Proverbs 25 Cross References - Romanian

¹ Iată încă vreocîteva din Pildele lui Solomon, strînse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. - ² Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor. - ³ Înălţimea cerurilor, adîncimea pămîntului, şi inima împăraţilor sînt nepătrunse. - ⁴ Scoate zgura din argint, şi argintarul va face din el un vas ales. ⁵ Scoate şi pe cel rău dinaintea împăratului, şi scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire. - ⁶ Nu te făli înaintea împăratului, şi nu lua locul celor mari; ⁷ căci este mai bine să ţi se zică:,,Suie-te mai sus!`` decît să fii pogorît înaintea voivodului pe care ţi -l văd ochii. - ⁸ Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci, cînd te va lua la ocări aproapele tău. - ⁹ Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia, ¹⁰ ca nu cumva, aflînd -o cineva, să te umple de ruşine, şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă. - ¹¹ Un cuvînt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere de aur într'un coşuleţ de argint. - ¹² Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare. - ¹³ Ca răcoreala zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce -l trimete: el înviorează sufletul stăpînului său. ¹⁴ Ca norii şi vîntul fără ploaie, aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui. - ¹⁵ Prin răbdare se înduplecă un voivod, şi o limbă dulce poate zdrobi oase. ¹⁶ Dacă dai peste miere, nu mînca decît atît cît îţi ajunge, ca să nu ţi se scîrbească şi s'o verşi din gură. - ¹⁷ Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine şi să te urască. - ¹⁸ Ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită, aşa este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său. - ¹⁹ Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchioapătează, aşa este încrederea într'un stricat la ziua necazului. - ²⁰ Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece, sau varsă oţet pe silitră, aşa este cine cîntă cîntece unei inimi în nenorocire. - ²¹ Dacă este flămînd vrăjmaşul tău, dă -i pîne să mănînce, dăcă -i este sete, dă -i apă să bea. ²² Căci făcînd aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti. - ²³ Vîntul de miazănoapte aduce ploaia, şi limba clevetitoare aduce o faţă mîhnită. - ²⁴ Mai bine să locuieşti într'un colţ pe acoperiş, decît să locuieşti într'o casă mare cu o nevastă gîlcevitoare. - ²⁵ Ca apa proaspătă pentru un om obosit, aşa este o veste bună venită dintr'o ţară depărtată. - ²⁶ Ca o fîntînă turbure şi ca un izvor stricat, aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău. - ²⁷ Nu este bine să mănînci multă miere: tot aşa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuţi. - ²⁸ Omul care nu este stăpîn pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.

³² A rostit trei mii de pilde, şi a alcătuit o mie cinci cîntări.

¹ Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,

¹ Pildele lui Solomon. Un fiu înţelept este bucuria tatălui, dar un fiu nebun este mîhnirea mamei sale.

⁹ Pe lîngă că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adîncit şi a întocmit un mare număr de zicători.

¹ Proorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, despre Iuda şi Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, împăraţii lui Iuda.

²² Şi Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Şebna, logofătul, şi Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit astfel la Ezechia, cu hainele sfîşiate, şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.

² A trimes pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Şebna, logofătul, şi pe cei mai bătrîni dintre preoţi, acoperiţi cu saci, la proorocul Isaia, fiul lui Amoţ.

¹ Cuvîntul Domnului, spus lui Osea, fiul lui Beeri, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz, Ezechia, împăraţii lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel.

¹ Cuvîntului Domnului, spus lui Mica, din Moreşet, pe vremea lui Iotam, Ahaz, Ezechia, împăraţii lui Iuda, proorocie asupra Samariei şi Ierusalimului.

²⁹ Lucrurile ascunse sînt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sînt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia.

⁹ Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr!`` <sup>10</sup> Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului. <sup>11</sup> Şi Dumnezeu a zis:,,Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate, <sup>12</sup> voi face după cuvîntul tău. Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n'a fost nimeni înaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine. <sup>13</sup> Mai mult, îţi voi da şi ce n'ai cerut: bogăţii şi slavă, aşa încît în tot timpul vieţii tale nu va fi niciun împărat ca tine. <sup>14</sup> Şi dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi zilele.`` ¹⁵ Solomon s'a deşteptat. Acesta a fost visul. Solomon s'a întors la Ierusalim, şi s'a înfăţişat înaintea chivotului legămîntului Domnului. A adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire, şi a dat un ospăţ tuturor slujitorilor lui. ¹⁶ Atunci au venit două femei curve la împărat, şi s'au înfăţişat înaintea lui. ¹⁷ Una din femei a zis:,,Rogu-mă, domnul meu, eu şi femeia aceasta locuiam în aceeaş casă, şi am născut lîngă ea în casă. ¹⁸ După trei zile, femeia aceasta a născut şi ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă, nu eram decît noi amîndouă. ¹⁹ Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentrucă se culcase peste el. ²⁰ Ea s'a sculat pela mijlocul nopţii, a luat pe fiul meu de lîngă mine, pe cînd dormea roaba ta, şi l -a culcat la sînul ei: iar pe fiul ei, care murise, l -a culcat la sînul meu. ²¹ Dimineaţa, m'am sculat să dau ţîţă copilului; şi iată că era mort. M'am uitat cu luare-aminte la el dimineaţa; şi iată că nu era fiul meu, pe care -l născusem.`` <sup>22</sup> Cealaltă femeie a zis:,,Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău cel mort.`` Dar cea dintîi a răspuns:,,Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.`` Aşa au vorbit ele înaintea împăratului. <sup>23</sup> Împăratul a zis:,,Una zice:,Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.` Şi cealaltă zice:,Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.`` ²⁴ Apoi a adăugat:,,Aduceţi-mi o sabie.`` Au adus o sabie înaintea împăratului. <sup>25</sup> Şi împăratul a zis:,,Tăiaţi în două copilul cel viu, şi daţi o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte.`` ²⁶ Atunci femeia al cărei copil era viu, a simţit că i se rupe inima pentru copil, şi a zis împăratului:,,Ah! domnul meu, dă -i mai bine ei copilul cel viu, şi nu -l omorî!`` Dar cealaltă a zis:,,Să nu fie nici al meu nici al tău; tăiaţi -l!`` ²⁷ Şi împăratul, luînd cuvîntul, a zis:,,Daţi celei dintîi copilul cel viu, şi nu -l omorîţi. Ea este mama lui.`` ²⁸ Tot Israelul a auzit de hotărîrea pe care o rostise împăratul. Şi s'au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, povăţuindu -l în judecăţile lui.

²⁹ Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere, şi cunoştinţe multe ca nisipul de pe ţărmul mării. ³⁰ Înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi toată înţelepciunea Egiptenilor. ³¹ El era mai înţelept decît orice om, mai mult decît Etan, Ezrahitul, mai mult decît Heman, Calcol şi Darda, fiii lui Mahol; şi faima lui se răspîndise printre toate neamurile, deprimprejur. ³² A rostit trei mii de pilde, şi a alcătuit o mie cinci cîntări. ³³ A vorbit despre copaci, dela cedrul din Liban pînă la isopul care creşte pe zid, a vorbit deasemenea despre dobitoace, despre pasări, despre tîrîtoare şi despre peşti. ³⁴ Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraţilor pămîntului cari auziseră vorbindu-se de înţelepciunea lui.

¹⁵ Să se facă cercetări în cartea cronicilor părinţilor tăi; şi vei găsi şi vei vedea în cartea cronicilor că cetatea aceasta este o cetate răzvrătită, vătămătoare împăraţilor şi ţinuturilor, şi că s'au dedat la răscoală încă din vremuri străbune. De aceea a fost nimicită cetatea aceasta.

¹⁹ Am dat poruncă să se facă cercetări; şi s'a găsit că din vremuri vechi cetatea aceasta s'a răsculat împotriva împăraţilor, şi s'a dedat la răscoală şi la răzvrătire.

¹⁷ Acum, dacă împăratul găseşte cu cale, să se facă cercetări în casa vistieriilor împăratului la Babilon, ca să vadă dacă s'a dat din partea împăratului Cir o poruncă pentru zidirea Casei acesteia a lui Dumnezeu la Ierusalim. Apoi, să ne trimeată împăratul voinţa lui asupra acestui lucru.

⁷ Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic? ⁸ Cît cerurile -i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti?

¹⁶ Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

⁴ Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere. ⁵ Cine i -a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el? ⁶ Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i -a pus piatra din capul unghiului, ⁷ atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? ⁸ Cine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei? ⁹ Cînd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întunerec; ¹⁰ cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi; ¹¹ cînd am zis:,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?` ¹² De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor, ¹³ ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el? ¹⁴ Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată? ¹⁵ Pentruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit? ¹⁶ Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului? ¹⁷ Ţi s'au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii? ¹⁸ Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri. ¹⁹ Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunerecul unde îşi are locuinţa? ²⁰ Poţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor? ²¹ Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare! ²² Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei, ²³ pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie? ²⁴ Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt? ²⁵ Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului, ²⁶ pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni; ²⁷ pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba? ²⁸ Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă? ²⁹ Din al cui sîn iese ghiaţa, şi cine naşte promoroaca cerului, ³⁰ ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să se întărească?

⁴ Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele. ⁵ Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură? ⁶ I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş. ⁷ El rîde de zarva cetăţilor, ⁸ Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde. ⁹ Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta? ¹⁰ Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi? ¹¹ Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale? ¹² Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta? ¹³ Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei. ¹⁴ Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip. ¹⁵ Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare. ¹⁶ Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum! ¹⁷ Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere. ¹⁸ Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui. ¹⁹ Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie? ²⁰ Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza. ²¹ Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi; ²² îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei. ²³ Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc, ²⁴ fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa. ²⁵ La sunetul trîmbiţei parcă zice:,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă. ²⁶ Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi? ²⁷ Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi? ²⁸ El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor. ²⁹ De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea. ³⁰ Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.

² ,,Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?``

³ ,,Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?`` -,,Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, cari sînt mai pe sus de mine şi pe cari nu le pricep.`` -

³³ O, adîncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţile Lui, şi cît de neînţelese sînt căile Lui! ³⁴ Şi în adevăr,,,cine a cunoscut gîndul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?

²⁹ Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere, şi cunoştinţe multe ca nisipul de pe ţărmul mării.

¹¹ Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt, atît este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El;

¹¹ ,,Cere un semn dela Domnul, Dumnezeul tău; cere -l, fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.``

⁹ ,Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt, atît sînt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gîndurile Mele faţă de gîndurile voastre.

³⁹ nici înălţimea, nici adîncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

⁷ pentruca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decît aurul care piere şi care totuş este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,

³ Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. -

²⁵ Îmi voi întinde mîna împotriva ta, îţi voi topi sgura, cum o topeşte leşia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine. ²⁶ Voi face iarăş pe judecătorii tăi ca odinioară, şi pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă.`` ²⁷ Sionul va fi mîntuit prin judecată, şi ceice se vor întoarce la Dumnezeu în el, vor fi mîntuiţi prin dreptate.

¹⁸ ,,Fiul omului, casa lui Israel a ajuns pentru Mine ca nişte sgură; toţi sînt aramă, cositor, fer, plumb, în cuptorul de topit; au ajuns nişte sgură de argint.

² Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămînea în picioare cînd Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului, şi ca leşia nălbitorului. ³ El va şedea, va topi şi va curăţi argintul; va curăţi pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul, şi vor aduce Domnului daruri neprihănite.

²⁰ Într'o casă mare nu sînt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pămînt. Unele sînt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară. ²¹ Deci dacă cineva se curăţeşte de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpînului său, destoinic pentru orice lucrare bună.

³³ Sîngele lor să cadă peste capul lui Ioab şi peste capul urmaşilor lui pentru totdeauna; dar David, sămînţa lui, casa lui şi scaunul lui de domnie, să aibă parte de pace pe vecie din partea Domnului.``

⁴⁶ Şi împăratul a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, care a ieşit şi a lovit pe Şimei; şi Şimei a murit. Astfel, împărăţia s'a întărit în mînile lui Solomon.

¹⁰ Şi au spînzurat pe Haman pe spînzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu. Şi mînia împăratului s'a potolit.

¹¹ Prin aceste scrisori, împăratul dădea voie Iudeilor, ori în care cetate ar fi fost, să se adune şi să-şi apere viaţa, să nimicească, să omoare şi să peardă, împreună cu pruncii şi femeile lor, pe toţi aceia din fiecare popor şi din fiecare ţinut cari ar lua armele să -i lovească, şi să le prădeze averile. ¹² Aceasta să se facă într'o singură zi, în toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş, şi anume în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar. ¹³ Aceste scrisori cuprindeau hotărîrea care trebuia vestită în fiecare ţinut, şi dădeau de ştire tuturor popoarelor că Iudeii stau gata pentru ziua aceea ca să se răzbune pe vrăjmaşii lor. ¹⁴ Alergătorii, călări pe cai şi pe catîri, au plecat îndată şi în toată graba, după porunca împăratului. Hotărîrea a fost vestită şi în capitala Susa. ¹⁵ Mardoheu a ieşit dela împărat, cu o haină împărătească albastră şi albă, cu o mare cunună de aur, şi cu o mantie de in subţire şi de purpură. Cetatea Susa striga şi se bucura. ¹⁶ Pentru Iudei nu era decît fericire şi bucurie, veselie şi slavă. ¹⁷ În fiecare ţinut şi în fiecare cetate, pretutindeni unde ajungea porunca împăratului şi hotărîrea lui, a fost între Iudei bucurie şi veselie, ospeţe şi zile de sărbătoare. Şi mulţi oameni dintre popoarele ţării s'au făcut Iudei, căci îi apucase frica de Iudei.

⁷ Cel ce se dedă la înşelăciune nu va locui în casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta înaintea mea. ⁸ În fiecare dimineaţă voi nimici pe toţi cei răi din ţară, ca să stîrpesc din cetatea Domnului pe toţi ceice săvîrşesc nelegiuirea.

¹² Împăraţilor le este scîrbă să facă rău, căci prin neprihănire se întăreşte un scaun de domnie. -

⁸ Împăratul, care şade pe scaunul de domnie al dreptăţii, risipeşte orice rău cu privirea lui. -

²⁸ Bunătatea şi credincioşia păzesc pe împărat, şi el îşi întăreşte scaunul de domnie prin bunătate. -

¹⁴ Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. -

⁷ El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfîrşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi'n veci de veci: iată ce va face rîvna Domnului oştirilor.

⁵ Şi atunci un scaun de domnie se va întări prin îndurare; şi se va vedea şezînd cu credincioşie, în casa lui David, un judecător, prieten al dreptului şi plin de rîvnă pentru dreptate. -

¹¹ Moise a zis lui Dumnezeu:,,Cine sînt eu, ca să mă duc la Faraon, şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?``

²⁰ Nu te nelinişti de măgăriţele pe cari le-ai pierdut acum trei zile, căci s'au găsit. Şi pentru cine este păstrat tot ce este mai de preţ în Israel? Oare nu pentru tine şi pentru toată casa tatălui tău?`` <sup>21</sup> Saul a răspuns:,,Oare nu sînt eu Beniamit, din una din cele mai mici seminţii ale lui Israel? Şi familia... mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminţia lui Beniamin? Pentru ce dar îmi vorbeşti astfel?`` ²² Samuel a luat pe Saul şi pe sluga lui, i -a vîrît în odaia de mîncare, le -a dat locul cel dintîi între cei poftiţi, cari erau aproape treizeci de inşi.

¹⁷ Samuel a zis:,,Cînd erai mic în ochii tăi, n'ai ajuns tu căpetenia seminţiilor lui Israel, şi nu te -a uns Domnul ca să fii împărat peste Israel?

¹⁸ David a răspuns lui Saul:,,Cine sînt eu, şi ce este viaţa mea, ce este familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele împăratului?`` <sup>19</sup> Venind vremea cînd Merab, fata lui Saul, avea să fie dată lui David, ea a fost dată de nevastă lui Adriel, din Mehola. <sup>20</sup> Mical, fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui Saul, şi lucrul i -a plăcut. <sup>21</sup> El îşi zicea:,,I -o voi da ca să -i fie o cursă, şi să cadă subt mîna Filistenilor``. Şi Saul a zis lui David pentru a doua oară:,,Astăzi îmi vei fi... ginere``. <sup>22</sup> Saul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă:,,Vorbiţi în taină lui David, şi spuneţi -i:,Iată că împăratul e binevoitor faţă de tine, şi toţi slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele împăratului.`` ²³ Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Şi David a răspuns:,,Credeţi că este uşor să fii ginerele împăratului? Eu sînt un om sărac şi de puţină însemnătate.``

⁸ Acum să spui robului Meu David:,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor:,Te-am luat dela păşune, dela oi, ca să fii căpetenie peste poporul Meu, peste Israel; ⁹ am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta, şi ţi-am făcut numele mare... ca numele celor mari de pe pămînt; ¹⁰ am dat un loc poporului Meu, lui Israel, şi l-am sădit ca să locuiască în el, şi să nu mai fie turburat, ca să nu -l mai apese cei răi ca mai înainte. ¹¹ şi ca pe vremea cînd pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Ţi-am dat odihnă izbăvindu-te de toţi vrăjmaşii tăi. Şi Domnul îţi vesteşte că-ţi... va zidi o casă. ¹² Cînd ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica... un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi -i voi întări împărăţia. ¹³ El va zidi Numelui Meu o casă, şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui. ¹⁴ Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti; ¹⁵ dar harul Meu nu se va depărta dela el, cum l-am depărtat dela Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta. ¹⁶ Ci casa ta şi împărăţia ta vor dăinui vecinic înaintea Mea, şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie.`` ¹⁷ Natan a spus lui David toate aceste cuvinte şi toată vedenia aceasta.

¹ (O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) Doamne, eu n'am o inimă îngîmfată, nici priviri trufaşe, nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari şi prea înalte pentru mine.

¹⁹ Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decît să împarţi prada cu cei mîndri. -

²⁷ Nu este bine să mănînci multă miere: tot aşa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuţi. -

² Să te laude altul, nu gura ta, un străin, nu buzele tale.

⁶ Eu am răspuns:,,Ah! Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sînt un copil.`` ⁷ Dar Domnul mi -a zis:,,Nu zice:,Sînt un copil,` căci te vei duce la toţi aceia la cari te voi trimete, şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. ⁸ Nu te teme de ei; căci Eu sînt cu tine ca să te scap, -zice Domnul. - ⁹ Apoi Domnul Şi -a întins mîna, şi mi -a atins gura. Şi Domnul mi -a zis:,Iată, pun cuvintele Mele în gura ta. ¹⁰ Iată, astăzi te pun peste neamuri şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărîmi, şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti.

¹² Şi Amaţia a zis lui Amos:,,Pleacă, văzătorule, şi fugi în ţara lui Iuda! Mănîncă-ţi pînea acolo, şi acolo prooroceşte. ¹³ Dar nu mai prooroci la Betel, căci este un locaş sfînt al împăratului, şi este un templu al împărăţiei!`` ¹⁴ Amos a răspuns lui Amaţia:,,Eu nu sînt nici prooroc, nici fiu de prooroc; ci sînt păstor, şi strîngător de smochine de Egipt. ¹⁵ Dar Domnul m'a luat dela oi, şi Domnul mi -a zis:,Du-te şi prooroceşte poporului Meu Israel!`

⁷ Apoi, cînd a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintîi, le -a spus o pildă. Şi le -a zis: ⁸ ,,Cînd eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintîi; ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decît tine, ⁹ şi cel ce te -a poftit şi pe tine şi pe el, să vină să-ţi zică:,Dă locul tău omului acestuia.` Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă. <sup>10</sup> Ci, cînd eşti poftit, du-te şi aşează-te în locul cel mai depe urmă; pentruca, atunci cînd va veni cel ce te -a poftit, să-ţi zică:,Prietene, mută-te mai sus.` Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine. ¹¹ Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi înălţat.``

¹⁴ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s'a pogorît acasă socotit neprihănit decît celalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.``

⁵ Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrîni. Şi toţi în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci, Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar celor smeriţi le dă har."

¹ După aceste lucruri, m'am uitat, şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul cel dintîi, pe care -l auzisem ca sunetul unei trîmbiţe, şi care vorbea cu mine, mi -a zis:,,Suie-te aici, şi-ţi voi arăta ce are să se întîmple după aceste lucruri!``

¹⁴ Abner a zis lui Ioab:,,Să se scoale tinerii aceştia, şi să se bată înaintea noastră!`` Ioab a răspuns:,,Să se scoale!`` ¹⁵ S'au sculat şi au înaintat în acelaş număr, doisprezece din Beniamin, pentru Iş-Boşet, fiul lui Saul; şi doisprezece inşi ai lui David. ¹⁶ Fiecare, apucînd pe protivnicul lui de cap, i -a împlîntat sabia în coastă, şi au căzut toţi deodată. Şi locul acela de lîngă Gabaon, s'a numit Helcat-Haţurim (Locul Săbiilor).

²⁶ Abner a chemat pe Ioab, şi a zis:,,Oare mereu are să sfîşie sabia? Nu ştii că la sfîrşit va fi amar? Pînă cînd vei pregeta să spui poporului să nu mai urmărească pe fraţii lui?``

⁸ Atunci Amaţia a trimes nişte soli la Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel, să -i spună:,,Vino, să ne vedem faţa!`` <sup>9</sup> Şi Ioas, împăratul lui Israel, a trimes să spună lui Amaţia, împăratul lui Iuda:,,Spinul din Liban a trimes să spună cedrului din Liban:,,Dă pe fiică-ta de nevastă fiului meu!`` Şi fiarele sălbatice din Liban au trecut şi au călcat spinul în picioare. ¹⁰ Ai bătut pe Edomiţi, şi a început să ţi se înalţe inima. Bucură-te mai bine de slava ta, şi stai acasă. Pentruce să stîrneşti un rău, care ar aduce căderea ta şi a lui Iuda?`` ¹¹ Dar Amaţia nu l -a ascultat. Şi Ioas, împăratul lui Israel, s'a suit; şi şi-au văzut faţa, el şi Amaţia, împăratul lui Iuda, la Bet-Şemeşul lui Iuda. ¹² Iuda a fost bătut de Israel, şi a fugit fiecare în cortul său.

¹² Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. -

¹⁴ Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; deaceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. -

⁶ Vorbele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură pînă stîrneşte lovituri. -

³³ căci baterea laptelui dă smîntînă, scărpinarea nasului dă sînge, şi stoarcerea mîniei dă certuri.

³¹ Proorocii proorocesc neadevăruri, preoţii stăpînesc cu ajutorul lor, şi poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veţi face la urmă?

²⁵ Caută de te împacă de grab cu pîrîşul tău, cîtă vreme eşti cu el pe drum; ca nu cumva pîrîşul să te dea pe mîna judecătorului, judecătorul să te dea pe mîna temnicerului, şi să fii aruncat în temniţă.

³¹ Sau care împărat, cînd merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întîi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celuice vine împotriva lui cu douăzeci de mii? ³² Altfel, pe cînd celalt împărat este încă departe, îi trimete o solie să ceară pace.

¹³ Cine umblă cu bîrfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s'a încredinţat. -

¹⁹ Cine umblă cu bîrfeli dă pe faţă lucrurile ascunse; şi cu cel ce nu-şi poate ţinea gura să nu te amesteci. -

⁵ Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine. ⁶ Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, cari cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atîrne de gît o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adîncul mării. ⁷ Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! ⁸ Acum, dacă mîna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le dela tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decît să ai două mîni sau două picioare, şi să fii aruncat în focul vecinic. ⁹ Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate -l şi leapădă -l dela tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decît să ai amîndoi ochii, şi să fii aruncat în focul gheenei. ¹⁰ Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu care este în ceruri. ¹¹ Fiindcă Fiul omului a venit să mîntuiască ce era pierdut. ¹² Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi, şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi, şi se duce să caute pe cea rătăcită? ¹³ Şi, dacă i se întîmplă s'o găsească, adevărat vă spun, că are mai multă bucurie de ea, decît de cele nouăzeci şi nouă, cari nu se rătăciseră. ¹⁴ Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi. ¹⁵ Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră -l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai cîştigat pe fratele tău. ¹⁶ Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentruca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. ¹⁷ Dacă nu vrea să asculte de ei, spune -l Bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgîn şi ca un vameş.

³⁹ Depărtează dela mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sînt pline de bunătate.

²³ Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! -

²⁶ Un răspuns bun este ca un sărut pe buze.

¹⁰ Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute, şi să scrie întocmai cuvintele adevărului.

⁴ ,,Domnul Dumnezeu Mi -a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborît de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.

³¹ atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget şi nici nu -l va durea inima că a vărsat sînge degeaba şi că s'a răzbunat singur. Şi cînd va face Domnul bine domnului meu, adu-ţi aminte de roaba ta.`` <sup>32</sup> David a zis Abigailei:,,Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te -a trimes astăzi înaintea mea! <sup>33</sup> Binecuvîntată să fie judecata ta, şi binecuvîntată să fii tu, că m'ai oprit în ziua aceasta să vărs sînge, şi mi-ai oprit mîna! <sup>34</sup> Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, care m'a oprit să-ţi fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n'ar mai fi rămas nimic din ce este al lui Nabal, pînă la lumina zilei de mîne.``

¹¹ Fraţii, surorile, şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să -l vadă, şi au mîncat cu el în casă. L-au plîns şi l-au mîngîiat pentru toate nenorocirile, pe cari le trimesese Domnul peste el, şi fiecare i -a dat un chesita şi un inel de aur.

⁵ Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul dela ea: dar rugăciunea mea se va înalţa într'una împotriva răutăţii lor.

⁸ Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău, şi nu lepăda îndrumările mamei tale! ⁹ Căci ele sînt o cunună plăcută pe capul tău, şi un lanţ de aur la gîtul tău.

⁸ Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!

⁵ Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. -

³¹ Urechea care ia aminte la învăţăturile cari duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor. - ³² Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. -

¹² Urechea care aude, şi ochiul care vede, şi pe una şi pe celalt, Domnul le -a făcut. -

⁵ Mai bine o mustrare pe faţă de cît o prietenie ascunsă. - ⁶ Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sînt mincinoase. -

¹⁷ Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire. -

²⁵ Ca apa proaspătă pentru un om obosit, aşa este o veste bună venită dintr'o ţară depărtată. -

⁶ Celce trimete o solie printr'un nebun, îşi taie singur picioarele, şi bea nedreptatea. -

²⁵ Am socotit de trebuinţă să vă trimet pe Epafrodit, fratele şi tovarăşul meu de lucru şi de luptă, trimesul şi slujitorul vostru pentru nevoile mele. ²⁶ Căci dorea ferbinte să vă vădă pe toţi; şi era foarte mîhnit, pentrucă aflaserăţi că a fost bolnav. ²⁷ Ce -i drept, a fost bolnav, şi foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el. Şi nu numai de el, ci şi de mine, ca să n'am întristare peste întristare. ²⁸ L-am trimes dar cu atît mai în grabă, ca să -l vedeţi şi să vă bucuraţi iarăş, şi să fiu şi eu mai puţin mîhnit. ²⁹ Primiţi -l deci în Domnul, cu toată bucuria; şi preţuiţi pe astfel de oameni. ³⁰ Căci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte, şi şi -a pus viaţa în joc, ca să împlinească ce lipsea slujbei voastre pentru mine.

¹¹ Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fer, şi a zis:,,Aşa vorbeşte Domnul:,Cu coarnele acestea vei bate pe Sirieni pînă îi vei nimici.``

⁶ Mulţi oameni îşi trîmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios? -

¹¹ Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi înălţat.``

¹⁰ ,,Doi oameni s'au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş. ¹¹ Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel:,Dumnezeule, Îţi mulţămesc că nu sînt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. ¹² Eu postesc de două ori pe săptămînă, dau zeciuială din toate veniturile mele.` <sup>13</sup> Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi -i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea:,Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!` ¹⁴ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s'a pogorît acasă socotit neprihănit decît celalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.``

¹³ Oamenii aceştia sînt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, cari se prefac în apostoli ai lui Hristos. ¹⁴ Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. ¹⁵ Nu este mare lucru dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfîrşitul lor va fi după faptele lor. ¹⁶ Iarăş spun: să nu mă creadă nimeni nebun. Sau altmintrelea, suferiţi-mă măcar ca nebun, ca să mă laud şi eu puţintel. ¹⁷ Ce spun în această îndrăsneală, ca să mă laud, nu spun după Domnul, ci ca şi cum aş spune din nebunie. ¹⁸ De vreme ce mulţi se laudă după firea pămîntească, mă voi lăuda şi eu.

³¹ Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvîntat în veci, ştie că nu mint!...

¹⁵ După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit, şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii. ¹⁶ Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvîntătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frîu nebuniei proorocului. ¹⁷ Oamenii aceştia sînt nişte fîntîni fără apă, nişte nori, alungaţi de furtună: lor le este păstrată negura întunerecului. ¹⁸ Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrînări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. ¹⁹ Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi sînt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.

¹² Sînt nişte stînci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi, şi se îndoapă deabinele; nişte nori fără apă, mînaţi încoace şi încolo de vînturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, desrădăcinaţi; ¹³ nişte valuri înfuriate ale mării, cari îşi spumegă ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunerecului pentru vecie.

¹⁶ Ei sînt nişte cîrtitori, nemulţămiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe, şi slăvesc pe oameni pentru cîştig.

⁴ El le -a dat porunca următoare:,,Iată ce să spuneţi domnului meu Esau:,,Aşa vorbeşte robul tău Iacov:,,Am locuit la Laban, şi am rămas la el pînă acum; ⁵ am boi, măgari, oi, robi şi roabe, şi trimet să dea de ştire lucrul acesta domnului meu, ca să capăt trecere înaintea ta.`` <sup>6</sup> Solii s'au întors înapoi la Iacov, şi au zis:,,Ne-am dus la fratele tău Esau; şi el vine înaintea ta, cu patru sute de oameni.`` ⁷ Iacov s'a spăimîntat foarte mult, şi l -a apucat groaza. A împărţit în două tabere oamenii pe cari -i avea cu el, oile, boii şi cămilele, ⁸ şi a zis:,,Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere şi o bate, tabăra care va rămînea, va putea să scape.`` <sup>9</sup> Iacov a zis:,,Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu Doamne, care mi-ai zis:,,Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere, şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine! <sup>10</sup> Eu sînt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată credincioşia, pe care ai arătat -o faţă de robul Tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, şi iată că acum fac două tabere. <sup>11</sup> Izbăveşte-mă, Te rog, din mîna fratelui meu, din mîna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame şi pe copii. <sup>12</sup> Şi Tu ai zis:,,Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine, şi-ţi voi face sămînţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.`` ¹³ Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el, şi a pus de -o parte, ca dar pentru fratele său Esau: ¹⁴ două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi două zeci de berbeci, ¹⁵ treizeci de cămile alăptătoare cu mînjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi. ¹⁶ Le -a dat robilor săi, turmă cu turmă deosebit, şi a poruncit robilor săi:,,Treceţi înaintea mea, şi lăsaţi o depărtare între fiecare turmă.`` <sup>17</sup> A dat celui dintîi porunca următoare:,,Cînd te va întîlni fratele meu Esau, şi te va întreba:,,Al cui eşti? Unde te duci? Şi a cui este turma aceasta dinaintea ta?`` ¹⁸ să răspunzi:,,A robului tău Iacov; ea este un dar, trimes domnului meu Esau; şi el însuş vine în urma noastră.`` <sup>19</sup> A dat aceeaş poruncă celui de al doilea, celui de al treilea, şi tuturor celor ce mînau turmele:,,Aşa să vorbiţi domnului meu Esau, cînd îl veţi întîlni. <sup>20</sup> Să spuneţi:,,Iată, robul tău Iacov vine şi el după noi.`` Căci îşi zicea el:,,Îl voi potoli cu darul acesta, care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea faţă în faţă, şi poate că mă va primi cu bunăvoinţă.`` ²¹ Astfel darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

¹⁴ Unul din slujitorii lui Nabal a venit şi a zis către Abigail, nevasta lui Nabal:,,Iată că David a trimes din pustie nişte soli să întrebe de sănătate pe stăpînul nostru, şi el s'a purtat rău cu ei.

²⁴ Apoi, aruncîndu-se la picioarele lui, a zis:,,Eu sînt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ţi vorbească la urechi, şi ascultă cuvintele roabei tale. ²⁵ Să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, aşa este şi el; Nabal (Nebun) îi este numele, şi este plin de nebunie. Şi eu, roaba ta, n'am văzut pe oamenii trimeşi de domnul meu. ²⁶ Acum, domnul meu, viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că Domnul te -a oprit să verşi sînge şi să te ajuţi cu mîna ta. Vrăjmaşii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca Nabal! ²⁷ Primeşte darul acesta pe care -l aduce roaba ta domnului meu, şi să se împartă oamenilor cari merg după domnul meu. ²⁸ Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele Domnului, şi niciodată nu va fi răutate... în tine. ²⁹ Dacă se va ridica cineva care să te urmărească şi să vrea să-ţi ia viaţa, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la domnul, Dumnezeul tău, şi să arunce cu praştia sufletul vrăjmaşilor tăi. ³⁰ Cînd va face Domnul domnului meu tot binele pe care ţi l -a făgăduit, şi te va pune mai mare peste Israel, ³¹ atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget şi nici nu -l va durea inima că a vărsat sînge degeaba şi că s'a răzbunat singur. Şi cînd va face Domnul bine domnului meu, adu-ţi aminte de roaba ta.`` <sup>32</sup> David a zis Abigailei:,,Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te -a trimes astăzi înaintea mea! <sup>33</sup> Binecuvîntată să fie judecata ta, şi binecuvîntată să fii tu, că m'ai oprit în ziua aceasta să vărs sînge, şi mi-ai oprit mîna! <sup>34</sup> Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, care m'a oprit să-ţi fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n'ar mai fi rămas nimic din ce este al lui Nabal, pînă la lumina zilei de mîne.`` ³⁵ Şi David a luat din mîna Abigailei ce -i adusese, şi i -a zis:,,Suie-te în pace acasă; vezi, că ţi-am ascultat glasul, şi te-am primit bine.`` <sup>36</sup> Abigail a ajuns la Nabal. Şi tocmai el dădea în casa lui un ospăţ ca un ospăţ împărătesc; inima îi era veselă, şi era beat mort. Ea nu i -a spus nimic, nimic, pînă la lumina zilei. <sup>37</sup> Dar dimineaţa, după ce trecuse beţia lui Nabal, nevastă-sa i -a istorisit ce se întîmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte, şi s'a făcut ca o piatră. <sup>38</sup> Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal, şi a murit. <sup>39</sup> David a aflat că murise Nabal, şi a zis:,,Binecuvîntat să fie Domnul, că mi -a apărat pricina în ocara pe care mi -a făcut -o Nabal, şi a împedecat pe robul său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă asupra capului lui.`` David a trimes vorba Abigailei că vrea s'o ia de nevastă. ⁴⁰ Slujitorii lui David au ajuns la Abigail la Carmel, şi i-au vorbit aşa:,,David ne -a trimes la tine, ca să te ia de nevastă.`` <sup>41</sup> Ea s'a sculat, s'a aruncat cu faţa la pămînt, şi a zis:,,Iată, roaba ta se socoteşte ca o roabă, gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu.`` ⁴² Şi îndată Abigail a plecat, călare pe un măgar, şi însoţită de cinci fete; a mers după solii lui David, şi i -a fost nevastă. ⁴³ David luase şi pe Ahinoam din Izreel, şi amîndouă au fost nevestele lui. ⁴⁴ Şi Saul dăduse pe fiică-sa Mical, nevasta lui David, lui Palti din Galim, fiul lui Laiş.

¹ Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar o vorbă aspră aţîţă mînia.

¹⁴ Mînia împăratului este un vestitor al morţii, dar un om înţelept trebuie s'o potolească. -

⁴ Cînd izbucneşte împotriva ta mînia celuice stăpîneşte, nu-ţi părăsi locul, căci sîngele rece te păzeşte de mari păcate.

⁸ După cîtva timp, s'a dus iarăşi la Timna ca s'o ia, şi s'a abătut să vadă hoitul leului. Şi iată că în trupul leului era un roi de albine şi miere. ⁹ A luat mierea în mînă, şi a mîncat -o pe drum; şi cînd a ajuns la tatăl său şi la mama sa, le -a dat, şi au mîncat şi ei din ea. Dar nu le -a spus că luase mierea aceasta din trupul leului.

²⁵ Tot poporul ajunsese într'o pădure, unde se găsea miere pe faţa pămîntului. ²⁶ Cînd a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgînd; dar niciunul n'a dus mierea la gură, căci poporul ţinea jurămîntul. ²⁷ Ionatan nu ştia de jurămîntul pe care pusese tatăl său pe popor să -l facă; a întins vîrful toiagului pe care -l avea în mînă, l -a vîrît într'un fagure de miere, şi a dus mîna la gură; şi ochii i s'au luminat.

⁸ Bucata pe care ai mîncat -o, o vei vărsa, şi cuvintele plăcute pe cari le vei spune, sînt perdute.

¹³ Fiule, mănîncă miere, căci este bună, şi fagurul de miere este dulce pentru cerul gurii tale. ¹⁴ Tot aşa, şi înţelepciunea este bună pentru sufletul tău: dacă o vei găsi, ai un viitor, şi nu ţi se va tăia nădejdea. -

¹⁵ El va mînca smîntînă şi miere, pînă va şti să lepede răul şi să aleagă binele.

²² şi vor da un aşa belşug de lapte în cît vor mînca smîntînă; căci cu smîntînă şi cu miere se vor hrăni toţi ceice vor rămînea în ţară.

³⁴ Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mîncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.

¹⁸ Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.

² Apoi a zis:,,Domnii mei, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămîneţi peste noapte în ea şi spălaţi-vă picioarele; mîne vă veţi scula de dimineaţă, şi vă veţi vedea de drum.``,,Nu``, au răspuns ei,,,ci vom petrece noaptea în uliţă``. ³ Dar Lot a stăruit de ei pînă au venit şi au intrat în casa lui. Le -a pregătit o cină, a pus să coacă azimi şi au mîncat.

¹⁸ El i -a răspuns:,,Venim din Betleemul lui Iuda şi mergem pînă la marginea muntelui lui Efraim, de unde sînt. Mă dusesem la Betleemul lui Iuda, şi acum mă duc la casa Domnului. Dar nu se găseşte nimeni să mă primească în casă. ¹⁹ Avem însă paie şi nutreţ pentru măgarii noştri; avem şi pîne şi vin pentru mine, pentru roaba ta, şi pentru băiatul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic.`` <sup>20</sup> Bătrînul a zis:,,Pacea să fie cu tine! Toate nevoile tale le iau asupra mea, numai să nu rămîi în piaţă peste noapte.`` ²¹ L -a dus în casa lui, şi a dat nutreţ măgarilor. Călătorii şi-au spălat picioarele; apoi au mîncat şi au băut.

²⁴ nădăjduiesc să vă văd în treacăt, cînd mă voi duce în Spania, şi să fiu însoţit de voi pînă acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi.

² Limba ta nu născoceşte decît răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!

²¹ Gura lor este dulce ca smîntîna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sînt mai alunecoase decît untdelemnul, dar cînd ies ele din gură, sînt nişte săbii.

⁴ Sufletul meu este între nişte lei: stau culcat în mijlocul unor oameni cari varsă flacări, în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sînt suliţe şi săgeţi, şi a căror limbă este o sabie ascuţită.

³ Ce-ţi dă El ţie, ce-ţi aduce El ţie, limbă înşelătoare! ⁴ Săgeţi ascuţite de războinic, cu cărbuni aprinşi de ieniper.

³ Ei îşi ascut limba ca un şarpe, au pe buze o otravă de năpîrcă. -

¹⁸ Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare. -

²⁸ Nu vorbi în chip uşuratic împotriva aproapelui tău; ori ai vrea să înşeli cu buzele tale? -

³ ,,Au limba întinsă ca un arc şi aruncă minciuna; şi nu prin adevăr sînt ei puternici în ţară; căci merg din răutate în răutate, şi nu Mă cunosc, zice Domnul.``

⁸ Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun de cît minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, şi în fundul inimii îi întind curse.

⁶ Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, cînd este aprinsă de focul gheenei.

²⁰ Tilgat Pilneser, împăratul Asiriei, a venit împotriva lui, s'a purtat cu el cum s'ar purta cu un vrăjmaş, şi nu l -a ajutat. ²¹ Căci Ahaz a prădat Casa Domnului, casa împăratului şi a mai marilor, ca să facă daruri împăratului Asiriei; dar nu i -a ajutat la nimic.

¹⁴ Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic. ¹⁵ Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec. ¹⁶ Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele; ¹⁷ vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia. ¹⁸ Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier. ¹⁹ Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd. ²⁰ Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

¹ ,,Vai, -zice Domnul-de copiii răzvrătiţi, cari iau hotărîri fără Mine, fac legăminte cari nu vin din Duhul Meu, şi îngrămădesc astfel păcat peste păcat! ² Ei se pogoară în Egipt, fără să Mă întrebe, ca să fugă supt ocrotirea lui Faraon, şi să caute un adăpost supt umbra Egiptenilor! ³ Dar, ocrotirea lui Faraon vă va da de ruşine, şi adăpostul supt umbra Egiptului vă va da de ocară.

⁶ Iată, ai pus -o în Egipt, ai luat ca sprijin această trestie ruptă, care înţeapă şi străpunge mîna ori cui se sprijineşte pe ea! Aşa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toţi ceice se încred în el.

⁶ Şi toţi locuitorii Egiptului vor şti că Eu sînt Domnul, pentrucă au fost o proptea de trestie pentru casa lui Israel. ⁷ Cînd au pus mîna pe tine, te-ai rupt, şi le-ai străpuns tot umărul; cînd s'au proptit de tine, te-ai sfărîmat, şi le-ai scrintit şoldurile.`

¹⁶ La întîiul meu răspuns de apărare, nimeni n'a fost cu mine, ci toţi m'au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta!

¹² Dacă omul acela este sărac, să nu te culci cu lucrul luat zălog dela el la tine; ¹³ să i -l dai înapoi la apusul soarelui, ca să se culce în haina lui, şi să te binecuvinteze; şi lucrul acesta ţi se va socoti ca un lucru bun înaintea Domnului, Dumnezeului tău. ¹⁴ Să nu nedreptăţeşti pe simbriaşul sărac şi nevoiaş, fie că este unul din fraţii tăi, fie că este unul din străinii cari locuiesc în ţara ta, în cetăţile tale. ¹⁵ Să -i dai plata pentru ziua lui înainte de apusul soarelui; căci e sărac, şi o doreşte mult. Altfel, ar striga către Domnul împotriva ta, şi te-ai face vinovat de un păcat. ¹⁶ Să nu omori pe părinţi pentru copii, şi să nu omori pe copii pentru părinţi; fiecare să fie omorît pentru păcatul lui. ¹⁷ Să nu te atingi de dreptul străinului şi al orfanului, şi să nu iei zălog haina văduvei.

⁷ Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului. ⁸ Îi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci. ⁹ Aceia smulg pe orfan dela ţîţă, iau zălog tot ce are săracul. ¹⁰ Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi -s flămînzi;

³ Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd:,,Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!`` - ⁴ Cum să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin?

²⁶ Cum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este leneşul pentru cel ce -l trimete. -

⁴ plînsul îşi are vremea lui, şi rîsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;

⁷ împarte-ţi pînea cu cel flămînd, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere -l, şi nu întoarce spatele semenului tău.

¹⁸ Împăratul s'a întors apoi în palatul său, a petrecut noaptea fără să mănînce, nu i s'a adus nicio ţiitoare, şi n'a putut să doarmă.

¹⁵ Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plîngeţi cu ceice plîng.

¹⁵ Dacă un frate sau o soră sînt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, ¹⁶ şi unul dintre voi le zice:,,Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!`` fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

¹⁵ Rugăciunea făcută cu credinţă va mîntui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.

⁴ Dacă întîlneşti boul vrăjmaşului tău sau măgarul lui rătăcit, să i -l aduci acasă. ⁵ Dacă vezi măgarul vrăjmaşului tău căzut subt povara lui, să nu treci pe lîngă el, ci să -i ajuţi să ia povara de pe măgar.

²² ,,Să nu -i măcelăreşti``, a răspuns Elisei.,,Obicinuieşti tu oare să măcelăreşti pe aceia pe cari îi iei prinşi cu sabia şi cu arcul tău? Dă-le pîne şi apă, ca să mănînce şi să bea; apoi să se ducă la stăpînul lor.``

¹⁵ Şi oamenii numiţi pe nume pentru aceasta, s'au sculat şi au luat pe prinşii de război, au îmbrăcat cu prada pe toţi cei ce erau goi, le-au dat haine şi încălţăminte, le-au dat să mănînce şi să bea, i-au uns, au încălecat pe măgari pe toţi cei osteniţi, şi i-au adus la Ierihon, cetatea finicilor, la fraţii lor. Apoi s'au întors la Samaria.

¹⁷ Nu te bucura de căderea vrăjmaşului tău, şi să nu ţi se veselească inima cînd se poticneşte el,

⁴⁴ Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celorce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru ceice vă asupresc şi vă prigonesc,

³³ Dar un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, şi cînd l -a văzut, i s'a făcut milă de el. ³⁴ S'a apropiat de i -a legat rănile, şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l -a pus pe dobitocul lui, l -a dus la un han, şi a îngrijit de el. ³⁵ A doua zi, cînd a pornit la drum, a scos doi lei, i -a dat hangiului, şi i -a zis:,,Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întorcere.`` <sup>36</sup> Care dintr'aceşti trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tîlhari?``

²⁰ Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă -i să mănînce; dacă -i este sete, dă -i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.`` ²¹ Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.

¹² Poate că Domnul se va uita la necazul meu, şi-mi va face bine în locul blestemelor de azi.``

¹³ şi dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.

¹⁸ şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sînt pierduţi.

²² dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!

³ Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său, şi nu aruncă ocara asupra aproapelui său.

⁵ Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici; pe cel cu priviri trufaşe şi cu inima îngîmfată, nu -l voi suferi.

²⁰ Cînd nu mai sînt lemne, focul se stinge; şi cînd nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.

³⁰ bîrfitori, urîtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,

²⁰ Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşa cum n'aş vrea să vă găsesc, şi eu însumi să fiu găsit de voi aşa cum n'aţi vrea. Mă tem să nu găsesc gîlceavă, pizmă, mînii, desbinări, vorbiri de rău, bîrfeli, îngîmfări, tulburări.

¹³ Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gîlcevitoare este ca o straşină de pe care picură într'una. -

⁹ Mai bine să locuieşti într'un colţ pe acoperiş, decît cu o nevastă gîlcevitoare într'o casă mare. -

¹⁹ Mai bine să locuieşti într'un pămînt pustiu, de cît cu o nevastă gîlcevitoare şi supărăcioasă. -

¹⁵ O straşină, care picură necurmat într'o zi de ploaie, şi o nevastă gîlcevitoare sînt tot una. ¹⁶ Cine o opreşte, parcă opreşte vîntul, şi parcă ţine untdelemnul în mîna dreaptă. -

¹⁶ şi s -a dus de a şezut în faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc; căci zicea ea:,,Să nu văd moartea copilului!`` A şezut dar în faţa lui la o parte, a ridicat glasul, şi a început să plîngă. <sup>17</sup> Dumnezeu a auzit glasul copilului; şi Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar, şi i -a zis:,,Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este. <sup>18</sup> Scoală-te, ia copilul şi ţine -l de mînă; căci voi face din el un neam mare.`` ¹⁹ Şi Dumnezeu i -a deschis ochii, şi ea a văzut un izvor de apă; s'a dus de a umplut burduful cu apă, şi a dat copilului să bea.

² Atunci poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis:,,Dă-ne apă să bem!`` Moise le -a răspuns:,,Pentruce căutaţi ceartă cu mine? Pentruce ispitiţi pe Domnul?`` ³ Poporul stătea acolo, chinuit de sete, şi cîrtea împotriva lui Moise. El zicea:,,Pentruce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci să murim de sete aici cu copiii şi turmele noastre?``

⁶ Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stînca Horebului; vei lovi stînca, şi va ţîşni apă din ea, şi poporul va bea.`` Moise a făcut aşa, în faţa bătrînilor lui Israel.

¹⁸ Fiindu -i foarte sete, a strigat către Domnul, şi a zis:,,Tu ai îngăduit, prin mîna robului Tău, această mare isbăvire; şi acum să mor de sete, şi să cad în mînile celor netăiaţi împrejur?`` ¹⁹ Dumnezeu a despicat crăpătura stîncii din Lehi, şi a ieşit apă din ea. Samson a băut, duhul i s'a întremat, şi s'a înviorat. De aceea s'a numit izvorul acela En-Hacore (Izvorul celui ce strigă); el este şi astăzi la Lehi.

¹⁵ David a avut o dorinţă, şi a zis:,,Cine-mi va da să beau apă din fîntîna de la poarta Betleemului?``

¹ (Către mai marele cîntăreţilor. Cîntarea fiilor lui Core.) Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! ² Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; cînd mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?

¹ (Un psalm al lui David. Făcut cînd era în pustia lui Iuda.) Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tînjeşte trupul după Tine, într'un pămînt sec, uscat şi fără apă.

³⁰ O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. -

⁷ Ce frumoase sînt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mîntuirea! Picioarele celui ce zice Sionului:,Dumnezeul tău împărăţeşte!``

¹ ,,Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n'are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată!

¹⁴ Părăseşte zăpada Libanului stînca ogoarelor? Sau se văd secînd apele cari vin de departe proaspete şi curgătoare?

¹⁵ Iată pe munţi picioarele solului care vesteşte pacea! Prăznuieşte-ţi sărbătorile, Iudo, împlineşte-ţi juruinţele! Căci cel rău nu va mai trece prin mijlocul tău, este nimicit cu desăvîrşire...

¹⁰ Dar îngerul le -a zis:,,Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: ¹¹ astăzi în cetatea lui David, vi s'a născut un Mîntuitor, care este Hristos, Domnul.

³⁷ În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stătut în picioare, şi a strigat:,,Dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea.

¹⁵ Şi cum vor propovădui, dacă nu sînt trimeşi? După cum este scris:,Cît de frumoase sînt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!`

¹⁵ O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvîntul, care zice:,,Hristos Isus a venit în lume ca să mîntuiască pe cei păcătoşi``, dintre cari cel dintîi sînt eu.

⁶ Apoi mi -a zis:,,S'a isprăvit! Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.

¹⁷ Şi Duhul şi Mireasa zic:,,Vino!`` Şi cine aude, să zică:,,Vino!`` Şi celuice îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!

⁸ Însă Cain a zis fratelui său Abel:,,Haidem să ieşim la cîmp.`` Dar pe cînd erau la cîmp, Cain s'a ridicat împotriva fratelui său Abel, şi l -a omorît.

¹⁴ Ahimelec a răspuns împăratului:,,Care dintre slujitorii tăi poate fi pus alături cu credinciosul David, ginerele împăratului, gata la poruncile lui, şi înconjurat cu cinste în casa ta? ¹⁵ Oare de astăzi am început eu să întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine aşa ceva! Să nu arunce împăratul nici o vină asupra robului său, nici asupra nimănui din casa tatălui meu, căci robul tău nu ştie nimic din toate acestea, nici lucru mic nici lucru mare.`` <sup>16</sup> Împăratul a zis:,,Trebuie să mori, Ahimelec, tu şi toată casa tatălui tău.`` ¹⁷ Şi împăratul a zis alergătorilor cari stăteau lîngă el:,,Întoarceţi-vă, şi omorîţi pe preoţii Domnului; căci s'au învoit cu David: au ştiut bine că fuge, şi nu mi-au dat de veste.`` Dar slujitorii împăratului n'au voit să întindă mîna ca să lovească pe preoţii Domnului. <sup>18</sup> Atunci împăratul a zis lui Doeg:,,Întoarce-te, şi loveşte pe preoţi.`` Şi Doeg, Edomitul, s'a întors, şi a lovit pe preoţi; a omorît în ziua aceea optzeci şi cinci de oameni, cari purtau efodul de in.

²¹ Şi au uneltit împotriva lui, şi l-au ucis cu pietre, din porunca împăratului, în curtea Casei Domnului. ²² Împăratul Ioas nu şi -a adus aminte de bunăvoinţa pe care o avusese faţă de el Iehoiada, tatăl lui Zaharia, şi a omorît pe fiul lui. Zaharia a zis cînd a murit:,,Domnul să vadă, şi să judece!``

² ,,Fiul omului, fă un cîntec de jale asupra lui Faraon, împăratul Egiptului, şi spune -i:,Semănai cu un pui de leu între neamuri, erai ca un crocodil în mări, te aruncai în rîurile tale, turburai apele cu picioarele tale, şi le întărîtai valurile.``

¹⁸ Este prea puţin pentru voi că paşteţi în păşunea cea bună, de mai călcaţi în picioare şi cealaltă parte a păşunei voastre? Că beţi o apă limpede, de mai turburaţi şi pe cealaltă cu picioarele? ¹⁹ Şi oile Mele trebuie apoi să pască ce aţi călcat voi cu picioarele voastre, şi să bea ce aţi turburat voi cu picioarele voastre!`

³⁴ De aceea, iată, vă trimet prooroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre, şi -i veţi prigoni din cetate în cetate; ³⁵ ca să vină asupra voastră tot sîngele nevinovat, care a fost vărsat pe pămînt, dela sîngele neprihănitului Abel pînă la sîngele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorît între Templu şi altar. ³⁶ Adevărat vă spun, că toate acestea vor veni peste neamul acesta. ³⁷ Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine! De cîte ori am vrut să strîng pe copiii tăi cum îşi strînge găina puii supt aripi, şi n'aţi vrut!

⁶⁹ Petru însă şedea afară în curte. O slujnică a venit la el, şi i -a zis:,,Şi tu erai cu Isus Galileanul!`` <sup>70</sup> Dar el s'a lepădat înaintea tuturor, şi i -a zis:,,Nu ştiu ce vrei să zici.`` ⁷¹ Cînd a ieşit în pridvor, l -a văzut o altă slujnică, şi a zis celor de acolo:,,Şi acesta era cu Isus din Nazaret.`` <sup>72</sup> El s'a lepădat iarăş, cu un jurămînt, şi a zis:,,Nu cunosc pe omul acesta!`` ⁷³ Peste puţin, cei ce stăteau acolo, s'au apropiat, şi au zis lui Petru:,,Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol.`` <sup>74</sup> Atunci el a început să se blastăme şi să se jure, zicînd:,,Nu cunosc pe omul acesta!`` În clipa aceea a cîntat cocoşul.

⁵² Pe cari din prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorît pe ceice vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-aţi vîndut acum, şi L-aţi omorît.

¹⁵ Iudeii aceştia au omorît pe Domnul Isus şi pe prooroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu, şi sînt vrăjmaşi tuturor oamenilor,

⁶ Şi am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sîngele sfinţilor şi de sîngele mucenicilor lui Isus. Cînd am văzut -o, m'am mirat minune mare.

¹⁶ Dacă dai peste miere, nu mînca decît atît cît îţi ajunge, ca să nu ţi se scîrbească şi s'o verşi din gură. -

⁴⁴ Cum puteţi crede voi, cari umblaţi după slava, pe care v'o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care vine dela singurul Dumnezeu?

¹ E nevoe să mă laud, măcarcă nu este de folos. Voi veni totuş la vedeniile şi descoperirile Domnului.

¹¹ Am ajuns nebun: voi m'aţi silit. Dar voi trebuia să mă lăudaţi; căci, măcar că nu sînt nimic, totuş cu nimic n'am fost mai pe jos de aceşti apostoli aşa de minunaţi.

³ Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuş.

³⁰ Atunci Saul s'a aprins de mînie împotriva lui Ionatan, şi i -a zis:,,Fiu rău şi neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre ruşinea ta şi spre ruşinea mamei tale?

¹⁷ Să ştii acum şi vezi ce ai de făcut, căci perderea stăpînului nostru, şi a întregei lui case este hotărîtă, şi el este aşa de rău încît nimeni nu îndrăzneşte să -i vorbească.

⁵ Ezechia s'a îmbărbătat; a zidit din nou zidul care era stricat şi l -a ridicat pînă la turnuri. A mai zidit un alt zid în afară, a întărit Milo în cetatea lui David, şi a pregătit o mulţime de arme şi de scuturi.

³ Ei mi-au răspuns:,,Ceice au mai rămas din robie sînt acolo în ţară, în cea mai mare nenorocire şi ocară; zidurile Ierusalimului sînt dărîmate, şi porţile sînt arse de foc.``

³² Cel încet la mînie preţuieşte mai mult decît un viteaz, şi cine este stăpîn pe sine preţuieşte mai mult decît cine cucereşte cetăţi. -

²⁴ Nu te împrieteni cu omul mînios, şi nu te însoţi cu omul iute la mînie,