Job 10:1 Cross References - Romanian

¹ M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

¹⁵ Decît să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea.``

⁴ El s'a dus în pustie unde, după un drum de o zi, a şezut subt un ienuper, şi dorea să moară, zicînd:,,Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sînt mai bun decît părinţii mei.``

²⁰ Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet, ²¹ cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară, ²² cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? - ²³ Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

¹⁵ Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab împotriva ameninţărilor lor, şi -l scapă din mîna celor puternici. ¹⁶ Aşa încît nădejdea sprijineşte pe cel nenorocit, iar fărădelegea îşi închide gura.

²⁰ El te va scăpa de moarte în vreme de foamete, şi de loviturile săbiei în vreme de război.

² ,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă, ³ ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie! ⁴ Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

⁸ O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea! ⁹ De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

²⁶ Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

¹¹ De aceea nu-mi voi ţinea gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.

¹⁶ Le dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa!

²¹ Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

¹⁵ Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea. ¹⁶ Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

¹³ Ah! de m'ai ascunde în locuinţa morţilor, de m'ai acoperi pînă-Ţi va trece mînia, şi de mi-ai rîndui o vreme cînd Îţi vei aduce iarăş aminte de mine!

⁶ Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează? ⁷ Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa! ⁸ M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă. ⁹ Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui. ¹⁰ Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine. ¹¹ Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi. ¹² Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă. ¹³ Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt, ¹⁴ mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic. ¹⁵ Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă. ¹⁶ Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

⁴ Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta.

² ,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere. ³ Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc. ⁴ Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

³ Cîtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. ⁴ Căci zi şi noapte mîna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pămîntul de seceta verii. ⁵ Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis:,,Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!`` Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.

¹⁵ Ce să mai spun? El mi -a răspuns şi m'a ascultat. Acum voi umbla smerit pînă la capătul anilor mei, dupăce am fost întristat astfel.

¹⁷ Iată, chiar suferinţele mele erau spre mîntuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!

³ Acum, Doamne, ia-mi viaţa, căci vreau mai bine să mor decît să trăiesc!``

⁸ Cînd a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vînt uscat dela răsărit, şi soarele a bătut peste capul lui Iona, şi Iona a leşinat. Atunci a dorit să moară, şi a zis:,,Mai bine să mor decît să trăiesc!``