Romanian(i)
20 am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt.
21 Mîna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.
22 Vrăjmaşul nu -l va prinde, şi cel rău nu -l va apăsa;
23 ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce -l urăsc.
24 Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.
25 Voi da în mîna lui marea, şi în dreapta lui rîurile.
26 El Îmi va zice:,,Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele!``
27 Iar Eu îl voi face întîiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pămîntului.
28 Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legămîntul Meu îi va fi neclintit.
29 Îi voi face vecinică sămînţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.
30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,
31 dacă vor călca orînduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,
32 atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;
33 dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea dela ei, şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;
34 nu-Mi voi călca legămîntul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.
35 Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?
36 Sămînţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
37 ca luna, va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. -(Oprire).
38 Şi totuş, Tu l-ai îndepărtat, şi Te-ai mîniat pe unsul Tău;
39 ai nesocotit legămîntul făcut cu robul Tău; i-ai doborît şi i-ai pîngărit cununa.
40 I-ai prăbuşit toate zidurile, şi i-ai dărîmat toate cetăţuile.
41 Toţi trecătorii îl jăfuiesc, şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.
42 Ai înălţat dreapta protivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,
43 ai făcut ca ascuţişul săbiei lui să dea înapoi, şi nu l-ai sprijinit în luptă.
44 Ai pus capăt strălucirii lui, şi i-ai trîntit la pămînt scaunul de domnie;
45 i-ai scurtat zilele tinereţii, şi l-ai acoperit de ruşine. -(Oprire)
46 Pînă cînd, Doamne, Te vei ascunde fără încetare, şi-Ţi va arde mînia ca focul?
47 Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea, şi pentruce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.
48 Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor? -
49 Unde sînt, Doamne, îndurările Tale dintîi, pe cari le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?
50 Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-ţi aminte că port în sîn ocara multor popoare;
51 adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!
52 Binecuvîntat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!