⁵² A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.

¹¹ Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi înălţat.``

⁹ A mai spus şi pilda aceasta pentru unii cari se încredeau în ei înşişi că sînt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi. ¹⁰ ,,Doi oameni s'au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş. ¹¹ Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel:,Dumnezeule, Îţi mulţămesc că nu sînt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. ¹² Eu postesc de două ori pe săptămînă, dau zeciuială din toate veniturile mele.` <sup>13</sup> Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi -i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea:,Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!` ¹⁴ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s'a pogorît acasă socotit neprihănit decît celalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.``

⁶ Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura:,,Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar dă har celor smeriţi.``

⁵ Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrîni. Şi toţi în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci, Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar celor smeriţi le dă har."

²⁶ Şi Domnul a zis:,,Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.`` <sup>27</sup> Avraam a luat din nou cuvîntul, şi a zis:,,Iată, am îndrăsnit să vorbesc Domnului, eu care nu sînt decît praf şi cenuşă. <sup>28</sup> Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?`` Şi Domnul a zis:,,N'o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.`` <sup>29</sup> Avraam I -a vorbit mai departe, şi a zis:,,Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.`` Şi Domnul a zis:,,N'o voi nimici pentru cei patruzeci.`` <sup>30</sup> Avraam a zis:,,Să nu Te mînii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.`` Şi Domnul a zis:,,N'o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.`` <sup>31</sup> Avraam a zis:,,Iată, am îndrăsnit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.`` Şi Domnul a zis:,,N'o voi nimici, pentru cei douăzeci.`` <sup>32</sup> Avraam a zis:,,Să nu Te mînii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.`` Şi Domnul a zis:,,N'o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.``

⁷ Dupăce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman:,,Mînia Mea S'a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentrucă n'aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov. ⁸ Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov, şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n'aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.``

²⁰ Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele:

⁴ Cel ce are mînile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună, şi nu jură ca să înşele.

¹⁵ Cînd vă întindeţi mînile, Îmi întorc ochii dela voi; şi ori cît de mult v'aţi ruga, n'ascult: căci mînile vă sînt pline de sînge!``

¹² Ai tăi vor zidi iarăş pe dărîmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit,Dregător de spărturi`,,Cel ce drege drumurile, şi face ţara cu putinţă de locuit.`

¹ ,,Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi şi căutaţi în pieţe, dacă se găseşte un om, dacă este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr, şi voi ierta Ierusalimul.

⁹ Şi acum, vă rog, rugaţi-vă lui Dumnezeu să aibă milă de noi! Vă va primi El cu bunăvoinţă, cînd mînile voastre fac astfel de lucruri? zice Domnul oştirilor.

¹⁹ Atunci ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis, deoparte:,,Noi de ce n'am putut să -l scoatem?`` <sup>20</sup> ,,Din pricina puţinei voastre credinţe``, le -a zis Isus.,,Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cît un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia:,Mută-te de aici colo`, şi s'ar muta; nimic nu v'ar fi cu neputinţă.

¹⁵ Duhul cel rău le -a răspuns:,,Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sînteţi?`` ¹⁶ Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i -a biruit pe amîndoi, şi i -a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.

²⁴ şi mi -a zis:,Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi -a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.``

⁸ Vreau dar ca bărbaţii să se roage în orice loc, şi să ridice spre cer mîni curate, fără mînie şi fără îndoieli.

¹⁵ Rugăciunea făcută cu credinţă va mîntui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. ¹⁶ Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.