Proverbs 17 Cross References - Romanian

¹ Mai bine o bucată de pîne uscată, cu pace, decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă! - ² Un argat cu minte stăpîneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui. ³ Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. - ⁴ Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. - ⁵ Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l -a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămînea nepedepsit. - ⁶ Copiii copiilor sînt cununa bătrînilor, şi părinţii sînt slava copiilor lor. - ⁷ Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cît mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! - ⁸ Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbîndesc. - ⁹ Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. - ¹⁰ O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decît o sută de lovituri pe cel nebun. - ¹¹ Cel rău nu caută decît răscoală, dar un sol fără milă va fi trimes împotriva lui. - ¹² Mai bine să întîlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decît un nebun în timpul nebuniei lui. - ¹³ Celui ce întoarce rău pentru bine, nu -i va părăsi răul casa. - ¹⁴ Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; deaceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. - ¹⁵ Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat, sînt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului. - ¹⁶ La ce slujeşte argintul în mîna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?... Dar n'are minte. - ¹⁷ Prietenul adevărat iubeşte oricînd, şi în nenorocire ajunge ca un frate. - ¹⁸ Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. - ¹⁹ Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. - ²⁰ Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. - ²¹ Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. - ²² O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mîhnit usucă oasele. - ²³ Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii. - ²⁴ Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului. - ²⁵ Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l -a născut. - ²⁶ Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. - ²⁷ Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. - ²⁸ Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.

¹⁶ Mai mult face puţinul celui neprihănit, decît belşugul multor răi.

¹⁴ ,,Eram datoare cu o jertfă de mulţămire, azi mi-am împlinit juruinţele.

¹⁷ Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste, de cît un bou îngrăşat, şi ură. -

⁹ Mai bine să locuieşti într'un colţ pe acoperiş, decît cu o nevastă gîlcevitoare într'o casă mare. -

¹⁹ Mai bine să locuieşti într'un pămînt pustiu, de cît cu o nevastă gîlcevitoare şi supărăcioasă. -

⁴ ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.`` <sup>5</sup> Robul i -a răspuns:,,Poate că femeia n'are să vrea să mă urmeze în ţara aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?`` ⁶ Avraam i -a zis:,,Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo! ⁷ Domnul, Dumnezeul cerului, care m'a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi -a vorbit şi mi -a jurat, zicînd:,,Seminţei tale voi da ţara aceasta,`` va trimete pe Îngerul Său înaintea ta; şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu. <sup>8</sup> Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurămîntul acesta, pe care te pun să -l faci. Cu nici un chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.`` ⁹ Robul şi -a pus mîna subt coapsa stăpînului său Avraam, şi i -a jurat că are să păzească aceste lucruri. ¹⁰ Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpînului său, şi a plecat, avînd cu el toate lucrurile de preţ ale stăpînului său. S'a sculat, şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor. ¹¹ A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lîngă o fîntînă. Era seara, pe vremea cînd ies femeile să scoată apă. ¹² Şi a zis:,,Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbîndă astăzi, şi îndură-Te de stăpînul meu Avraam. ¹³ Iată, stau lîngă izvorul acesta de apă, şi fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. ¹⁴ Fă ca fata căreia îi voi zice:,,Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau,`` şi care va răspunde:,,Bea, şi am să dau de băut şi cămilelor tale,`` să fie aceea, pe care ai rînduit -o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpînul meu.`` <sup>15</sup> Nu sfîrşise el încă de vorbit, şi -a ieşit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. <sup>16</sup> Fata era foarte frumoasă; era fecioară, şi nici un bărbat n'avusese legături cu ea. Ea s'a pogorît la izvor, şi -a umplut vadra şi s'a suit iarăş. <sup>17</sup> Robul a alergat înaintea ei, şi a zis:,,Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.`` ¹⁸ ,,Bea, domnul meu,`` a răspuns ea. Şi s'a grăbit de a plecat vadra pe mînă, şi i -a dat să bea. <sup>19</sup> După ce i -a dat şi a băut de s'a săturat, a zis:,,Am să scot apă şi pentru cămilele tale, pînă vor bea şi se vor sătura.`` ²⁰ A vărsat în grabă vadra în adăpătoare, şi a alergat iarăş la fîntînă ca să scoată apă; şi a scos pentru toate cămilele lui. ²¹ Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să -i izbutească sau nu călătoria. ²² Cînd s'au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări, grele de zece sicli de aur. ²³ Şi a zis:,,A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămînem peste noapte?`` <sup>24</sup> Ea a răspuns:,,Eu sînt fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.`` ²⁵ Şi i -a zis mai departe:,,Avem paie şi nutreţ din belşug, şi este şi loc de găzduit peste noapte.`` <sup>26</sup> Atunci omul a plecat capul, şi s'a aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului, <sup>27</sup> zicînd:,,Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, care n'a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpînul meu! Domnul m'a îndreptat în casa fraţilor stăpînului meu.`` ²⁸ Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele întîmplate. ²⁹ Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor. ³⁰ Văzuse veriga şi brăţările în mînile sorei sale, şi auzise pe soru-sa Rebeca spunînd:,,Aşa mi -a vorbit omul acela.`` A venit dar la omul acela, care stătea lîngă cămile la izvor, <sup>31</sup> şi a zis:,,Vino, binecuvîntatul Domnului! Pentruce stai afară? Am pregătit casa, şi am pregătit un loc pentru cămile.`` ³² Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor cari erau cu el. ³³ Apoi, i -a dat să mănînce. Dar el a zis:,,Nu mănînc pînă nu voi spune ce am de spus.``,,Vorbeşte!`` a zis Laban. ³⁴ Atunci el a zis:,,Eu sînt robul lui Avraam. ³⁵ Domnul a umplut de binecuvîntări pe stăpînul meu, care a ajuns la mare propăşire. I -a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari. ³⁶ Sara, nevasta stăpînului meu, a născut, la bătrîneţă, un fiu stăpînului meu; şi lui i -a dat el tot ce are. ³⁷ Stăpînul meu m'a pus să jur, şi a zis:,,Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiţilor, în ţara cărora locuiesc; ³⁸ ci să te duci în casa tatălui meu şi la rudele mele, ca deacolo să iei nevastă fiului meu.`` <sup>39</sup> Eu am zis stăpînului meu:,,Poatecă femeia n'are să vrea să mă urmeze.`` ⁴⁰ Şi el mi -a răspuns:,,Domnul, înaintea căruia umblu, va trimete pe Îngerul Său cu tine, şi-ţi va da izbîndă în călătorie, şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu. ⁴¹ Vei fi deslegat de jurămîntul pe care mi -l faci, dacă te vei duce la rudele mele; şi dacă nu ţi -o vor da, vei fi deslegat de jurămîntul pe care mi -l faci.`` <sup>42</sup> Eu am ajuns azi la izvor, şi am zis:,,Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbîndă în călătoria pe care o fac, <sup>43</sup> iată, eu stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă, şi căreia îi voi zice:,,Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta,`` ⁴⁴ şi care îmi va răspunde:,,Bea tu însuţi, şi voi da de băut şi cămilelor tale,`` fata aceea să fie nevasta pe care a rînduit -o Domnul pentru fiul stăpînului meu!`` ⁴⁵ Înainte de a sfîrşi de vorbit în inima mea, iată că a ieşit Rebeca, cu vadra pe umăr, s'a coborît la izvor, şi a scos apă. Eu i-am zis:,,Dă-mi să beau, te rog.`` <sup>46</sup> Ea s'a grăbit, şi -a plecat vadra deasupra umărului, şi a zis:,,Bea, şi voi da de băut şi cămilelor tale.`` Am băut, şi a dat de băut şi cămilelor mele. ⁴⁷ Eu am întrebat -o, şi am zis:,,A cui fată eşti?`` Ea a răspuns:,,Sînt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.`` I-am pus veriga în nas, şi brăţările la mîni. ⁴⁸ Apoi am plecat capul, m'am aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului, şi am binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, că m'a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpînului meu pentru fiul lui. ⁴⁹ Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpînul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăş, ca să mă îndrept la dreapta sau la stînga.`` <sup>50</sup> Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis:,,Dela Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune nici rău nici bine. <sup>51</sup> Iată, Rebeca este înaintea ta; ia -o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpînului tău, cum a spus Domnul.`` ⁵² Cînd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s'a aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului. ⁵³ Şi robul a scos scule de argint, scule de aur, şi îmbrăcăminte, pe cari le -a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui său şi mamei sale. ⁵⁴ După aceea, au mîncat şi au băut, el şi oamenii cari erau împreună cu el şi s'au culcat. Dimineaţa cînd s'au sculat, robul a zis:,,Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpînul meu.`` <sup>55</sup> Fratele şi mama fetei au zis:,,Fata să mai rămînă cîtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.`` ⁵⁶ El le -a răspuns:,,Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi -a dat izbîndă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec, şi să mă duc la stăpînul meu.`` <sup>57</sup> Atunci ei au răspuns:,,Să chemăm pe fată, şi s'o întrebăm.`` ⁵⁸ Au chemat dar pe Rebeca, şi i-au zis:,,Vrei să te duci cu omul acesta?``,,Da, vreau,`` a răspuns ea. ⁵⁹ Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui. ⁶⁰ Au binecuvîntat pe Rebeca, şi i-au zis:,,O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii, şi sămînţa ta să stăpînească cetăţile vrăjmaşilor săi!`` <sup>61</sup> Rebeca s'a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile, şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca, şi a plecat. <sup>62</sup> Isaac se întorsese dela fîntîna,,Lahai-Roi,`` căci locuia în ţara de meazăzi. ⁶³ Într'o seară, cînd Isaac ieşise să cugete în taină pe cîmp, a ridicat ochii, şi s'a uitat; şi iată că veneau nişte cămile. ⁶⁴ Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac, şi s'a dat jos de pe cămilă. ⁶⁵ Şi a zis robului:,,Cine este omul acesta, care vine înaintea noastră pe cîmp?`` Robul a răspuns:,,Este stăpînul meu!`` Atunci ea şi -a luat măhrama, şi s'a acoperit. ⁶⁶ Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe cari le făcuse. ⁶⁷ Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit -o. Astfel a fost mîngîiat Isaac pentru pierderea mamei sale.

⁵ Cine strînge vara, este un om chibzuit, cine doarme în timpul seceratului este un om care face ruşine.

²⁹ Cine îşi turbură casa va moşteni vînt, şi nebunul va fi robul omului înţelept! -

³⁵ Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară, îl atinge mînia lui.

²⁶ Cine jăfuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mamă-sa, este un fiu care aduce ruşine şi ocară. -

¹⁵ Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. -

¹³ Mai bine un copil sărac şi înţelept decît un împărat bătrîn şi fără minte, care nu înţelege că trebuie să se lase îndrumat;

¹⁷ Ştiu, Dumnezeule, că Tu cercetezi inima, şi că iubeşti curăţia de inimă; de aceea Ţi-am adus toate aceste daruri de bunăvoie în curăţia inimii mele, şi am văzut acum cu bucurie pe poporul Tău, care se află aici, aducîndu-Ţi de bunăvoie darurile lui.

² Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă, trece-mi prin cuptorul de foc rărunchii şi inima!

¹⁰ Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.

²¹ Ce este tigaia pentru lămurirea argintului şi cuptorul pentru lămurirea aurului: aceea este bunul nume pentru un om. -

¹⁰ Iată, te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei.

¹⁰ ,,Eu, Domnul, cercetez inima, şi cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui.``

⁹ Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc, şi o voi curăţi cum se curăţeşte argintul, o voi lămuri cum se lămureşte aurul. Ei vor chema Numele Meu, şi îi voi asculta; Eu voi zice: ...Acesta este poporul Meu!... Şi ei vor zice: ...Domnul este Dumnzeul meu!...

² Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămînea în picioare cînd Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului, şi ca leşia nălbitorului. ³ El va şedea, va topi şi va curăţi argintul; va curăţi pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul, şi vor aduce Domnului daruri neprihănite.

⁷ pentruca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decît aurul care piere şi care totuş este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,

²³ Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Bisericile vor cunoaşte că,,Eu sînt Cel ce cercetez rărunchii şi inima``: şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.

⁷ Şi Saul a zis slujitorilor săi de lîngă el:,,Ascultaţi, Beniamiţi! Vă va da fiul lui Isai la toţi ogoare şi vii? Va face el din voi toţi căpetenii peste o mie şi căpetenii peste o sută? ⁸ Dacă nu, de ce v'aţi unit toţi împotriva mea, şi nimeni nu mi -a dat de ştire despre legămîntul fiului meu cu fiul lui Isai? Pentruce n'a fost nimeni dintre voi pe care să -l doară inima pentru mine, şi să mă înştiinţeze că fiul meu a răsculat pe robul meu împotriva mea, ca să-mi întindă curse, cum face astăzi?`` <sup>9</sup> Doeg, Edomitul, care era şi el printre slujitorii lui Saul, a răspuns: Eu am văzut pe fiul lui Isai venind la Nob, la Ahimelec, fiul lui Ahitub.... <sup>10</sup> Ahimelec a întrebat pe Domnul pentru el, i -a dat merinde şi i -a dat sabia lui Goliat, Filisteanul.`` ¹¹ Împăratul a trimes după Ahimelec, fiul lui Ahitub, preotul, şi după toată casa tatălui său, după preoţii cari erau la Nob. Ei au venit toţi la împărat.

⁶ Împăratul lui Israel a strîns pe prooroci, în număr de aproape patru sute, şi le -a zis:,,Să merg să lupt împotriva Ramotului din Galaad, sau să mă las?`` Şi ei au răspuns:,,Suie-te, şi Domnul îl va da în mînile împăratului.`` ⁷ Dar Iosafat a zis:,,Nu mai este aici niciun prooroc al Domnului, ca să -L putem întreba?`` <sup>8</sup> Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat:,,Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul; dar îl urăsc, căci nu-mi prooroceşte nimic bun, nu prooroceşte decît rău: este Mica, fiul lui Imla.`` Şi Iosafat a zis:,,Să nu vorbească împăratul aşa!`` <sup>9</sup> Atunci împăratul lui Israel a chemat un dregător, şi a zis:,,Trimete şi adu îndată pe Mica, fiul lui Imla.`` ¹⁰ Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, şedeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcaţi cu hainele lor împărăteşti, în locul dela intrarea porţii Samariei. Şi toţi proorocii prooroceau înaintea lor. ¹¹ Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fer, şi a zis:,,Aşa vorbeşte Domnul:,Cu coarnele acestea vei bate pe Sirieni pînă îi vei nimici.`` <sup>12</sup> Şi toţi proorocii prooroceau la fel, zicînd:,,Suie-te la Ramot din Galaad! Căci vei izbîndi, şi Domnul îl va da în mînile împăratului.`` ¹³ Solul care se dusese să cheme pe Mica i -a vorbit aşa:,,Iată, că proorocii, într'un glas, proorocesc bine împăratului; să fie dar şi cuvîntul tău ca al fiecăruia din ei! Vesteşte -i bine!`` <sup>14</sup> Mica a răspuns:,,Viu este Domnul, că voi vesti ce-mi va spune Domnul.`` ¹⁵ Cînd a ajuns la împărat, împăratul i -a zis:,,Mica, să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad, sau să ne lăsăm?`` El a răspuns:,,Suie-te, căci vei izbîndi, şi Domnul îl va da în mînile împăratului.`` ¹⁶ Şi împăratul i -a zis:,,De cîteori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decît adevărul în Numele Domnului?`` <sup>17</sup> Mica a răspuns:,,Văd tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi cari n'au păstor. Şi Domnul zice:,Oamenii aceştia n'au stăpîn; să se întoarcă fiecare acasă în pace.`` ¹⁸ Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat:,,Nu ţi-am spus că el nu prooroceşte nimic bun despre mine, ci prooroceşte numai rău?`` <sup>19</sup> Şi Mica a zis:,,Ascultă dar cuvîntul Domnului! Am văzut pe Domnul stînd pe scaunul Lui de domnie, şi toată oştirea cerurilor stînd lîngă El, la dreapta şi la stînga Lui. <sup>20</sup> Şi Domnul a zis:,Cine va amăgi pe Ahab, ca să se suie la Ramot din Galaad şi să piară acolo?` Şi au răspuns unul într'un fel, altul într'altul. <sup>21</sup> Şi un duh a venit şi s'a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis:,Eu îl voi amăgi.` <sup>22</sup> Domnul i -a zis:,Cum?`,Voi ieşi`, a răspuns el,,şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor proorocilor lui.` Domnul a zis: Îl vei amăgi, şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi, şi fă aşa!`` ²³ Şi acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor proorocilor tăi cari sînt de faţă. Dar Domnul a hotărît lucruri rele împotriva ta.`` <sup>24</sup> Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz, şi a zis:,,Pe unde a ieşit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?`` ²⁵ Mica a răspuns:,,Vei vedea în ziua cînd vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.`` <sup>26</sup> Împăratul lui Israel a zis:,,Ia pe Mica, du -l la Amon, mai marele cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului, <sup>27</sup> şi să le spui:,Aşa vorbeşte împăratul:,Puneţi pe omul acesta la închisoare, şi hrăniţi -l cu pînea şi cu apa întristării, pînă cînd mă voi întoarce în pace.`` ²⁸ Şi Mica a zis:,,Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n'a vorbit prin mine.`` Apoi a mai zis:,,Auziţi, popoare, toate.``

⁴ Ceice părăsesc legea, laudă pe cel rău, dar ceice păzesc legea se mînie pe el. -

¹⁰ cari zic văzătorilor:,Să nu vedeţi!` şi proorocilor:,Să nu proorociţi adevăruri, ci spuneţi-ne lucruri măgulitoare, proorociţi-ne lucruri închipuite!

³¹ Proorocii proorocesc neadevăruri, preoţii stăpînesc cu ajutorul lor, şi poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veţi face la urmă?

³ Căci va veni vremea cînd oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. ⁴ Îşi vor întoarce urechea dela adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. ⁵ Ei sînt din lume; deaceea vorbesc ca din lume, şi lumea îi ascultă.

³ Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pămîntul se mira după fiară. ⁴ Şi au început să se închine balaurului, pentrucă dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicînd:,,Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?`` ⁵ I s'a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s'a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. ⁶ Ea şi -a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să -I hulească Numele, cortul şi pe ceice locuiesc în cer. ⁷ I s'a dat să facă război cu sfinţii, şi să -i biruiască. Şi i s'a dat stăpînire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam. ⁸ Şi toţi locuitorii pămîntului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n'a fost scris, dela întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost jungheat.

²⁹ Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,

⁹ Căci rîvna Casei Tale mă mănîncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.

²¹ Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. -

³¹ Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. -

⁵ Orice inimă trufaşă este o scîrbă înaintea Domnului; hotărît, ea nu va rămînea nepedepsită. -

¹⁷ Nu te bucura de căderea vrăjmaşului tău, şi să nu ţi se veselească inima cînd se poticneşte el, ¹⁸ ca nu cumva Domnul să vadă, să nu -I placă, şi să-Şi întoarcă mînia dela el. -

¹⁶ ,,Şi eu, ca să Te ascult, n'am vrut să nu fiu păstor; nici n'am dorit ziua nenorocirii, ştii; şi ce a ieşit din buzele mele, este descoperit înaintea Ta.

¹¹ Căci în ziua cînd stăteai în faţa lui, în ziua cînd străinii îi luau averea, cînd străinii intrau pe porţile lui, şi aruncau sorţul asupra Ierusalimului, şi tu erai atunci ca unul din ei! ¹² Nu trebuiai să te uiţi mulţămit la ziua fratelui tău, în ziua nenorocirii lui, nu trebuiai să te bucuri de copiii lui Iuda în ziua pieirii lor, şi nu trebuiai să vorbeşti cu semeţie în ziua strîmtorării! ¹³ Nici nu trebuiai să intri pe porţile poporului Meu în ziua nenorocirii lui, nici nu trebuiai să te bucuri de nenorocirea lui în ziua prăpădului lui, şi nu trebuiai să pui mîna pe bogăţiile lui în ziua prăpădului lui!

¹⁶ Căci, după cum aţi băut paharul mîniei, voi cei de pe muntele Meu cel sfînt, tot aşa, toate neamurile îl vor bea necurmat; vor bea, vor sorbi din el, şi vor fi ca şi cînd n'ar fi fost niciodată.``

¹⁵ Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plîngeţi cu ceice plîng.

¹⁷ Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămîne în el dragostea de Dumnezeu?

²³ Iosif a văzut pe fiii lui Efraim pînă la al treilea neam; şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, s'au născut pe genunchii lui.

¹⁴ Dumnezeu a zis lui Moise:,,Eu sînt Cel ce sînt.`` Şi a adăugat:,,Vei răspunde copiilor lui Israel astfel:,,Cel ce se numeşte,Eu sînt`, m'a trimes la voi.`` ¹⁵ Dumnezeu a mai zis lui Moise:,,Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel:,Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m'a trimes la voi. Acesta este Numele Meu pentru vecinicie, acesta este Numele Meu din neam în neam.

¹² Numai, nu voi face lucrul acesta în timpul vieţii tale, pentru tatăl tău David. Ci din mîna fiului tău o voi rupe.

⁴ Dar din pricina lui David, Domnul Dumnezeul lui i -a dat o lumină la Ierusalim, punînd pe fiul lui după el şi lăsînd Ierusalimul în picioare.

¹⁶ Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani, şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi pînă la al patrulea neam. ¹⁷ Şi Iov a murit bătrîn şi sătul de zile

³ Iată, fiii sînt o moştenire dela Domnul, rodul pîntecelui este o răsplată dată de El. ⁴ Ca săgeţile în mîna unui războinic, aşa sînt fiii făcuţi la tinereţă. ⁵ Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei! Căci ei nu vor rămînea de ruşine, cînd vor vorbi cu vrăjmaşii lor la poartă.

³ Nevastă-ta este ca o viţă roditoare înlăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale. ⁴ Aşa este binecuvîntat omul care se teme de Domnul. ⁵ Să te binecuvînteze Domnul din Sion, să vezi fericirea Ierusalimului, în toate zilele vieţii tale, ⁶ şi să vezi pe copiii copiilor tăi! Pacea să fie peste Israel!

²² Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sînt păstrate pentru cel neprihănit. -

³¹ Perii albi sînt o cunună de cinste, ea se găseşte pe calea neprihănirii. -

³ Dumnezeul lui Israel a vorbit. Stînca lui Israel mi -a zis:,,Cel ce împărăţeşte între oameni cu dreptate, celce împărăţeşte în frică de Dumnezeu,

¹² Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvîrşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.

¹⁶ Dumnezeu zice însă celui rău:,,Ce tot înşiri tu legile Mele, şi ai în gură legămîntul Meu, ¹⁷ cînd tu urăşti mustrările, şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?

³ Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei; urăsc purtarea păcătoşilor; ea nu se va lipi de mine. ⁴ Inima stricată se va depărta de mine; nu vreau să cunosc pe cel rău. ⁵ Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici; pe cel cu priviri trufaşe şi cu inima îngîmfată, nu -l voi suferi.

¹⁹ Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decît o clipă. -

¹⁰ Hotărîri dumnezeieşti sînt pe buzele împăratului, gura lui nu trebuie să facă greşeli cînd judecă. - ¹¹ Cîntarul şi cumpăna dreaptă vin dela Domnul; toate greutăţile de cîntărit sînt lucrarea Lui. - ¹² Împăraţilor le este scîrbă să facă rău, căci prin neprihănire se întăreşte un scaun de domnie. - ¹³ Buzele neprihănite sînt plăcute împăraţilor, şi ei iubesc pe celce vorbeşte cu neprihănire. -

⁷ Cum sînt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni. -

¹² Cînd celce stăpîneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sînt nişte răi. -

⁵ Făţarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

⁹ Esau a zis:,,Eu am din belşug, păstrează, frate, ce este al tău.`` <sup>10</sup> Şi Iacov a răspuns:,,Nu; te rog, dacă am căpătat trecere înaintea ta, primeşte darul acesta din mîna mea; căci m'am uitat la faţa ta cum se uită cineva la Faţa lui Dumnezeu, şi tu m'ai primit cu bunăvoinţă. <sup>11</sup> Primeşte deci darul meu, care ţi -a fost adus, fiindcă Dumnezeu m'a umplut de bunătăţi, şi am de toate.`` Astfel a stăruit de el, şi Esau a primit.

¹¹ Israel, tatăl lor, le -a zis:,,Fiindcă trebuie, faceţi aşa. Luaţi-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale ţării, ca să duceţi un dar omului aceluia, şi anume: puţin leac alinător, şi puţină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri şi migdale.

⁸ Să nu primeşti daruri; căci darurile orbesc pe ceice au ochii deschişi, şi sucesc hotărîrile celor drepţi.

¹⁹ Să n'atingi niciun drept, să nu cauţi la faţa oamenilor, şi să nu iei daruri, căci darurile orbesc ochii înţelepţilor şi sucesc cuvintele celor drepţi.

³⁵ Şi David a luat din mîna Abigailei ce -i adusese, şi i -a zis:,,Suie-te în pace acasă; vezi, că ţi-am ascultat glasul, şi te-am primit bine.``

¹ Cînd trecuse David puţin de vîrf, iată că Ţiba, slujitorul lui Mefiboşet, a venit înaintea lui cu doi măgari înşălaţi, pe cari erau două sute de pîni, o sută de turte de stafide, o sută de roade de vară, şi un burduf cu vin. ² Împăratul a zis lui Ţiba:,,Ce vrei să faci cu acestea?`` Şi Ţiba a răspuns:,,Măgarii sînt pentru casa împăratului, pentru călărie, pînile şi roadele de vară sînt pentru hrana tinerilor, şi vinul pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiţi în pustie. <sup>3</sup> Împăratul a zis:,Unde este fiul stăpînului tău?` Şi Ţiba a răspuns împăratului:,Iată, a rămas la Ierusalim, căci a zis:,Astăzi casa lui Israel îmi va da înapoi împărăţia tatălui meu.`` ⁴ Împăratul a zis lui Ţiba:,,Tot ce este al lui Mefiboşet este al tău.`` Şi Ţiba a zis:,,Mă închin cu plecăciune! Să capăt trecere înaintea ta, împărate, domnul meu!``

¹⁶ El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.

⁶ răsare la un capăt al cerurilor, şi îşi isprăveşte drumul la celalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui.

¹³ Scoală-te, Doamne, cu puterea Ta, şi vom cînta şi vom lăuda puterea Ta.

⁴ Glasul Domnului este puternic, glasul Domnului este măreţ.

²³ Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii. -

¹⁴ Un dar făcut în taină potoleşte mînia, şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mînie. -

²³ Mai marii tăi sînt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu -i fac dreptate, şi pricina văduvei n'ajunge pînă la ei.

¹² Căci Eu ştiu că nelegiuirile voastre sînt multe, şi că păcatele voastre sînt fără număr: asupriţi pe cel drept, luaţi mită, şi călcaţi în picioare la poarta cetăţii dreptul săracilor.

³ Mînile lor sînt îndreptate să facă rău: cîrmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare îşi arată pe faţă ce doreşte cu lăcomie, şi astfel merg mînă'n mînă.

¹ (Un psalm al lui David. O cîntare.) Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit!

¹² Ura stîrneşte certuri, dar dragostea acopere toate greşelile. -

²⁸ Omul neastîmpărat stîrneşte certuri, şi pîrîtorul desbină pe cei mai buni prieteni. -

⁸ Mai pe sus de toate, să aveţi o dragoste ferbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate.

⁵ Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul dela ea: dar rugăciunea mea se va înalţa într'una împotriva răutăţii lor.

⁸ Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi! ⁹ Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!

¹ Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n'ascultă mustrarea. -

⁵ Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. -

²⁵ Loveşte pe batjocoritor, şi prostul se va face înţelept; mustră... pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa. -

²² Pe nebun chiar dacă l-ai pisa cu pisălogul în piuă, în mijlocul grăunţelor, nebunia tot n'ar ieşi din el. -

¹⁹ Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n'ascultă. -

¹⁹ Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe cari -i iubesc. Fii plin de rîvnă dar, şi pocăieşte-te!

¹² Pe cînd aducea Absalom jertfele, a trimes în cetatea Ghilo după Ahitofel, Ghilonitul, sfetnicul lui David. Uneltirea căpăta putere, şi poporul se îndrepta în număr tot mai mare... de partea lui Absalom.

⁵ David ajunsese pînă la Bahurim. Şi de acolo a ieşit un om din familia şi din casa lui Saul, numit Şimei, fiul lui Ghera. El îaninta blestemînd, ⁶ şi a aruncat cu pietre după David şi după toţi slujitorii împăratului David, în timp ce tot poporul şi toţi vitejii stăteau la dreapta şi la stînga împăratului. ⁷ Şimei vorbea astfel cînd blestema:,,Du-te, du-te, om al sîngelui, om rău! ⁸ Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa pentru tot sîngele casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ai luat, şi Domnul a dat împărăţia în mînile fiului tău Absalom; şi iată-te nenorocit, căci eşti un om al sîngelui!`` <sup>9</sup> Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a zis împăratului:,,Pentruce bleastămă acest cîne mort pe domnul meu împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să -i tai capul.``

¹⁵ Zece tineri, cari duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au lovit şi l-au omorît.

¹⁹ Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis:,,Lasă-mă, să dau fuga, şi să duc împăratului vestea cea bună că Domnul i -a făcut dreptate, scăpîndu -l din mîna vrăjmaşilor săi.``

¹ Acolo era un om de nimic, numit Şeba, fiul lui Bicri, Beniamitul. El a sunat din trîmbiţă, şi a zis:,,Noi n'avem nicio parte cu David, nicio moştenire cu fiul lui Isai! Fiecare la cortul său, Israele!``

²² Şi femeia s'a dus şi a înduplecat pe tot poporul cu înţelepciunea ei; au tăiat capul lui Şeba, fiul lui Bicri, şi l-au aruncat lui Ioab. Ioab a sunat din trîmbiţă; s'au împrăştiat de lîngă cetate, şi fiecare s'a dus în cortul lui. Şi Ioab s'a întors la Ierusalim, la împărat.

²⁴ Acum, viu este Domnul, care m'a întărit şi m'a suit pe scaunul de domnie al tatălui meu David, şi care mi -a făcut o casă, după făgăduinţa Lui, că astăzi va muri Adonia!`` ²⁵ Şi împăratul Solomon a trimes pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l -a lovit; şi Adonia a murit.

³¹ Împăratul a zis lui Benaia:,,Fă cum a zis, loveşte -l, şi îngroapă -l; şi ia astfel de peste mine şi de peste casa tatălui meu sîngele pe care l -a vărsat Ioab fără temei.

⁴⁶ Şi împăratul a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, care a ieşit şi a lovit pe Şimei; şi Şimei a murit. Astfel, împărăţia s'a întărit în mînile lui Solomon.

⁴¹ Ei I-au răspuns:,,Pe ticăloşii aceia ticălos îi va pierde, şi via o va da altor vieri, cari -i vor da rodurile la vremea lor.``

⁷ Cînd a auzit împăratul s'a mîniat; a trimes oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le -a ars cetatea.

²⁷ Cît despre vrăjmaşii mei, cari n'au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi -i încoace, şi tăiaţi -i înaintea mea.``

⁸ Şi Huşai a zis:,,Tu cunoşti vitejia tatălui tău şi a oamenilor lui; sînt înfuriaţi ca o ursoaică de pe cîmp, căreia i s'au răpit puii. Tatăl tău este un om de război, şi nu va petrece noaptea cu poporul;

²⁴ El s'a întors să -i privească, şi i -a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi din pădure, şi au sfîşiat patruzeci şi doi din aceşti copii.

³ Piatra este grea, şi nisipul este greu, dar supărarea pe care o pricinuieşte nebunul este mai grea de cît amîndouă. -

¹⁵ Ca un leu care răcneşte şi ca un urs flămînd, aşa este cel rău care stăpîneşte peste un popor sărac. -

⁸ Mă năpustesc asupra lor, ca o ursoaică lipsită de puii ei, le sfîşii învelişul inimii; îi înghit pe dată ca un leu, şi fiarele cîmpului îi vor face bucăţi.

¹⁶ Atunci Irod, cînd a văzut că fusese înşelat de magi, s'a mîniat foarte tare, şi a trimes să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, dela doi ani în jos, cari erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea, pe care o aflase întocmai dela magi.

¹⁷ Şi a zis lui David:,,Tu eşti mai bun decît mine; căci tu mi-ai făcut... bine, iar eu ţi-am făcut rău.

² Filistenii au urmărit pe Saul şi pe fiii lui, şi au ucis pe Ionatan, Abinadab şi Malchişua, fiii lui Saul. ³ Saul a fost prins în toiul luptei; arcaşii l-au ajuns şi l-au rănit greu.

¹⁰ Acum niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentrucă M'ai dispreţuit, şi pentrucă ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, Hetitul.`

¹ Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ţinut trei ani. David a întrebat pe Domnul, şi Domnul a zis:,,Din pricina lui Saul şi a casei lui sîngeroase, pentru că a ucis pe Gabaoniţi este foametea aceasta.`` <sup>2</sup> Împăratul a chemat pe Gabaoniţi să le vorbească. -Gabaoniţii nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o rămăşiţă a Amoriţilor; copiii lui Israel se legaseră faţă de ei cu un jurămînt, şi totuş Saul voise să -i ucidă, în rîvna lui pentru copiii lui Israel şi Iuda. - <sup>3</sup> David a zis Gabaoniţilor:,,Ce pot face eu pentru voi, şi cu se să fac ispăşire, ca să binecuvîntaţi moştenirea Domnului?`` ⁴ Gabaoniţii i-au răspuns:,,Nu voim nici argint nici aur dela Saul şi dela casa lui, şi nici nu este treaba noastră să omorîm pe cineva din Israel.`` Şi împăratul a zis:,,Ce voiţi dar să vă fac?`` ⁵ Ei au răspuns împăratului:,,Fiindcă omul acela ne -a slăbit şi îşi pusese de gînd să ne nimicească pentru ca să ne facă să perim din tot ţinutul lui Israel, ⁶ să ni se dea şapte bărbaţi din fiii lui, şi -i vom spînzura înaintea Domnului, la Ghibea lui Saul, alesul Domnului.`` Şi împăratul a zis:,,Vi -i voi da.`` ⁷ Împăratul a cruţat pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurămîntul pe care -l făcuseră între ei, înaintea Domnului, David şi Ionatan, fiul lui Saul. ⁸ Dar împăratul a luat pe cei doi fii, pe cari -i născuse lui Saul Riţpa, fata lui Aiia, şi anume: Armoni şi Mefiboşet, şi pe cei cinci fii, pe cari -i născuse Merab, fata lui Saul, lui Adriel din Mehola, fiul lui Barzilai; ⁹ i -a dat în mînile Gabaoniţilor, cari i-au spînzurat pe munte, înaintea Domnului. Toţi cei şapte au perit împreună; au fost omorîţi în cele dintîi zile ale seceratului, la începutul seceratului orzurilor. ¹⁰ Riţpa, fata lui Aiia, a luat un sac şi l -a întins subt ea peste stîncă, dela începtul seceratului pînă cînd a căzut peste ei ploaie din cer; şi a oprit păsările cerului să se apropie de ei în timpul zilei, şi fiarele cîmpului în timpul nopţii. ¹¹ Au înştiinţat pe David despre ce făcuse Riţpa, fata lui Aiia, ţiitoarea lui Saul. ¹² Şi David s'a dus şi a luat oasele lui Saul şi oasele fiului său Ionatan, dela locuitorii din Iabesul Galaadului, cari le luaseră din piaţa Bet-Şan, unde îi spînzuraseră Filistenii cînd au bătut pe Saul la Ghilboa. ¹³ A luat de acolo oasele lui Saul şi oasele fiului său Ionatan; şi s'au strîns şi oasele celor ce fuseseră spînzuraţi. ¹⁴ Au îngropat oasele lui Saul şi fiului său Ionatan în ţara lui Beniamin, la Ţela, în mormîntul lui Chis, tatăl lui Saul. Şi au făcut tot ce poruncise împăratul. După aceea, Dumnezeu a fost potolit faţă de ţară.

¹² Îmi întorc rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu.

²⁰ Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi sînt potrivnici, pentrucă eu urmăresc binele.

¹² Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu protivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m'aş ascunde dinaintea lui. ¹³ Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine! ¹⁴ Noi, cari trăiam împreună într'o plăcută prietenie, şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu! ¹⁵ Să vină moartea peste ei, şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.

⁴ Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici; dar eu alerg la rugăciune. ⁵ Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea. ⁶ Pe vrăjmaşul meu pune -l supt stăpînirea unui om rău, şi un pîrîş să stea la dreapta lui! ⁷ Cînd va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat! ⁸ Puţine să -i fie zilele la număr, şi slujba să i -o ia altul! ⁹ Să -i rămînă copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă! ¹⁰ Copiii lui să umble fără niciun căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pînea departe de locuinţa lor dărîmată! ¹¹ Cel ce l -a împrumutat, să -i pună mîna pe tot ce are, şi străinii să -i jăfuiască rodul muncii lui! ¹² Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n'aibă milă de orfanii lui! ¹³ Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stîngă numele în neamul următor!

²⁰ Cu rău se răsplăteşte binele? Căci au săpat o groapă ca să-mi ia viaţa. Adu-Ţi aminte că am stat înaintea Ta, ca să vorbesc bine pentru ei, şi să abat mînia Ta de la ei. ²¹ De aceea, dă pe copiii lor pradă foametei, şi doboară -i cu sabia! Nevestele lor să fie lipsite de copii şi să rămînă văduve, şi bărbaţii lor să fie luaţi de ciumă; tinerii lor să fie ucişi de sabie în luptă!

⁵ Iuda a aruncat arginţii în Templu, şi s'a dus de s'a spînzurat.

²⁵ Şi tot norodul a răspuns:,,Sîngele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.``

¹⁷ Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor.

¹⁵ Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atît între voi, cît şi faţă de toţi.

⁹ Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvîntaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvîntarea.

⁸ Avram a zis lui Lot:,,Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine, şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci sîntem fraţi. ⁹ Nu -i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stînga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stînga.``

¹ Bărbaţii lui Efraim au zis lui Ghideon:,,Ce înseamnă felul acesta de purtare faţă de noi? Pentruce nu ne-ai chemat, cînd ai plecat să te lupţi împotriva lui Madian?`` Şi au avut o mare ceartă cu el. <sup>2</sup> Ghedeon le -a răspuns:,,Ce-am făcut eu pe lîngă voi? Oare nu face mai mult culesul ciorchinelor rămase în via lui Efraim de cît culesul întregei vii a lui Abiezer?`` ³ În mînile voastre a dat Dumnezeu pe căpeteniile lui Madian: Oreb, şi Zeeb. Ce-am putut face eu deci pe lîngă voi?`` Dupăce le -a vorbit astfel, li s'a potolit mînia.

¹ Bărbaţii lui Efraim s'au strîns, au pornit spre miază noapte, şi au zis lui Iefta:,,Pentruce te-ai dus să baţi pe fiii lui Amon, fără să ne fi chemat şi pe noi să mergem cu tine? Vrem să-ţi dăm foc casei şi să te ardem împreună cu ea.`` <sup>2</sup> Iefta le -a răspuns:,,Eu şi poporul meu am avut mari certuri cu fiii lui Amon; şi cînd v'am chemat, nu m'aţi scăpat din mînile lor. <sup>3</sup> Văzînd că nu-mi vii în ajutor, mi-am pus viaţa în joc, şi am pornit împotriva fiilor lui Amon. Domnul i -a dat în mînile mele. Pentruce vă suiţi dar azi împotriva mea ca să-mi faceţi război?`` ⁴ Iefta a strîns pe toţi bărbaţii Galaadului, şi a început lupta cu Efraim. Bărbaţii Galaadului au bătut pe Efraim, pentrucă Efraimiţii ziceau:,,Sînteţi nişte fugari ai lui Efraim! Galaadul este în mijlocul lui Efraim, în mijlocul lui Manase!`` <sup>5</sup> Galaadiţii au pus mîna pe vadurile Iordanului dinspre Efraim. Şi cînd unul din fugarii lui Efraim, zicea:,,Lasă-mă să trec!`` bărbaţii Galaadului îl întrebau:,,Eşti Efraimit?`` Dacă răspundea:,,Nu,`` ⁶ atunci îi ziceau:,,Ei bine, zi Şibolet.`` Şi el zicea:,,Sibolet``, căci nu putea să -l spună bine. Atunci bărbaţii Galaadului îl apucau, şi -l jungheau lîngă vadurile Iordanului. Astfel au pierit în vremea aceea patruzeci şi două de mii de bărbaţi din Efraim.

¹⁴ Abner a zis lui Ioab:,,Să se scoale tinerii aceştia, şi să se bată înaintea noastră!`` Ioab a răspuns:,,Să se scoale!`` ¹⁵ S'au sculat şi au înaintat în acelaş număr, doisprezece din Beniamin, pentru Iş-Boşet, fiul lui Saul; şi doisprezece inşi ai lui David. ¹⁶ Fiecare, apucînd pe protivnicul lui de cap, i -a împlîntat sabia în coastă, şi au căzut toţi deodată. Şi locul acela de lîngă Gabaon, s'a numit Helcat-Haţurim (Locul Săbiilor). ¹⁷ În ziua aceea a fost o luptă foarte aprigă, în care Abner şi bărbaţii lui Israel au fost bătuţi de oamenii lui David.

⁴¹ Dar toţi bărbaţii lui Israel au venit la împărat, şi i-au zis:,,Pentruce te-au furat fraţii noştri, bărbaţii lui Iuda, şi au trecut pe împărat peste Iordan, împreună cu casa lui, şi cu toţi oamenii lui David?``

¹⁴ şi le -a vorbit aşa, după sfatul tinerilor:,,Tatăl meu v'a îngreuiat jugul, dar eu îl voi îngreuia şi mai mult; tatăl meu v'a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane.`` <sup>15</sup> Astfel împăratul n'a ascultat pe popor; căci aşa rînduise Dumnezeu, în vederea împlinirii cuvîntului, pe care -l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat. <sup>16</sup> Cînd a văzut tot Israelul că împăratul nu -l ascultă, poporul a răspuns împăratului:,,Ce parte avem noi cu David? Noi n'avem nicio moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum, vezi-ţi de casă, Davide!`` Şi tot Israelul s'a dus în corturile lui.

¹⁷ Abia şi poporul lui le-au pricinuit o mare înfrîngere, şi cinci sute de mii de oameni aleşi au căzut morţi printre cei din Israel.

¹⁷ Dupăce s'a sfătuit, Amaţia, împăratul lui Iuda, a trimes să spună lui Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel:,,Vino, să ne vedem faţă în faţă!`` <sup>18</sup> Şi Ioas, împăratul lui Israel, a trimes să spună lui Amaţia, împăratul lui Iuda:,,Spinul din Liban a trimes să spună cedrului din Liban:,,Dă pe fiică-ta de nevastă fiului meu!`` Şi fiarele sălbatice din Liban au trecut şi au călcat în picioare spinul. ¹⁹ Tu te gîndeşti că ai bătut pe Edomiţi, şi de aceea ţi se înalţă inima ca să te mîndreşti. Acum stai mai bine acasă. Pentruce să stîrneşti un rău, care ţi-ar aduce peirea ta şi a lui Iuda?`` ²⁰ Dar Amaţia nu l -a ascultat, fiindcă Dumnezeu hotărîse să -i dea în mînile vrăjmaşului, căci căutaseră pe dumnezeii Edomului. ²¹ Şi Ioas, împăratul lui Israel, s'a suit: şi s'au văzut în faţă, el şi Amaţia, împăratul lui Iuda, la Bet-Şemeşul lui Iuda. ²² Iuda a fost bătut de Israel, şi fiecare a fugit în cortul lui. ²³ Ioas, împăratul lui Israel, a luat la Bet-Şemeş pe Amaţia, împăratul lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ioahaz. L -a adus la Ierusalim, şi a făcut o spărtură de patru sute de coţi în zidul Ierusalimului, dela poarta lui Efraim pînă la poarta unghiului. ²⁴ A luat tot aurul şi argintul, şi toate vasele, cari se aflau în Casa lui Dumnezeu, la Obed-Edom, şi vistieriile casei împăratului. A luat şi ostateci, şi s'a întors la Samaria.

⁶ Pecah, fiul lui Remalia, a ucis într'o singură zi în Iuda o sută douăzeci de mii de oameni, toţi viteji, pentrucă părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor.

¹⁰ Prin mîndrie se aţîţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. -

²⁹ Cine este încet la mînie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. -

¹ Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar o vorbă aspră aţîţă mînia.

³² Cel încet la mînie preţuieşte mai mult decît un viteaz, şi cine este stăpîn pe sine preţuieşte mai mult decît cine cucereşte cetăţi. -

¹⁹ Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. -

¹¹ Înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cinste pentru el să uite greşelile. -

³ Este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpînit de aprindere. -

⁸ Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci, cînd te va lua la ocări aproapele tău. -

²¹ După cum cărbunele face jăratic, şi lemnul foc, tot aşa şi omul gîlcevitor aprinde cearta.

²² Un om mînios stîrneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. -

⁸ Mai bun este sfîrşitul unui lucru de cît începutul lui; mai bine cel bun la suflet de cît cel îngîmfat. ⁹ Nu te grăbi să te mînii în sufletul tău, căci mînia locuieşte în sînul nebunilor.

³⁹ Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce -i şi pe celalt. ⁴⁰ Orişicui vrea să se judece cu tine, şi să-ţi ia haina, lasă -i şi cămaşa. ⁴¹ Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.

¹ În zilele acelea, cînd s'a înmulţit numărul ucenicilor, Evreii cari vorbeau greceşte, cîrteau împotriva Evreilor, pentrucă văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţeala ajutoarelor de toate zilele. ² Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor, şi au zis:,,Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvîntul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. ³ Deaceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfînt şi înţelepciune, pe cari îi vom pune la slujba aceasta. ⁴ Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvîntului.`` ⁵ Vorbirea aceasta a plăcut întregei adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfînt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.

² Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite; şi fraţii au hotărît ca Pavel şi Barnaba, şi cîţiva dintre ei, să se suie la Ierusalim la apostoli şi presbiteri, ca să -i întrebe asupra acestei neînţelegeri. ³ După ce au fost petrecuţi de Biserică pînă afară din cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind întoarcerea Neamurilor la Dumnezeu; şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor. ⁴ Cînd au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică, de apostoli şi de presbiteri, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. ⁵ Atunci unii din partida Fariseilor, cari crezuseră, s'au ridicat, şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur, şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise. ⁶ Apostolii şi presbiterii s'au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut. ⁷ După ce s'a făcut multă vorbă, s'a sculat Petru şi le -a zis:,,Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuvîntul Evangheliei, şi să creadă. ⁸ Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei, şi le -a dat Duhul Sfînt ca şi nouă. ⁹ N'a făcut nici o deosebire între noi şi ei, întrucît le -a curăţit inimile prin credinţă. ¹⁰ Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu, şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug, pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta? ¹¹ Ci credem că noi, ca şi ei, sîntem mîntuiţi prin harul Domnului Isus.`` <sup>12</sup> Toată adunarea a tăcut, şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, cari au istorisit toate semnele şi minunile, pe cari le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul Neamurilor. <sup>13</sup> Cînd au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvîntul, şi a zis:,,Fraţilor, ascultaţi-mă! <sup>14</sup> Simon a spus cum mai întîi Dumnezeu Şi -a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să -I poarte Numele. <sup>15</sup> Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris: <sup>16</sup> ,După aceea, Mă voi întoarce, şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărîmăturile, şi -l voi înălţa din nou: <sup>17</sup> pentruca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste cari este chemat Numele Meu, <sup>18</sup> zice Domnul, care face aceste lucruri, şi căruia Îi sînt cunoscute din vecinicie.` <sup>19</sup> De aceea, eu sînt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri cari se întorc la Dumnezeu; <sup>20</sup> ci să li se scrie doar să se ferească de pîngăririle idolilor, de curvie, de dobitoace zugrumate şi de sînge. <sup>21</sup> Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, cari -l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.``

¹⁸ Dacă este cu putinţă, întrucît atîrnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.

¹¹ Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi, şi să lucraţi cu mînile voastre, cum v'am sfătuit.

²³ Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare, căci ştii că dau naştere la certuri. ²⁴ Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blînd cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare,

¹⁴ Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. ¹⁵ Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pămîntească, firească (Greceşte: sufletească.), drăcească. ¹⁶ Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele. ¹⁷ Înţelepciunea care vine de sus, este, întîi, curată, apoi pacinică, blîndă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică. ¹⁸ Şi roada neprihănirii este sămănată în pace pentru cei ce fac pace.

⁷ Fereşte-te de o învinuire nedreaptă, şi să nu omori pe cel nevinovat şi pe cel drept; căci nu voi ierta pe cel vinovat.

¹³ Cei doi oameni de nimic au venit şi s'au aşezat în faţa lui; şi aceşti oameni răi au mărturisit aşa înaintea poporului, împotriva lui Nabot:,,Nabot a blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul!`` Apoi l-au scos afară din cetate, l-au împroşcat cu pietre, şi a murit.

¹⁶ Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sînt urîte:

¹ Cumpăna înşelătoare este urîtă Domnului, dar cîntăreala dreaptă Îi este plăcută.

⁸ Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. -

⁵ Nu este bine să ai în vedere faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată. -

²³ Iată ce mai spun înţelepţii:,,Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.`` - <sup>24</sup> Pe cine zice celui rău:,,Tu eşti bun!`` îl blastămă popoarele, şi -l urăsc neamurile.

²³ cari scot cu faţa curată pe cel vinovat, pentru mită, şi iau drepturile celor nevinovaţi!

⁸ ,Căci gîndurile Mele nu sînt gîndurile voastre, şi căile voastre nu sînt căile Mele, zice Domnul. ⁹ ,Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt, atît sînt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gîndurile Mele faţă de gîndurile voastre.

²⁷ Căpeteniile lui sînt în mijlocul lui ca nişte lupi cari îşi sfîşie prada; varsă sînge, pierd sufletele, numai ca să-şi potolească lăcomia de bani. ²⁸ Proorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos, vedenii înşelătoare, proorocii mincinoase. Ei zic:,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu!`` Şi Domnul nu le -a vorbit! ²⁹ Poporul din ţară se dedă la sîlnicie, fură, asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin, împotriva oricărei dreptăţi!

⁷ voi cari prefaceţi dreptul în pelin, şi călcaţi dreptatea în picioare!

¹² Pot caii să alerge pe o stîncă? Sau poate cineva să are marea cu boii, de aţi prefăcut judecata în otravă, şi roada dreptăţii în pelin?

¹⁸ Ei au strigat cu toţii într'un glas:,,La moarte cu omul acesta, şi slobozeşte-ne pe Baraba!`` <sup>19</sup> Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, şi pentru un omor. <sup>20</sup> Pilat le -a vorbit din nou, cu gînd să dea drumul lui Isus. <sup>21</sup> Dar ei au strigat:,,Răstigneşte -L, răstigneşte -L!`` ²² Pilat le -a zis pentru a treia oară:,,Dar ce rău a făcut? Eu n'am găsit nici o vină de moarte în El. Aşa că, dupăce voi pune să -L bată, Îi voi da drumul.`` ²³ Dar ei strigau în gura mare, şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit. ²⁴ Pilat a hotărît să li se împlinească cererea. ²⁵ Le -a slobozit pe celce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor, şi pe care -l cereau ei; iar pe Isus L -a dat în mînile lor, ca să-şi facă voia cu El.

⁵ pe cînd, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire.

⁶ Aţi osîndit, aţi omorît pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea!

²⁹ O! de ar rămînea ei cu aceeaş inimă ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiţi pe vecie, ei şi copiii lor!

¹¹ Dar poporul Meu n'a ascultat glasul Meu, Israel nu M'a ascultat. ¹² Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor. ¹³ O! de M'ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!

²² ,,Pînă cînd veţi iubi prostia, proştilor? Pînă cînd le va plăcea batjocoritorilor batjocura, şi vor urî nebunii ştiinţa? ²³ Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele...

⁴ ,,Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu. ⁵ Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!

⁴ ,,Cine este prost, să vină încoace!`` Celor lipsiţi de pricepere le zice: <sup>5</sup> ,,Veniţi de mîncaţi din pînea mea, şi beţi din vinul pe care l-am amestecat! <sup>6</sup> Lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!``

⁶ Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n'o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. -

¹⁵ O inimă pricepută dobîndeşte ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa. -

²⁵ Poftele leneşului îl omoară, pentrucă nu vrea să lucreze cu mînile. - ²⁶ Toată ziua o duce numai în pofte: dar cel neprihănit dă fără zgîrcenie. -

²³ Cumpără adevărul, şi nu -l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.

¹ ,,Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n'are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată! ² De ce cîntăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi cîştigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă dar, şi veţi mînca ce este bun, şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase. ³ Luaţi aminte, şi veniţi la Mine, ascultaţi, şi sufletul vostru va trăi: căci Eu voi încheia cu voi un legămînt vecinic, ca să întăresc îndurările Mele faţă de David.

¹¹ Curvia, vinul şi mustul iau minţile omului.

²⁰ Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.

⁴⁶ Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală:,,Cuvîntul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întîi vouă; dar fiindcă voi nu -l primiţi, şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa vecinică, iată că ne întoarcem spre Neamuri.

²⁶ cînd a zis:,Du-te la poporul acesta, şi zi -i:,,Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea. ²⁷ Căci inima acestui norod s'a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să -i vindec.``

¹ Ca unii cari lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zădar harul lui Dumnezeu.

¹⁶ Rut a răspuns:,,Nu sta de mine să te las, şi să mă întorc dela tine! Încotro vei merge tu voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;

³ Ionatan a făcut legămînt cu David, pentrucă -l iubea ca pe sufletul lui.

² Dar Ionatan, fiul lui Saul, care iubea mult pe David, i -a dat de ştire, şi i -a zis:,,Tatăl meu Saul caută să te omoare. Păzeşte-te dar mîne dimineaţă, stai într'un loc tăinuit, şi ascunde-te.

¹⁷ Ionatan a întărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul lui.

¹⁶ Atunci Ionatan, fiul lui Saul, s'a sculat şi s'a dus la David în pădure. El i -a întărit încrederea în Dumnezeu,

²⁶ Mă doare după tine, frate Ionatane! Tu erai plăcerea mea; dragostea ta pentru mine era minunată: mai pe sus de dragostea femeiască.

¹ David a zis:,,A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să -i fac bine din pricina lui Ionatan?`` <sup>2</sup> Era un slujitor din casa lui Saul, numit Ţiba, pe care l-au adus la David. Împăratul i -a zis:,,Tu eşti Ţiba?`` Şi el a răspuns:,,Robul tău, da!`` <sup>3</sup> Împăratul a zis:,,Nu mai este nimeni din casa lui Saul, ca să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu?`` Şi Ţiba a răspuns împăratului:,,Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare``. <sup>4</sup> Împăratul a zis:,,Unde este?`` Şi Ţiba a răspuns împăratului:,,Este în casa lui Machir fiul lui Amiel, la Lodebar``. <sup>5</sup> Împăratul David l -a trimes să -l ia din casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar. <sup>6</sup> Şi Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David, a căzut cu faţa la pămînt, şi s'a închinat. David a zis:,,Mefiboşet!`` Şi el a răspuns:,,Iată robul tău!`` <sup>7</sup> David i -a zis:,,Nu te teme, căci vreau să-ţi fac bine din pricina tatălui tău Ionatan. Îţi voi da înapoi toate pămînturile tatălui tău Saul, şi vei mînca totdeauna la masa mea``. ⁸ El s'a închinat, şi a zis:,,Cine este robul tău, ca să te uiţi la un cîne mort ca mine?`` <sup>9</sup> Împăratul a chemat pe Ţiba, slujbaşul lui Saul, şi i -a zis:,,Dau fiului stăpînului tău tot ce era al lui Saul şi tot ce avea toată casa lui. <sup>10</sup> Tu să lucrezi pămînturile pentru el, tu, fiii tăi, şi robii tăi, şi să strîngi rodurile, ca fiul stăpînului tău să aibă pîne de mîncare; şi Mefiboşet, fiul stăpînului tău, va mînca totdeauna la masa mea``. Şi Ţiba avea cincisprezece fii şi douăzeci de robi. ¹¹ El a zis împăratului:,,Robul tău va face tot ce porunceşte împăratul, domnul meu, robului său``. Şi Mefiboşet a mîncat la masa lui David, ca unul din fiii împăratului. ¹² Mefiboşet avea un fiu mic, numit Mica, şi toţi ceice locuiau în casa lui Ţiba erau robii lui Mefiboşet. ¹³ Mefiboşet locuia la Ierusalim, căci mînca totdeauna la masa împăratului. El era olog de amîndouă picioarele.

¹⁴ Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul şi izbăvirea vor veni din altă parte pentru Iudei, şi tu şi casa tatălui tău veţi peri. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?``

²⁴ Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decît un frate. -

⁷ Toţi fraţii săracului îl urăsc; cu cît mai mult se depărtează prietenii lui de el! El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi. -

¹³ Nu este mai mare dragoste decît să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi. ¹⁴ Voi sînteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.

¹¹ Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sînt sfinţiţi, sînt dintr'unul. De aceea, Lui nu -I este ruşine să -i numească,,fraţi``,

¹ Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul, ² dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale, ³ fă totuş lucrul acesta, fiule: desleagă-te, căci ai căzut în mîna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pămînt, şi stăruieşte de el. ⁴ Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale! ⁵ Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului, şi ca pasărea din mîna păsărarului...

¹⁵ Cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit. -

¹⁶ Ia -i haina, căci s'a pus chezaş pentru altul; şi ţine -l zălog pentru alţii. -

¹⁶ Cine asupreşte pe sărac ca să-şi mărească avuţia, va trebui să dea şi el altuia mai bogat şi va duce lipsă. -

²⁶ Nu fi printre cei ce pun chezăşii, printre cei ce dau zălog pentru datorii. ²⁷ Căci dacă n'ai cu ce să plăteşti, pentruce ai voi să ţi se ia patul de supt tine?

³⁶ Abigail a ajuns la Nabal. Şi tocmai el dădea în casa lui un ospăţ ca un ospăţ împărătesc; inima îi era veselă, şi era beat mort. Ea nu i -a spus nimic, nimic, pînă la lumina zilei. ³⁷ Dar dimineaţa, după ce trecuse beţia lui Nabal, nevastă-sa i -a istorisit ce se întîmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte, şi s'a făcut ca o piatră. ³⁸ Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal, şi a murit.

¹ După aceea, Absalom şi -a pregătit care şi cai, şi cinci zeci de oameni cari alergau înaintea lui.

⁵ Adonia, fiul Haghitei, s'a sumeţit pînă acolo în cît a zis:,,Eu voi fi împărat!`` Şi şi -a pregătit care şi călăreţi, şi cincizeci de oameni cari alergau înaintea lui.

¹⁸ Mîndria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii. -

¹⁴ Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; deaceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. -

¹² Înainte de pieire, inima omului se îngîmfă, dar smerenia merge înaintea slavei. -

²⁷ Vezi-ţi întîi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul cîmpului, şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa. -

⁹ Cînd se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot rîdă, căci pace nu se face. -

²² Un om mînios stîrneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. - ²³ Mîndria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. -

¹³ ,Vai de cel ce îşi zideşte casa cu nedreptate, şi odăile cu nelegiuire; care pune pe aproapele său să lucreze de geaba, fără să -i dea plata; ¹⁴ care zice:,Îmi voi zidi o casă mare, şi odăi încăpătoare;` şi -i face ferestre multe, o căptuşeşte cu cedru, şi o văpseşte cu roş!` ¹⁵ ,Împărat eşti tu oare, de te întreci în cedri?` Nu mînca tatăl tău, şi nu bea şi el?` Şi totuş el făcea dreptate şi judecată, şi era fericit!

²⁰ Copacul pe care l-ai văzut, care se făcuse atît de mare şi puternic, încît i se înălţa vîrful pînă la ceruri şi se vedea dela toate capetele pămîntului; ²¹ copacul acesta, a cărui frunză era aşa de frumoasă şi care avea roade atît de multe şi în care era hrană pentru toţi, supt care se adăposteau fiarele cîmpului, şi în ramurile căruia îşi făceau-cuibul păsările cerului,

²⁰ Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşa cum n'aş vrea să vă găsesc, şi eu însumi să fiu găsit de voi aşa cum n'aţi vrea. Mă tem să nu găsesc gîlceavă, pizmă, mînii, desbinări, vorbiri de rău, bîrfeli, îngîmfări, tulburări.

²⁰ căci mînia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.

¹⁴ Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. ¹⁵ Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pămîntească, firească (Greceşte: sufletească.), drăcească. ¹⁶ Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.

²⁶ cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.

³² Căci Domnul urăşte pe oamenii stricaţi, dar este prieten cu cei fără prihană.

¹² Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură, ¹³ clipeşte din ochi, dă din picior, şi face semne cu degetele. ¹⁴ Răutatea este în inima lui, urzeşte lucrurile rele într'una, şi stîrneşte certuri. ¹⁵ De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată, şi fără leac.

¹³ Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.

¹⁰ Cine clipeşte din ochi este o pricină de întristare, şi cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur. -

¹⁴ Înţelepţii păstrează ştiinţa, dar gura nebunului este o pieire apropiată. -

³¹ Gura celui neprihănit scoate înţelepciune, dar limba stricată va fi nimicită. -

⁶ Vorbele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură pînă stîrneşte lovituri. - ⁷ Gura nebunului îi aduce pieirea, şi buzele îi sînt o cursă pentru suflet. -

¹² Cuvintele unui înţelept sînt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.

⁶ Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, cînd este aprinsă de focul gheenei. ⁷ Toate soiurile de fiare, de păsări, de tîrîtoare, de vieţuitoare de mare se îmblînzesc, şi au fost îmblînzite de neamul omenesc, ⁸ dar limba niciun om n'o poate îmblînzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte.

³⁴ La vîrsta de patruzeci de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata Hetitului Beeri, şi pe Basmat, fata Hetitului Elon.

³² Vei vedea un protivnic al tău în locaşul Meu, în timp ce Israel va fi copleşit de bunătăţi de Domnul; şi nu va mai fi niciodată niciun bătrîn în casa ta. ³³ Voi lăsa să rămînă la altarul Meu numai unul dintr'ai tăi, ca să ţi se topească ochii de durere şi să ţi se întristeze sufletul; dar toţi ceilalţi din casa ta vor muri în floarea vîrstei. ³⁴ Şi iată semnul celor ce se vor întîmpla celor doi fii ai tăi Hofni şi Fineas: amîndoi vor muri într'o zi. ³⁵ Eu Îmi voi pune un preot credincios, care va lucra după inima Mea şi după sufletul Meu; îi voi zidi o casă stătătoare, şi va umbla totdeauna înaintea Unsului... Meu.

³ Fiii lui Samuel n'au călcat pe urmele lui; ci se dădeau la lăcomie, luau mită... şi călcau dreptatea.

³³ Atunci împăratul, cutremurîndu-se, s'a suit în odaia de sus a porţii, şi a plîns. Pe cînd mergea, zicea:,,Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n'am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!``

¹ Pildele lui Solomon. Un fiu înţelept este bucuria tatălui, dar un fiu nebun este mîhnirea mamei sale.

²⁰ Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa. -

²⁵ Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l -a născut. -

¹³ Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gîlcevitoare este ca o straşină de pe care picură într'una. -

¹⁵ Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura; ¹⁶ şi lăuntrul meu se va veseli, cînd buzele tale vor spune ce este bine.

³ Şi v'am scris cum v'am scris, ca, la venirea mea, să n'am întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie; şi sînt încredinţat, cu privire la voi toţi, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor.

¹⁹ Eu, Pavel,,,voi plăti`` -scriu cu mîna mea-ca să nu-ţi zic că tu însuţi te datorezi mie. ²⁰ Da, frate, fă-mi binele acesta în Domnul, şi înviorează-mi inima în Hristos!

⁴ Eu n'am bucurie mai mare decît să aud despre copiii mei că umblă în adevăr.

¹⁵ Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m'ai adus în ţărîna morţii.

³ Cîtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. ⁴ Căci zi şi noapte mîna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pămîntul de seceta verii.

³ Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune. ⁴ Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc. ⁵ Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

²⁵ Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte. -

¹³ O inimă veselă înseninează faţa; dar cînd inima este tristă, duhul este mîhnit. -

¹⁴ Duhul omului îl sprijineşte la boală; dar duhul doborît de întristare, cine -l va ridica? -

⁷ Du-te, dar, de mănîncă-ţi pînea cu bucurie, şi bea-ţi cu inimă bună vinul; căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum. ⁸ Hainele să-ţi fie albe, în orice vreme, şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap. ⁹ Gustă viaţa cu nevasta, pe care o iubeşti, în tot timpul vieţi tale deşerte, pe care ţi -a dat -o Dumnezeu supt soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti supt soare.

² Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care sîntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. ³ Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, ⁴ răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. ⁵ Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentrucă dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfînt, care ne -a fost dat.

⁷ aşa că acum, este mai bine să -l iertaţi, şi să -l mîngăiaţi, ca să nu fie doborît de prea multă mîhnire.

¹⁰ În adevăr, cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mîntuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe cînd întristarea lumii aduce moartea.

³ Iată-mă! Mărturisiţi împotriva mea, în faţa Domnului şi în faţa unsului Lui: Cui i-am luat boul, sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat, şi pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii... asupra lui? Mărturisiţi, şi vă voi da înapoi.``

⁸ Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbîndesc. -

¹⁶ Darurile unui om îi fac loc, şi -i deschid intrarea înaintea celor mari. -

¹² În tine, se iau daruri pentru vărsare de sînge. Tu iei dobîndă şi camătă, jăfuieşti cu sila pe aproapele tău, şi pe Mine, Mă uiţi, zice Domnul, Dumnezeu.``

¹¹ Căpeteniile cetăţii judecă pentru daruri, preoţii lui învaţă pe popor pentru plată, şi proorocii lui proorocesc pe bani; şi mai îndrăznesc apoi să se bizuie pe Domnul şi zic:,,Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nici o nenorocire!``

¹⁰ Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s'a dus la preoţii cei mai de seamă, ca să le vîndă pe Isus. ¹¹ Cînd au auzit ei lucrul acesta, s'au bucurat, şi i-au făgăduit bani. Şi Iuda căuta un prilej nimerit, ca să -L dea în mînile lor.

³⁷ Abate-mi ochii dela vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!

¹⁴ Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. -

⁵ Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia sborul spre ceruri.

¹⁴ înţeleptul îşi are ochii în cap, iar nebunul umblă în întunerec. Dar am băgat de seamă că şi unul şi altul au aceeaş soartă.

⁹ Mai bine ce vezi cu ochii decît frămîntare de pofte neîmplinite: şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.

¹ Cine este ca cel înţelept, şi cine pricepe rostul lucrurilor? Înţelepciunea omului îi luminează faţa, şi asprimea feţei i se schimbă.

¹⁷ Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc dela Mine.

¹⁶ Căci tot ce este în lume: pofta firii pămînteşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este dela Tatăl, ci din lume.

¹ După aceea, iată ce s'a întîmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar; şi Amnon, fiul lui David, a iubit -o. ² Amnon era atît de chinuit din această pricină, încît a căzut bolnav după soră-sa Tamar; căci era fecioară, şi -i venea greu lui Amnon să -i facă ceva. ³ Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret. ⁴ El i -a zis:,,Pentruce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?`` Amnon i -a răspuns:,,Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.`` ⁵ Ionadab i -a zis:,,Culcă-te în pat, şi fă-te bolnav. Cînd va veni tatăl tău să te vadă, să -i spui:,Dă voie sorei mele Tamar, să vină să-mi dea să mănînc; să-mi pregătească subt ochii mei o mîncare, ca s'o văd şi s'o iau din mîna ei.`` <sup>6</sup> Amnon s'a culcat şi s'a făcut bolnav. Împăratul a venit să -l vadă, şi Amnon a zis împăratului:,,Te rog, să vină soru-mea Tamar să facă două turte subt ochii mei şi să le mănînc din mîna ei.`` ⁷ David a trimes să spună Tamarei înlăuntrul odăilor ei:,,Du-te în casa fratelui tău Amnon, şi pregăteşte -i o mîncare.`` <sup>8</sup> Tamar s'a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frămîntat -o, a pregătit turte înaintea lui, şi le -a copt; <sup>9</sup> luînd apoi tigaia, le -a răsturnat înaintea lui.`` Dar Amnon n'a vrut să mănînce. El a zis:,,Scoateţi pe toată lumea afară.`` Şi toată lumea a ieşit afară dela el. <sup>10</sup> Atunci Amnon a zis Tamarei:,,Adu-mi mîncarea în odaie, şi s'o mănînc din mîna ta.`` Tamar a luat turtele pe cari le făcuse, şi le -a dus fratelui său Amnon, în odaie. ¹¹ Pe cînd i le dădea ea să le mănînce, el a apucat -o şi i -a zis:,,Vino, soro, şi culcă-te cu mine.`` <sup>12</sup> Ea i -a răspuns:,,Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face aşa în Israel; nu face mişelia aceasta. <sup>13</sup> Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Şi tu vei trece drept un mişel în Israel. Acum, vorbeşte, te rog, împăratului, şi nu se va împotrivi să fiu a ta.`` ¹⁴ Dar el n'a vrut s'o asculte; a silit -o, a necinstit -o şi s'a culcat cu ea. ¹⁵ Apoi Amnon a urît -o foarte mult, mai mult decît o iubise. Şi i -a zis:,,Scoală-te, şi du-te!`` <sup>16</sup> Ea i -a răspuns:,,Nu mai mări răul pe care l-ai făcut, izgonindu-mă.`` ¹⁷ El n'a vrut s'o asculte şi, chemînd băiatul care -i slujea, a zis:,,Izgoneşte dela mine pe femeia aceasta, scoate -o afară, şi încuie uşa după ea!`` <sup>18</sup> Ea avea o rochie pestriţă; căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului, cîtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos -o afară, şi a încuiat uşa după ea. <sup>19</sup> Tamar şi -a presărat cenuşă pe cap, şi şi -a sfîşiat haina pestriţă; a pus mîna în cap, şi a plecat ţipînd. <sup>20</sup> Fratele ei Absalom, i -a zis:,,A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.`` Şi Tamar, nemîngîiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom. ²¹ Împăratul David a aflat toate aceste lucruri, şi s'a mîniat foarte tare. ²² Absalom n'a vorbit nici bine nici rău cu Amnon; dar a început să -l urască, pentrucă necinstise pe soru-sa Tamar.

¹⁸ Mi-am urît pînă şi toată munca pe care am făcut -o supt soare, muncă pe care o las omului care vine după mine, ca să se bucure de ea. ¹⁹ Şi cine ştie dacă va fi înţelept sau nebun? Şi totuş el va fi stăpîn pe toată munca mea, pe care am agonisit -o cu trudă şi înţelepciune supt soare. Şi aceasta este o deşertăciune.

²⁵ Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pămîntul nu va face oare dreptate?``

²³ Cînd a venit Ioab cu toată ceata lui, i s'a spus:,,Abner, fiul lui Ner, a venit la împărat, care i -a dat drumul, şi s'a dus în pace``. <sup>24</sup> Ioab s'a dus la împărat, şi a zis:,,Ce ai făcut? Abner a venit la tine; pentruce i-ai dat drumul şi l-ai lăsat să plece? <sup>25</sup> Tu cunoşti pe Abner, fiul lui Ner! A venit să te înşele, ca să-ţi pîndească paşii, şi să ştie tot ce faci.``

³⁹ Eu sînt încă slab, măcar că am primit ungerea împărătească; şi oamenii aceştia, fiii Ţeruiei, sînt prea puternici pentru mine. Domnul să răsplătească după răutatea lui celui ce a făcut răul!``

⁷ Şimei vorbea astfel cînd blestema:,,Du-te, du-te, om al sîngelui, om rău! ⁸ Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa pentru tot sîngele casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ai luat, şi Domnul a dat împărăţia în mînile fiului tău Absalom; şi iată-te nenorocit, căci eşti un om al sîngelui!``

⁷ Scoală-te dar, ieşi şi vorbeşte după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieşi să te arăţi, nu va rămînea un om cu tine în noaptea aceasta; şi aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decît toate nenorocirile cari ţi s'au întîmplat din tinereţă pînă acum.``

¹⁸ care strigă către împăraţi:,Netrebnicilor!` Şi către domnitori:,Nelegiuiţilor!` ¹⁹ Care nu caută la faţa celor mari, şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentrucă toţi sînt lucrarea mînilor Lui?

¹⁵ Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat, sînt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului. -

¹ Acum, strînge-ţi rîndurile în cetate, ceata Sionului, căci sîntem împresuraţi! Judecătorul lui Israel este lovit cu nuiaua pe obraz!

²² La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii, cari stăteau acolo, a dat o palmă lui Isus, şi a zis:,,Aşa răspunzi marelui preot?``

¹⁹ Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-şi ţine buzele, este un om chibzuit. -

²⁸ Inima celui neprihănit se gîndeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. -

¹⁷ Cuvintele înţelepţilor, ascultate în linişte, sînt mai de preţ decît strigătele unuia care stăpîneşte între nebuni.

¹⁹ Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mînie;

² Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvîrşit, şi poate să-şi ţină în frîu tot trupul.

¹⁸ Şi roada neprihănirii este sămănată în pace pentru cei ce fac pace.

⁵ O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat!

² Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. -

³ Căci, dacă visurile se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor.

³ Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea, şi spune tuturor că este un nebun!

¹⁴ Nebunul spune o mulţime de vorbe, măcarcă omul nu ştie ce se va întîmpla, şi cine -i va spune ce va fi după el?