Acts 20:1 Cross References - Romanian

¹ Cînd a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici, şi, dupăce le -a dat sfaturi, şi -a luat ziua bună dela ei, şi a plecat în Macedonia.

¹⁰ Ochii lui Israel erau îngreuiaţi de bătrîneţă, aşa că nu mai putea să vadă. Iosif i -a apropiat de el; şi Israel i -a sărutat, şi i -a îmbrăţişat.

⁴¹ După plecarea băiatului, David s'a sculat din partea de miazăzi, apoi s'a aruncat cu faţa la pămînt şi s'a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s'au îmbrăţişat şi au plîns împreună. David mai ales se prăpădea plîngînd. ⁴² Şi Ionatan a zis lui David:,,Du-te în pace, acum cînd am jurat amîndoi, în Numele Domnului, zicînd:,Domnul să fie pe vecie între mine şi tine, între sămînţa mea şi sămînţa ta!`` David s'a sculat şi a plecat, iar Ionatan s'a întors în cetate.

²⁶ şi, cînd l -a găsit, l -a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii, şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întîiaş dată, ucenicilor li s'a dat numele de creştini în Antiohia.

⁹ Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare şi i -a făcut următoarea rugăminte:,,Treci în Macedonia, şi ajută-ne!``

²¹ Dupăce s'au petrecut aceste lucruri, Pavel şi -a pus de gînd să se ducă la Ierusalim, trecînd prin Macedonia şi Ahaia.,,Dupăce voi merge acolo``, îşi zicea el,,,trebuie să văd şi Roma.``

²³ Pe vremea aceea, s'a făcut o mare turburare cu privire la Calea Domnului. ²⁴ Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de ale Dianei, şi aducea lucrătorilor săi nu puţin cîştig cu ele. ²⁵ I -a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaş meserie, şi le -a zis:,,Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atîrnă de meseria aceasta; ²⁶ şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod, şi zice că zeii făcuţi de mîni nu sînt dumnezei. ²⁷ Primejdia, care vine din acest fapt, nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ; dar şi că templul marei zeiţe Diana este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia, care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea, este nimicită.`` <sup>28</sup> Cuvintele acestea i-au umplut de mînie, şi au început să strige:,,Mare este Diana Efesenilor!`` ²⁹ Toată cetatea s'a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gînd în teatru, şi au luat cu ei pe Macedonenii Gaiu şi Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel. ³⁰ Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii. ³¹ Chiar şi unii din mai marii Asiei, cari -i erau prieteni, au trimes la el să -l roage să nu se ducă la teatru. ³² Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşală, şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentruce se adunaseră. ³³ Atunci au scos din norod pe Alexandru, pe care Iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mîna, şi voia să se apere înaintea norodului. ³⁴ Dar cînd l-au cunoscut că este Iudeu, au strigat toţi într'un glas, timp de aproape două ceasuri:,,Mare este Diana Efesenilor!`` <sup>35</sup> Totuş logofătul a potolit norodul, şi a zis:,,Bărbaţi Efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului marei Diane şi a chipului ei căzut din cer? <sup>36</sup> Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi, şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită. <sup>37</sup> Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia, cari nu sînt vinovaţi nici de jăfuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre. <sup>38</sup> Deci, dacă în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plîngă împotriva cuiva, sînt zile de judecată, şi sînt dregători; să se pîrască unii pe alţii. <sup>39</sup> Dar dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într'o adunare legiuită. <sup>40</sup> Noi, de fapt, sîntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întîmplate astăzi, căci n'avem nici un temei, ca să putem îndreptăţi zarva aceasta.`` ⁴¹ După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.

¹⁰ Dar Pavel s'a pogorît, s'a repezit spre el, l -a luat în braţe, şi a zis:,,Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.``

³⁷ Şi au izbucnit cu toţii în lacrămi, au căzut pe grumazul lui Pavel, şi l-au sărutat.

⁵ Dar cînd s'au împlinit zilele, am plecat, şi ne-am văzut de drum; şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, pînă afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal, şi ne-am rugat. ⁶ Apoi ne-am luat ziua bună unii dela alţii, şi noi ne-am suit în corabie iar ei s'au întors acasă.

¹⁶ Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare sfîntă. Toate Bisericile lui Hristos vă trimet Sănătate.

⁵ La voi am să vin după ce voi trece prin Macedonia, căci prin Macedonia voi trece.

²⁰ Toţi fraţii vă trimet sănătate. Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare sfîntă.

⁵ Căci şi după venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n'a avut nicio odihnă. Am fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte, dinlăuntru temeri.

¹² Spuneţi-vă unii altora sănătate, cu o sărutare sfîntă.

²⁶ Spuneţi sănătate tuturor fraţilor cu o sărutare sfîntă.

³ Dupăcum te-am rugat la plecarea mea în Macedonia, să rămîi în Efes, ca să porunceşti unora să nu înveţe pe alţii altă învăţătură,