Jeremiah 45 Cross References - Romanian

¹ Cuvîntul pe care l -a spus proorocul Ieremia către Baruc, fiul lui Neriia, cînd a scris într'o carte cuvintele acestea, după spusele lui Ieremia, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, sună astfel: ² ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre tine, Baruc: ³ ,Tu zici:,Vai de mine! căci Domnul a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinînd, şi nu găsesc odihnă!` ⁴ Spune -i:,Aşa vorbeşte Domnul:,Iată că ce am zidit, voi dărîma; ce am sădit, voi smulge, şi anume ţara aceasta. ⁵ Şi tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele! Căci iată, voi aduce nenorocirea peste orice făptură, zice Domnul, dar ţie îţi voi da ca pradă de război viaţa ta, în toate locurile unde vei merge.``

⁵ Ioiachim avea douăzeci şi cinci de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului său.

¹ Cuvîntul, care a fost spus lui Ieremia despre tot poporul lui Iuda, în al patrulea an al Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda-acesta era cel dintîi an al lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului-

¹ La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a fost rostit următorul cuvînt din partea Domnului:

¹² şi am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, în faţa lui Hanameel, fiul unchiului meu, în faţa martorilor, cari iscăliseră zapisul de cumpărare, şi în faţa tuturor Iudeilor cari se aflau în curtea temniţei.

¹⁶ Dupăce am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, am făcut Domnului această rugăciune:

¹ În al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, următorul cuvînt a fost rostit către Ieremia din partea Domnului:

⁴ Ieremia a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia; şi Baruc a scris într'o carte dupăcum spunea Ieremia, toate cuvintele pe cari le spusese lui Ieremia Domnul.

⁸ Baruc, fiul lui Neriia, a făcut tot ce -i poruncise proorocul Ieremia, şi a citit din carte cuvintele Domnului, în Casa Domnului. ⁹ În al cincilea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, în luna a noua, au chemat la un post înaintea Domnului pe tot poporul Ierusalimului şi pe tot poporul venit din cetăţile lui Iuda la Ierusalim.

¹⁴ Atunci toate căpeteniile au trimes la Baruc pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Şelemia, fiul lui Cuşi, să -i spună:,,Ia în mînă cartea din care ai citit, în auzul poporului, şi vino!`` Baruc, fiul lui Neriia, a luat cartea în mînă, şi s'a dus la ei. <sup>15</sup> Ei i-au zis:,,Şezi şi citeşte -o în auzul nostru.`` Astfel Baruc a citit -o în auzul lor. ¹⁶ Cînd au auzit ei toate cuvintele, s'au uitat cu groază unii la alţii, şi au zis lui Baruc:,,Vom spune împăratului toate cuvintele acestea.`` <sup>17</sup> Şi au mai pus lui Baruc următoarea întrebare:,,Spune-ne cum ai scris toate cuvintele acestea după spusele lui!`` ¹⁸ Baruc le -a răspuns:,,El îmi spunea cu gura lui toate cuvintele acestea, şi eu le-am scris în cartea aceasta cu cerneală.``

²⁶ Ci împăratul a poruncit lui Ierahmeel, fiul împăratului, lui Seraia, fiul lui Azriel, şi lui Şelemia, fiul lui Abdel, să pună mîna pe logofătul Baruc şi pe proorocul Ieremia. Dar Domnul i -a ascuns.

³² Ieremia a luat o altă carte şi a dat -o lui Baruc, fiul lui Neriia, logofătul. Baruc a scris în ea, după spusele lui Ieremia, toate cuvintele din cartea pe care o arsese în foc Ioiachim, împăratul lui Iuda. Multe alte cuvinte de felul acesta au mai fost adăugate la ea.

³ Ci Baruc, fiul lui Neriia, te aţîţă împotriva noastră, ca să ne dai în mînile Haldeilor, să ne omoare sau să ne ducă robi la Babilon!`` ⁴ Astfel, Iohanan, fiul lui Careah, toate căpeteniile oştilor, şi tot poporul, n'au ascultat de glasul Domnului, care le poruncea să rămînă în ţara lui Iuda. ⁵ Şi Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştilor, au luat pe toate rămăşiţele lui Iuda, cari din împrăştiaţi cum erau printre toate neamurile, se întorseseră să locuiască în ţara lui Iuda, ⁶ şi anume pe bărbaţii, femeile, copiii, fiicele împăratului, şi pe toate sufletele, pe cari le lăsase Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, cu Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, precum şi pe proorocul Ieremia, şi pe Baruc, fiul lui Neriia.

⁹ În toate necazurile lor n'au fost fără ajutor, şi Îngerul care este înaintea Feţei Lui i -a mîntuit; El Însuş i -a răscumpărat, în dragostea şi îndurarea Lui, şi necurmat i -a sprijinit şi i -a purtat în zilele din vechime.

⁷ Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui, şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galilea: acolo Îl veţi vedea, cum v'a spus.``

⁴ care ne mîngîie în toate necazurile noastre, pentruca, prin mîngîierea cu care noi înşine sîntem mîngîiaţi de Dumnezeu, să putem mîngîia pe ceice se află în vreun necaz!

⁶ Dar Dumnezeu, care mîngîie pe cei smeriţi, ne -a mîngîiat prin venirea lui Tit.

¹⁸ Şi prin faptul că El însuş a fost ispitit în ceeace a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sînt ispitiţi.

¹⁵ Căci n'avem un Mare Preot, care să n'aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.

³⁴ Şi şi -a rupt hainele, şi -a pus un sac pe coapse, şi a jălit multă vreme pe fiul său. ³⁵ Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să -l mîngîie; dar el nu voia să primească nici o mîngîiere, ci zicea:,,Plîngînd mă voi pogorî la fiul meu în locuinţa morţilor.`` Şi plîngea astfel pe fiul său.

³⁶ Tatăl lor Iacov le -a zis:,,Voi mă lipsiţi de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, şi voiţi să luaţi şi pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!`` <sup>37</sup> Ruben a zis tatălui său:,,Să-mi omori pe amîndoi fiii mei, dacă nu-ţi voi aduce înapoi pe Beniamin; dă -l în mîna mea, şi ţi -l voi aduce înapoi.`` ³⁸ Iacov a zis:,,Fiul meu nu se poate pogorî împreună cu voi; căci fratele lui a murit, şi el a rămas singur; dacă i s'ar întîmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi pogorî perii mei cei albi în locuinţa morţilor.``

¹¹ şi a zis Domnului:,,Pentru ce mîhneşti Tu pe robul Tău, şi pentru ce n'am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? ¹² Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici:,Poartă -l la sînul tău, cum poartă doica pe copil,` pînă în ţara pe care ai jurat părinţilor lui că i -o vei da? <sup>13</sup> De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plîng la mine, zicînd:,Dă-ne carne ca să mîncăm!` ¹⁴ Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. ¹⁵ Decît să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea.``

⁷ Iosua a zis:,,Ah! Doamne Dumnezeule, pentruce ai trecut pe poporul acesta Iordanul, ca să ne dai în mînile Amoriţilor şi să ne prăpădeşti? De am fi ştiut să rămînem de cealaltă parte a Iordanului! ⁸ Dar Doamne, ce voi zice, după ce Israel a dat dosul înaintea vrăjmaşilor lui? ⁹ Cananiţii şi toţi locuitorii ţării vor afla; ne vor înconjura, şi ne vor şterge numele de pe pămînt. Şi ce vei face Tu Numelui Tău celui mare?``

¹¹ Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi. ¹² Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă. ¹³ Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,

² ,,Şi acum plîngerea mea este tot o răzvrătire. Dar suferinţa îmi înăduşe suspinurile.

⁶ Nu mai pot gemînd! În fiecare noapte îmi stropesc aşternutul, şi-mi scald patul în lacrămi.

¹³ O! dacă n'aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pămîntul celor vii!...

⁷ Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine.

³ Nu mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.

³ Mi-aduc aminte de Dumnezeu, şi gem; mă gîndesc adînc în mine, şi mi se mîhneşte duhul. - ⁴ Tu îmi ţii ploapele deschise; şi, de mult ce mă frămînt, nu pot vorbi.

⁵ Vai de mine că locuiesc la Meşec, că locuiesc în corturile Chedarului!

¹⁰ Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea. -

¹⁸ ,,Aş vrea să-mi alin durerea; dar mă doare inima în mine.

¹ ,,O! de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrămi, aş plînge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!

¹⁰ ,,Vai de mine, mamă, că m'ai născut, pe mine, om de ceartă şi de pricină pentru toată ţara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, şi totuş toţi mă blastămă! ¹¹ Domnul a răspuns:,,Da, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe vrăjmaş să te roage, la vreme de nenorocire şi la vreme de necaz! ¹² Poate ferul să frîngă ferul dela miazănoapte şi arama? ¹³ Averile şi comorile tale le voi da pradă fără despăgubire, din pricina tuturor păcatelor tale, pe tot ţinutul tău. ¹⁴ Te voi duce rob la vrăjmaşul tău într'o ţară, pe care n'o cunoşti, căci focul mîniei Mele s'a aprins şi arde peste voi!`` <sup>15</sup> ,,Tu ştii tot, Doamne! Adu-ţi aminte de mine, nu mă uita, răzbună-mă pe prigonitorii mei! Nu mă lua, după îndelunga Ta răbdare. Gîndeşte-Te că sufăr ocara din pricina Ta! <sup>16</sup> Cînd am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sînt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor! <sup>17</sup> N'am şezut în adunarea celor ce petrec, ca să mă veselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte, căci mă umplusei de mînie. <sup>18</sup> Pentruce nu mai conteneşte suferinţa mea? Pentruce mă ustură rana şi nu vrea să se vindece? Să fii Tu pentru mine ca un izvor înşelător, ca o apă, care seacă?`` ¹⁹ ,,Deaceea aşa vorbeşte Domnul:,Dacă te vei lipi iarăş de Mine, îţi voi răspunde iarăş, şi vei sta înaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei! ²⁰ Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare de aramă; ei se vor război cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu voi fi cu tine, ca să te scap şi să te izbăvesc, zice Domnul.`` <sup>21</sup> ,,Te voi izbăvi din mîna celor răi, şi te voi scăpa din mîna asupritorilor.``

⁷ M'ai înduplecat, Doamne, şi m'am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decît mine îşi m'ai biruit! În fiecare zi sînt o pricină de rîs, toată lumea şi bate joc de mine. ⁸ Căci ori de cîte ori vorbesc, trebuie să strig:,,Sîlnicie şi apăsare!`` Aşa încît cuvîntul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua. <sup>9</sup> Dacă zic:,,Nu voi mai pomeni de El, şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!`` iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să -l opresc, dar nu pot. ¹⁰ Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneşte împrejur. -,,Învinuiţi -l``, strigă ei;,,haidem să -l învinuim!`` Toţi ceice trăiau în pace cu mine, pîndesc să vadă dacă mă clatin, şi zic:,,Poate că se va lăsa prins, vom pune mîna pe el, şi ne vom răzbuna pe el!`` <sup>11</sup> Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; deaceea, prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui. Se vor umplea de ruşine că n'au lucrat cu chibzuinţă: de o vecinică ruşine, care nu se va uita! <sup>12</sup> Şi acum, Doamne, Dumnezeul oştirilor, care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ţie îmi încredinţez pricina. <sup>13</sup> Cîntaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El izbăveşte sufletul celui nenorocit din mîna celor răi.`` ¹⁴ Blestemată să fie ziua cînd m'am născut! Ziua în care m'a născut mama, să nu fie binecuvîntată! ¹⁵ Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu:,,Ţi s'a născut un copil de parte bărbătească``, şi l -a umplut de bucurie cu ea! <sup>16</sup> Omul acela să ajungă ca cetăţile, pe cari le -a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa, şi strigăte de război la amiază! <sup>17</sup> De ce n'am fost omorît în pîntecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormîntul meu!`` De ce n'a rămas ea vecinic însărcinată cu mine? ¹⁸ Pentruce am ieşit din pîntecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere, şi să-mi isprăvesc zilele în ruşine?

¹³ Mi -a asvîrlit de sus în oase un foc care le arde; mi -a întins un laţ supt picioare, şi m'a dat înapoi. M'a lovit cu pustiire şi o lîncezeală de toate zilele!

²² Adu toată răutatea lor înaintea Ta, şi fă-le cum mi-ai făcut mie, pentru toate fărădelegile mele! Căci suspinurile mele sînt multe, şi inima îmi este bolnavă.``

¹ Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui. ² El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină. ³ Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua. ⁴ Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele. ⁵ A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere. ⁶ Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna. ⁷ M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele. ⁸ Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea. ⁹ Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările. ¹⁰ Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns. ¹¹ Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit. ¹² Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui. ¹³ În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui. ¹⁴ Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei. ¹⁵ M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin. ¹⁶ Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă. ¹⁷ Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea. ¹⁸ Şi am zis:,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.`` <sup>19</sup> ,,Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!``

³² Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:

¹ Deaceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat -o, noi nu cădem de oboseală.

¹⁶ De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuş omul nostru din lăuntru se înoieşte din zi în zi.

⁹ Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

¹³ Voi, fraţilor, să nu osteniţi în facerea binelui.

³ Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentruca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre. ⁴ Voi nu v'aţi împotrivit încă pînă la sînge, în lupta împotriva păcatului. ⁵ Şi aţi uitat sfatul, pe care vi -l dă ca unor fii:,,Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima cînd eşti mustrat de El.

⁶ I -a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pămînt, şi S'a mîhnit în inima Lui. ⁷ Şi Domnul a zis:,,Am să şterg de pe faţa pămîntului pe omul pe care l-am făcut, dela om pînă la vite, pînă la tîrîtoare, şi pînă la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.``

⁸ Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, şi ai sădit -o. ⁹ Ai făcut loc înaintea ei: şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara. ¹⁰ Munţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu. ¹¹ Îşi întindea mlădiţele pînă la mare, şi lăstarii pînă la Rîu. ¹² Pentruce i-ai rupt gardul acum, de -o jăfuiesc toţi trecătorii? ¹³ O rîmă mistreţul din pădure, şi o mănîncă fiarele cîmpului. ¹⁴ Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăş! Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta! ¹⁵ Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta, şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales!... ¹⁶ Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier!

² I -a săpat pămîntul, l -a curăţit de pietre, şi a sădit în el viţele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei, şi a săpat şi un teasc, apoi trăgea nădejde că are să -I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici. ³ ,,Acum dar, -zice Domnul-locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi voi între Mine şi via Mea! ⁴ Ce aş mai fi putut face viei Mele, şi nu i-am făcut? Pentruce a făcut ea struguri sălbatici, cînd Eu mă aşteptam să facă struguri buni? ⁵ Vă voi spune însă acum, ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa zidul, ca să fie călcată în picioare; ⁶ o voi pustii; nu va mai fi curăţită, nici săpată, spini şi mărăcini vor creşte în ea! Voi porunci şi norilor, să nu mai ploaie peste ea.`` ⁷ Via Domnului oştirilor este casa lui Israel, şi bărbaţii lui Iuda sînt viţa pe care o iubea. El se aştepta la judecată, şi cînd colo, iată sînge vărsat! -Se aştepta la dreptate, şi cînd colo, iată strigăte de apăsare!

¹⁰ Iată, astăzi te pun peste neamuri şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărîmi, şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti.

¹⁷ Căci Domnul oştirilor, care te -a sădit, cheamă nenorocirea peste tine, din pricina răutăţii casei lui Israel şi a casei lui Iuda, pe care au făcut -o ca să Mă mînie, aducînd tămîie lui Baal.``

⁷ Deodată zic despre un neam, despre o împărăţie, că -l voi smulge, că -l voi surpa, şi că -l voi nimici. ⁸ dar dacă neamul acesta, despre care am vorbit astfel, se întoarce dela răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem în gînd să i -l fac. ⁹ Tot aşa însă, deodată zic despre un neam, sau despre o împărăţie, că -l voi zidi sau că -l voi sădi. ¹⁰ Dar dacă neamul acesta face ce este rău înaintea Mea, şi n'ascultă glasul Meu, atunci Îmi pare rău şi de binele, pe care aveam de gînd să i -l fac.``

²⁸ Şi cum am vegheat asupra lor ca să -i smulg, să -i tai, să -i dărîm, să -i nimicesc şi să le fac rău, tot aşa voi veghea asupra lor că să -i zidesc şi să -i sădesc, zice Domnul.``

¹² Dumnezeu S'a uitat spre pămînt, şi iată că pămîntul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pămînt.

²⁶ Dar Elisei i -a zis:,,Oare n'a fost duhul meu cu tine, cînd a lăsat omul acela carul şi a venit înaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi şi roabe?

¹⁶ Căci cu foc Îşi aduce Domnul la îndeplinire judecăţile, şi cu sabia Lui pedepseşte pe oricine; şi cei ucişi de Domnul vor fi mulţi la număr.

⁹ Cine va rămînea în cetatea aceasta, va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieşi să se ducă la Haldeii, cari vă împresoară, va scăpa cu viaţă, care va fi singura lui pradă.

²⁶ tuturor împăraţilor dela miazănoapte, de aproape sau de departe, şi unora şi altora, şi tuturor împăraţiilor lumii cari sînt pe faţa pămîntului. Iar împăratul Şeşacului va bea după ei.

² ,,Aşa vorbeşte Domnul:,Cine va rămînea în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieşi şi se va duce la Haldei, va scăpa cu viaţă, va avea ca pradă viaţa lui, şi va trăi.

¹⁸ Te voi scăpa, şi nu vei cădea supt sabie, ci viaţa îţi va fi prada ta de război, pentrucă ai avut încredere în Mine, zice Domnul.``

⁸ ,,De aceea aşteptaţi numai, zice Domnul, pînă în ziua cînd Mă voi scula la pradă: căci am hotărît să strîng neamurile, să adun împărăţiile, ca să-Mi vărs urgia peste ele, toată aprinderea mîniei Mele; căci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Mele.``

²⁵ Deaceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gîndindu-vă ce veţi mînca, sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decît hrana, şi trupul mai mult decît îmbrăcămintea? ²⁶ Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu samănă, nici nu seceră, şi nici nu strîng nimic în grînare; şi totuş Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sînteţi voi cu mult mai de preţ decît ele? ²⁷ Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? ²⁸ Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe cîmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; ²⁹ totuş vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s'a îmbrăcat ca unul din ei. ³⁰ Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe cîmp, care astăzi este, dar mîne va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? ³¹ Nu vă îngrijoraţi dar, zicînd:,,Ce vom mînca?`` Sau:,,Ce vom bea?`` Sau:,,Cu ce ne vom îmbrăca?`` ³² Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.

¹⁶ Aveţi aceleaşi simţiminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămîneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.

²⁶ Iată dar ce cred eu că este bine, avînd în vedere strîmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămînă aşa cum este. ²⁷ Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii deslegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. ²⁸ Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pămînteşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ. ²⁹ Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s'a scurtat. Spun lucrul acesta, pentruca ceice au neveste, să fie ca şi cum n'ar avea; ³⁰ cei ce plîng, ca şi cum n'ar plînge; cei ce se bucură ca şi cum nu s'ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n'ar stăpîni; ³¹ cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s'ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece. ³² Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului.

⁶ Negreşit, evlavia însoţită de mulţămire este un mare cîştig. ⁷ Căci noi n'am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. ⁸ Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. ⁹ Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, cari cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare.

⁵ Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţămiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuş a zis:,,Nicidecum n'am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.``