Isaiah 24:16 Cross References - Romanian

¹⁶ Dela marginele pămîntului auzim cîntînd:,,Slavă celui neprihănit!`` Dar eu zic:,,Sînt perdut! Sînt perdut! Vai de mine!`` Jăfuitorii jăfuiesc, jăfuitorii se înverşunează la jaf.

¹¹ Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfinţenie, Bogat în fapte de laudă, Şi făcător de minuni?

⁸ Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pămîntului în stăpînire!

²⁷ Toate marginile pămîntului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta. ²⁸ Căci a Domnului este împărăţia: El stăpîneşte peste neamuri. ²⁹ Toţi cei puternici de pe pămînt vor mînca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară în ţărînă, ceice nu pot să-şi păstreze viaţa. ³⁰ O sămînţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei. ³¹ Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.

¹⁰ Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; îşi va scălda picioarele în sîngele celor răi.

⁷ Dumnezeu ne binecuvintează, şi toate marginile pămîntului se tem de El.

⁸ El va stăpîni dela o mare la alta, şi dela Rîu pînă la marginile pămîntului. ⁹ Locuitorii pustiei îşi vor pleca genunchiul înaintea lui, şi vrăjmaşii vor linge ţărîna. ¹⁰ Împăraţii Tarsisului şi ai ostroavelor vor plăti biruri, împăraţii Sebei şi Sabei vor aduce daruri. ¹¹ Da, toţi împăraţii se vor închina înaintea lui, toate neamurile îi vor sluji.

³ Şi -a adus aminte de bunătatea şi credincioşia Lui faţă de casa lui Israel: toate marginile pămîntului au văzut mîntuirea Dumnezeului nostru.

¹⁵ El le -a dat ce cereau; dar a trimes o molimă printre ei.

¹ ,,Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!`` <sup>2</sup> Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe cari i -a izbăvit El din mîna vrăjmaşului, <sup>3</sup> şi pe cari i -a strîns din toate ţările: dela răsărit şi dela apus, dela miazănoapte şi dela mare. <sup>4</sup> Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nicio cetate, unde să poată locui. <sup>5</sup> Sufereau de foame şi de sete; le tînjea sufletul în ei. <sup>6</sup> Atunci, în strîmtorarea lor au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor; <sup>7</sup> i -a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într'o cetate de locuit. <sup>8</sup> O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! <sup>9</sup> Căci el a potolit setea sufletului însetat, şi a umplut de bunătăţi sufletul flămînd. <sup>10</sup> Cei ce şedeau în întunerec şi umbra morţii, trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare, <sup>11</sup> pentrucă se răsvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentrucă nesocotiseră sfatul Celui Prea Înalt. <sup>12</sup> El le -a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i -a ajutat. <sup>13</sup> Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor. <sup>14</sup> I -a scos din întunerec şi din umbra morţii, şi le -a rupt legăturile. <sup>15</sup> O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! <sup>16</sup> Căci El a sfărîmat porţi de aramă, şi a rupt zăvoare de fier. <sup>17</sup> Nebunii, prin purtarea lor vinovată, şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi. <sup>18</sup> Sufletul lor se desgustase de orice hrană, şi erau lîngă porţile morţii. <sup>19</sup> Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor; <sup>20</sup> a trimes cuvîntul Său şi i -a tămăduit, şi i -a scăpat de groapă. <sup>21</sup> O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentu minunile Lui faţă de fiii oamenilor! <sup>22</sup> Să -I aducă jertfe de mulţămiri, şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie. <sup>23</sup> Ceice se pogorîseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari, <sup>24</sup> aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adîncului. <sup>25</sup> El a zis, şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării. <sup>26</sup> Se suiau spre ceruri, se pogorau în adînc; sufletul le era perdut în faţa primejdiei. <sup>27</sup> Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zădarnică le era toată iscusinţa. <sup>28</sup> Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor. <sup>29</sup> A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s'au potolit. <sup>30</sup> Ei s'au bucurat că valurile s'au liniştit, şi Domnul i -a dus în limanul dorit. <sup>31</sup> O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! <sup>32</sup> Să -L înalţe în adunarea poporului, şi să -L laude în adunarea bătrînilor! <sup>33</sup> El preface rîurile în pustiu, şi izvoare de apă în pămînt uscat, <sup>34</sup> ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei. <sup>35</sup> Tot El preface pustiul în iaz, şi pămîntul uscat în izvoare de ape. <sup>36</sup> Aşează acolo pe cei flămînzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea; <sup>37</sup> însămînţează ogoare, sădesc vii, şi -i culeg roadele. <sup>38</sup> El îi binecuvintează, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele. <sup>39</sup> Dacă sînt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă, <sup>40</sup> El varsă dispreţul peste cei mari, şi -i face să pribegească prin pustiuri fără drum, <sup>41</sup> dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş, şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme. <sup>42</sup> ,,Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!`` ⁴³ Cine este înţelept, să ia seama la aceste lucruri, şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.

¹⁶ De aceea Domnul, Dumnezeul oştirilor, va trimete ofilirea prin războinicii lui cei voinici; şi între aleşii lui va izbucni un pîrjol, ca pîrjolul unui foc.

⁴ ,În ziua aceea, slava lui Iacov va fi slăbită, şi grăsimea cărnii lui va pieri.

² O vedenie grozavă mi s'a descoperit. Asupritorul asupreşte, pustiitorul pustieşte. -,,Suie-te, Elamule! Împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor, -zice Domnul.``

¹⁵ Înmulţeşte poporul, Doamne! Înmulţeşte poporul, arată-Ţi slava; dă înapoi toate hotarele ţării.

⁵ În ziua aceea, Domnul oştirilor va fi o cunună strălucitoare şi o podoabă măreaţă pentru rămăşiţa poporului,

¹ ,,Vai de tine, pustiitorule, care totuş n'ai fost pustiit; care jăfuieşti, şi n'ai fost jăfuit încă! După ce vei sfîrşi de pustiit, vei fi pustiit şi tu, după ce vei isprăvi de jăfuit, vei fi jăfuit şi tu.``

²² Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mîntuiţi toţi ceice sînteţi la marginile pămîntului! Căci Eu sînt Dumnezeu, şi nu altul. ²³ Pe Mine Însumi Mă jur, adevărul iese din gura Mea şi cuvîntul Meu nu va fi luat înapoi: orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va jura pe Mine. ²⁴ ,Numai în Domnul`, Mi se va zice,,locuieşte dreptatea şi puterea; la El vor veni, şi vor fi înfruntaţi toţi ceice erau mîniaţi împotriva Lui. ²⁵ În Domnul vor fi făcuţi neprihăniţi şi proslăviţi toţi urmaşii lui Israel.``

⁸ Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai ştiut, şi nici nu-ţi era deschisă odinioară urechea la ele: căci ştiam că ai să fii necredincios, şi că din naştere ai fost numit răzvrătit.

¹⁰ Domnul Îşi descopere braţul Său cel sfînt, înaintea tuturor neamurilor; şi toate marginile pămîntului vor vedea mîntuirea Dumnezeului nostru.``

²¹ Nu vor mai fi decît oameni neprihăniţi în poporul tău: ei vor stăpîni ţara pe vecie, ca o odraslă sădită de Mine, lucrarea mînilor Mele, ca să slujească spre slava Mea.

¹⁹ Şi voi pune un semn între ele, şi voi trimete la neamuri pe cei ce vor scăpa din Israel, la Tarsis, la Pul şi la Lud, cari trag cu arcul, la Tubal şi la Iavan, în ostroavele depărtate, cari n'au auzit vorbindu-se niciodată de Mine, şi n'au văzut slava Mea; ei vor vesti slava Mea printre neamuri. ²⁰ Vor aduce pe toţi fraţii voştri din mijlocul tuturor neamurilor, ca dar Domnului, pe cai, în cară şi pe tărgi, pe catîri şi pe dromadere, la muntele Meu cel sfînt, la Ierusalim-zice Domnul-cum îşi aduc copiii lui Israel darurile de mîncare, într'un vas curat, la Casa Domnului.

²⁰ Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, aşa Mi-aţi fost necredincioşi voi, casa lui Israel, zice Domnul!``

¹¹ Căci casa lui Israel şi casa lui Iuda Mi-au fost necredincioase, zice Domnul.``

¹ ,,Tu eşti prea drept, Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuş să Te întreb asupra orînduirilor Tale. Pentruce propăşeşte calea celor răi, şi toţi mişeii trăiesc în pace?

⁶ Căci chiar fraţii tăi şi casa tatălui tău te vînd, ei înşişi strigă în gura mare după tine. Nu -i crede cînd îţi vor spune vorbe prietenoase.``

² Plînge amarnic noaptea, şi -i curg lacrămi pe obraji. Niciunul din toţi cei ce o iubeau n'o mîngîie; toţi prietenii ei au părăsit -o, şi i s'au făcut vrăjmaşi.

⁷ Au fost necredincioşi Domnului, căci au născut copii din curvie; acum îi va înghiţi o lună nouă cu avuţiile lor.

⁷ Dar ei au călcat legămîntul, ca oricare om de rînd; şi nu Mi-au fost credincioşi atunci.

⁴ El se va înfăţişa, şi va cîrmui cu puterea Domnului, şi cu măreţia Numelui Domnului, Dumnezeului Său: vor locui liniştiţi, căci El va fi proslăvit pînă la marginile pămîntului.

³ Pentru ce mă laşi să văd nelegiuirea, şi Te uiţi la nedreptate? Asuprirea şi sîlnicia se fac supt ochii mei, se nasc certuri, şi se stîrneşte gîlceavă.

²⁷ Atunci va trimete pe îngerii Săi, şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vînturi, dela marginea pămîntului pînă la marginea cerului.

⁴⁷ Căci aşa ne -a poruncit Domnul:,Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mîntuirea pînă la marginile pămîntului.``

³ Ei cîntau cîntarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cîntarea Mielului. Şi ziceau:,,Mari şi minunate sînt lucrările tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi adevărate sînt căile Tale, Împărate al Neamurilor!

⁵ Şi am auzit pe îngerul apelor zicînd:,,Drept eşti Tu, Doamne, care eşti şi care erai! Tu eşti Sfînt, pentrucă ai judecat în felul acesta. ⁶ Fiindcă aceştia au vărsat sîngele sfinţilor şi al proorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sînge. Şi sînt vrednici.`` <sup>7</sup> Şi am auzit altarul zicînd:,,Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate şi drepte sînt judecăţile Tale!``

¹ După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea:,,Aliluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mîntuirea, slava, cinstea şi puterea! ² Pentrucă judecăţile Lui sînt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pămîntul cu curvia ei, şi a răzbunat sîngele robilor Săi, din mîna ei.`` <sup>3</sup> Şi au zis a doua oară:,,Aliluia!.. Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!`` ⁴ Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni şi cele patru făpturi vii s'au aruncat la pămînt şi s'au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis:,,Amin! Aliluia!`` <sup>5</sup> Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas, care zicea:,,Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi cari vă temeţi de El, mici şi mari!`` ⁶ Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea:,,Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească.