Proverbs 10 Cross References - Romanian

¹ Pildele lui Solomon. Un fiu înţelept este bucuria tatălui, dar un fiu nebun este mîhnirea mamei sale. ² Comorile cîştigate pe nedrept nu folosesc, dar neprihănirea izbăveşte dela moarte. ³ Domnul nu lasă pe cel neprihănit să sufere de foame, dar îndepărtează pofta celor răi. ⁴ Cine lucrează cu o mînă leneşă sărăceşte, dar mîna celor harnici îmbogăţeşte. ⁵ Cine strînge vara, este un om chibzuit, cine doarme în timpul seceratului este un om care face ruşine. ⁶ Pe capul celui neprihănit sînt binecuvîntări, dar gura celor răi ascunde sîlnicie. ⁷ Pomenirea celui neprihănit este binecuvîntată, dar numele celor răi putrezeşte. - ⁸ Cine are o inimă înţeleaptă primeşte învăţăturile, dar cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur. - ⁹ Cine umblă fără prihană, umblă fără teamă, dar cine apucă pe căi strîmbe se dă singur de gol. - ¹⁰ Cine clipeşte din ochi este o pricină de întristare, şi cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur. - ¹¹ Gura celui neprihănit este un izvor de viaţă, dar gura celor răi ascunde sîlnicie. - ¹² Ura stîrneşte certuri, dar dragostea acopere toate greşelile. - ¹³ Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea, dar nuiaua este pentru spatele celui fără minte. - ¹⁴ Înţelepţii păstrează ştiinţa, dar gura nebunului este o pieire apropiată. - ¹⁵ Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; dar prăpădirea celor nenorociţi, este sărăcia lor. - ¹⁶ Cel neprihănit îşi întrebuinţează cîştigul pentru viaţă, iar cel rău îşi întrebuinţează venitul pentru păcat. - ¹⁷ Cine îşi aduce aminte de certare apucă pe calea vieţii; dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greşite. - ¹⁸ Cine ascunde ura, are buze mincinoase, şi cine răspîndeşte bîrfelile este un nebun. - ¹⁹ Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-şi ţine buzele, este un om chibzuit. - ²⁰ Limba celui neprihănit este argint ales; inima celor răi este puţin lucru. - ²¹ Buzele celui neprihănit înviorează pe mulţi oameni, dar nebunii mor fiindcă n'au judecată. - ²² Binecuvîntarea Domnului îmbogăţeşte, şi El nu lasă să fie urmată de niciun necaz. - ²³ Pentru cel nebun este o plăcere să facă răul, dar pentru cel înţelept este o plăcere să lucreze cu pricepere. - ²⁴ Celui rău de ce se teme aceea i se întîmplă, dar celor neprihăniţi li se împlineşte dorinţa. - ²⁵ Cum trece vîrtejul, aşa piere cel rău; dar cel neprihănit are temelii vecinice. - ²⁶ Cum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este leneşul pentru cel ce -l trimete. - ²⁷ Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău sînt scurtaţi. - ²⁸ Aşteptarea celor neprihăniţi nu va fi decît bucurie, dar nădejdea celor răi va pieri. - ²⁹ Calea Domnului este un zid de apărare pentru cel nevinovat, dar este o topenie pentru cei ce fac răul. - ³⁰ Cel neprihănit nu se va clătina niciodată, dar cei răi nu vor locui în ţară. - ³¹ Gura celui neprihănit scoate înţelepciune, dar limba stricată va fi nimicită. - ³² Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute, dar gura celor răi spune răutăţi.

³² A rostit trei mii de pilde, şi a alcătuit o mie cinci cîntări.

¹ Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,

²⁰ Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa. -

²¹ Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. -

²⁵ Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l -a născut. -

¹³ Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gîlcevitoare este ca o straşină de pe care picură într'una. -

¹⁵ Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura; ¹⁶ şi lăuntrul meu se va veseli, cînd buzele tale vor spune ce este bine.

²⁴ Tatăl celui neprihănit se veseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură. ²⁵ Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se veselească cea care te -a născut.

¹ Iată încă vreocîteva din Pildele lui Solomon, strînse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. -

³ Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. -

¹⁵ Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. -

¹⁹ Şi cine ştie dacă va fi înţelept sau nebun? Şi totuş el va fi stăpîn pe toată munca mea, pe care am agonisit -o cu trudă şi înţelepciune supt soare. Şi aceasta este o deşertăciune.

⁹ Pe lîngă că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adîncit şi a întocmit un mare număr de zicători.

⁶ Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare. ⁷ Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării. ⁸ Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată. ⁹ Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul. ¹⁰ Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

⁴ În ziua mîniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte dela moarte.

²⁸ Pe cărarea neprihănirii este viaţa, şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte. -

⁶ Comorile cîştigate cu o limbă mincinoasă sînt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte. -

² ca să nu facă dreptate săracilor, şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor, şi să jăfuiască pe orfani! ³ ,,Ce veţi face voi în ziua pedepsei, şi a pieirii, care va veni din depărtare peste voi?``,,La cine veţi fugi după ajutor, şi unde vă veţi lăsa bogăţia?``

¹⁹ Îşi vor arunca argintul pe uliţe, şi aurul lor le va fi o scîrbă. Argintul sau aurul lor nu poate să -i scape în ziua urgiei Domnului; nu poate nici să le sature sufletul, nici să le umple măruntaiele; căci el i -a aruncat în nelegiuirea lor.

²⁷ Deaceea, împărate, placă-ţi sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale, şi trăieşte în neprihănire, rupe -o cu nelegiuirile tale, şi ai milă de cei nenorociţi, şi poate că ţi se va prelungi fericirea!

¹⁸ Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea să -i izbăvească, în ziua mîniei Domnului; ci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toţi locuitorii ţării.

¹⁵ Apoi le -a zis:,,Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.`` <sup>16</sup> Şi le -a spus pilda aceasta:,,Ţarina unui om bogat rodise mult. <sup>17</sup> Şi el se gîndea în sine, şi zicea:,Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strîng rodurile.` <sup>18</sup> ,Iată`, a zis el,,ce voi face: îmi voi strica grînarele, şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strînge toate rodurile şi toate bunătăţile mele; <sup>19</sup> şi voi zice sufletului meu:,Suflete, ai multe bunătăţi strînse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănîncă, bea şi veseleşte-te!` <sup>20</sup> Dar Dumnezeu i -a zis:,Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile, pe cari le-ai pregătit, ale cui vor fi?` <sup>21</sup> Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.``

²² Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sînul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. ²³ Pe cînd era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi -a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sînul lui,

⁵ Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mînie pentru ziua mîniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,

²¹ pentruca, după cum păcatul a stăpînit dînd moartea, tot aşa şi harul să stăpînească dînd neprihănirea, ca să dea viaţa vecinică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

⁹ şi să fiu găsit în El, nu avînd o neprihănire a mea, pe care mi -o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.

¹ Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plîngeţi şi tînguiţi-vă, din pricina nenorocirilor, cari au să vină peste voi. ² Bogăţiile voastre au putrezit, şi hainele voastre sînt roase de molii. ³ Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănînce carnea! V'aţi strîns comori în zilele din urmă!

²⁰ El te va scăpa de moarte în vreme de foamete, şi de loviturile săbiei în vreme de război.

⁵ biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă? ⁶ Chiar dacă s'ar înălţa pînă la ceruri, şi capul i-ar ajunge pînă la nori, ⁷ va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce -l vedeau vor zice:,Unde este?` ⁸ Va sbura ca un vis, şi nu -l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.

²⁰ Lăcomia lui n'a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump. ²¹ Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bună starea lui nu va ţinea. ²² În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mîna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.

²⁸ Veniturile casei lui se vor perde, vor pieri în ziua mîniei lui Dumnezeu.

¹⁴ Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mînă pricina lor. În nădejdea Ta se lasăcel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.

¹⁹ ca să le scape sufletul dela moarte, şi să -i ţină cu viaţă în mijlocul foametei.

⁹ Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El! ¹⁰ Puii de leu duc lipsă, şi li -i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine.

³ Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.

¹⁹ Ei nu rămîn de ruşine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete.

²⁵ Am fost tînăr, şi am îmbătrînit, dar n'am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pînea.

¹⁰ Cel rău vede lucrul acesta, şi se mînie, scrîşneşte din dinţi şi se topeşte. Poftele celor răi rămîn neîmplinite.

³² Cel rău este doborît de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. -

¹⁶ acela va locui în locurile înalte; stînci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pîne, şi apa nu -i va lipsi.``

⁶ Nu va fi el de batjocura tuturor acestora, de rîs şi de pomină? Se va zice:,,Vai de cel ce adună ce nu este al lui! Pînă cînd se va împovăra cu datorii? ⁷ Nu se vor ridica deodată ceice te-au împrumutat? Nu se vor trezi asupritorii tăi, şi vei ajunge prada lor? ⁸ Fiindcă ai jăfuit multe neamuri, toată rămăşiţa popoarelor te va jăfui, din pricina vărsării sîngelui oamenilor, din pricina sîlniciilor făcute în ţară şi împotriva cetăţii tuturor locuitorilor ei.``

³⁰ Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe cîmp, care astăzi este, dar mîne va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? ³¹ Nu vă îngrijoraţi dar, zicînd:,,Ce vom mînca?`` Sau:,,Ce vom bea?`` Sau:,,Cu ce ne vom îmbrăca?`` ³² Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. ³³ Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

²² Isus a zis apoi ucenicilor săi:,,De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi, cu privire la viaţa voastră, gîndindu-vă ce veţi mînca, nici cu privire la trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. ²³ Viaţa este mai mult de cît hrana, şi trupul mai mult de cît îmbrăcămintea. ²⁴ Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu samănă, nici nu seceră, n'au nici cămară, nici grînar: şi totuş Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cît mai de preţ sînteţi voi decît păsările!

³¹ Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

⁵ Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţămiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuş a zis:,,Nicidecum n'am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.`` <sup>6</sup> Aşa că putem zice plini de încredere:,,Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?``

⁶ Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te! ⁷ Ea n'are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpîn; ⁸ totuş îşi pregăteşte hrana vara, şi strînge de ale mîncării în timpul secerişului. ⁹ Pînă cînd vei sta culcat, leneşule? Cînd te vei scula din somnul tău? ¹⁰ Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mînile ca să dormi!... ¹¹ Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.

²⁴ Unul, care dă cu mîna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decît să sărăcească. -

²⁴ Mîna celor harnici va stăpîni, dar mîna leneşă va plăti bir. -

⁴ Leneşul doreşte mult, şi totuş, n'are nimic, dar cei harnici se satură. -

¹⁵ Lenea te cufundă într'un somn adînc, şi sufletul molatic sufere de foame. -

²⁴ Leneşul îşi vîră mîna în strachină, şi n'o duce înapoi la gură. -

⁴ Toamna, leneşul nu ară; la secerat, ar vea să strîngă roade, dar nu este nimic! -

¹³ Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac; deschide ochii, şi te vei sătura de pîne. -

⁵ Planurile omului harnic nu duc de cît la belşug, dar celce lucrează cu grabă n'ajunge de cît la lipsă. -

³⁰ Am trecut pe lîngă ogorul unui leneş, şi pe lîngă via unui om fără minte. ³¹ Şi era numai spini, acoperit de mărăcini, şi zidul de piatră era prăbuşit. ³² M'am uitat bine şi cu luare aminte, şi am tras învăţătură din ce am văzut. ³³ ,,Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mînile puţin ca să mă odihnesc!``... ³⁴ Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.

¹⁸ Cînd mînile sînt leneşe, se lasă grinda, şi cînd se lenevesc mînile, plouă în casă.

²⁷ Lucraţi nu pentru mîncarea peritoare, ci pentru mîncarea, care rămîne pentru viaţa vecinică, şi pe care v'o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuş Dumnezeu, pe el L -a însemnat cu pecetea Lui.``

⁵⁸ De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.

¹¹ Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaş rîvnă, ca să păstreze pînă la sfîrşit o deplină nădejde, ¹² aşa încît să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.

⁵ De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; ⁶ cu cunoştinţa, înfrînarea; cu înfrînarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; ⁷ cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. ⁸ Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. ⁹ Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închişi, şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate. ¹⁰ De aceea, fraţilor, căutaţi cu atît mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.

⁶ Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te!

⁸ totuş îşi pregăteşte hrana vara, şi strînge de ale mîncării în timpul secerişului.

⁴ O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care -i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui. -

² Un argat cu minte stăpîneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.

²⁶ Cine jăfuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mamă-sa, este un fiu care aduce ruşine şi ocară. -

²⁵ furnicile, cari nu sînt un popor tare, dar îşi pregătesc hrana vara,

⁶ ,,Căutaţi pe Domnul cîtă vreme se poate găsi; chemaţi -L, cîtă vreme este aproape. ⁷ Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gîndurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertînd.

² Iată toate binecuvîntările cari vor veni peste tine şi de cari vei avea parte, dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău:

⁸ Cînd s'a întors împăratul din grădina casei împărăteşti în odaia ospăţului, a văzut pe Haman că se aruncase spre patul pe care era Estera, şi i -a zis:,,Cum, să mai şi sileşti pe împărăteasă, la mine, în casa împărătească?``

¹³ Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

⁴² ,,Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!``

¹¹ Gura celui neprihănit este un izvor de viaţă, dar gura celor răi ascunde sîlnicie. -

²⁶ Cine opreşte grîul este blestemat de popor, dar pe capul celui ce -l vinde vine binecuvîntarea. -

²⁵ Dar celor ce judecă drept le merge bine, şi o mare binecuvîntare vine peste ei. -

²⁰ Un om credincios este năpădit de binecuvîntări, dar celce vrea să se îmbogăţească repede nu rămîne nepedepsit. -

¹⁹ Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sînt supt Lege, pentruca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.

¹⁶ Domnul să-şi verse îndurarea peste casa lui Onisifor; căci de multe ori m'a mîngîiat, şi nu i -a fost ruşine de lanţul meu. ¹⁷ Nu numai atît, dar, cînd a fost în Roma, m'a căutat cu multă grijă şi m'a găsit. ¹⁸ Dea Domnul să capete îndurare dela Domnul,,în ziua aceea``. Tu ştii foarte bine cît ajutor mi -a dat el în Efes.

³⁶ voi lăsa o seminţie fiului său, pentruca robul Meu David să aibă totdeauna o lumină înaintea Mea la Ierusalim, cetatea pe care am ales -o să pun în ea Numele Meu.

³⁴ Căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s'o mîntuiesc, din pricina Mea, şi din pricina robului Meu David.`

¹⁶ L-au îngropat în cetatea lui David la un loc cu împăraţii, pentrucă făcuse bine în Israel, şi faţă de Dumnezeu şi faţă de Casa Lui.

¹⁷ Îi piere pomenirea de pe pămînt, numele lui nu mai este pe uliţă.

²³ Oamenii bat din palme la căderea lui, şi -l flueră la plecarea din locul lui.

⁵ Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău, le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie. ⁶ S'au dus vrăjmaşii! N'au rămas din ei decît nişte dărîmături vecinice! Nişte cetăţi dărîmate de Tine! Li s'a şters pomenirea!

¹³ Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stîngă numele în neamul următor!

¹⁵ Domnul să -i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt,

⁶ Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci.

¹⁰ Atunci am văzut pe cei răi îngropaţi şi ducîndu-se la odihna lor, iar pe ceice lucraseră cu neprihănire depărtîndu-se de locul sfînt şi uitaţi în cetate. Şi aceasta este o deşertăciune!

¹³ Doamne, nădejdea lui Israel! Toţi ceice Te părăsesc vor fi acoperiţi de ruşine.`` -,,Ceice se abat dela Mine vor fi scrişi pe pămînt, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie.``

⁹ Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.``

⁴⁸ pentrucă a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că deacum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,

³⁴ Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s'o ţin din toată inima mea!

⁵ să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă-

⁹ Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!

¹⁰ Cine clipeşte din ochi este o pricină de întristare, şi cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur. -

¹ Cine iubeşte certarea, iubeşte ştiinţa; dar cine urăşte mustrarea, este prost. -

¹³ În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc. -

³ Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. -

⁸ Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. -

²³ Oriunde se munceşte este şi cîştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. -

⁶ Vorbele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură pînă stîrneşte lovituri. - ⁷ Gura nebunului îi aduce pieirea, şi buzele îi sînt o cursă pentru suflet. -

¹² Cuvintele unui înţelept sînt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.

²⁴ De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi -a zidit casa pe stîncă. ²⁵ A dat ploaia, au venit şivoaele, au suflat vînturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s'a prăbuşit, pentrucă avea temelia zidită pe stîncă.

¹³ Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blîndeţa înţelepciunii!

⁴ Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mîngîie.

²¹ Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, cînd îmi pun nădejdea în Tine!

¹¹ Eu umblu în neprihănire; izbăveşte-mă, şi ai milă de mine! ¹² Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă: voi binecuvînta pe Domnul în adunări.

¹¹ Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.

²³ Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni.

²⁰ Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. -

¹⁸ Cine umblă în neprihănire, găseşte mîntuirea, dar cine umblă pe două căi strîmbe cade într'o groapă. -

¹⁵ Celce umblă în neprihănire, şi vorbeşte fără vicleşug, celce nesocoteşte un cîştig scos prin stoarcere, celce îşi trage mînile înapoi, ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să n'audă cuvinte setoase de sînge, şi îşi leagă ochii ca să nu vadă răul, ¹⁶ acela va locui în locurile înalte; stînci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pîne, şi apa nu -i va lipsi.``

²⁶ Aşa că să nu vă temeţi de ei. Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut.

¹ În vremea aceea, cînd se strînseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi:,,Mai întîi de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia. ² Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.

⁵ De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, pînă va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întunerec, şi va descoperi gîndurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda dela Dumnezeu.

¹³ Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi Iudei, aşa că pînă şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor. ¹⁴ Cînd i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor:,,Dacă tu, care eşti Iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca Iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul Iudeilor?``

²⁵ Tot aşa şi faptele bune sînt cunoscute: şi cele ce nu sînt cunoscute, nu pot să rămînă ascunse.

¹² Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?

¹⁹ Să nu se bucure de mine ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmaşi, nici să nu-şi facă semne cu ochiul, ceice mă urăsc fără temei!

¹³ clipeşte din ochi, dă din picior, şi face semne cu degetele.

⁸ Cine are o inimă înţeleaptă primeşte învăţăturile, dar cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur. -

²¹ Moartea şi viaţa sînt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mînca roadele. -

¹⁰ De aceea, cînd voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe cari le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţămeşte cu atît; dar nici el nu primeşte pe fraţi, şi împiedecă şi pe cei ce voiesc să -i primească, şi -i dă afară din Biserică.

³⁰ Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea, şi limba lui trîmbiţează dreptatea. ³¹ Legea Dumnezeului său este în inima lui; şi nu i se clatină paşii.

⁶ Pe capul celui neprihănit sînt binecuvîntări, dar gura celor răi ascunde sîlnicie.

²⁰ Limba celui neprihănit este argint ales; inima celor răi este puţin lucru. - ²¹ Buzele celui neprihănit înviorează pe mulţi oameni, dar nebunii mor fiindcă n'au judecată. -

³² Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute, dar gura celor răi spune răutăţi.

¹⁴ Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii. -

⁷ Buzele înţelepţilor samănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. -

²² Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are; dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor. - ²³ Cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea cînd vorbeşte, şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui. - ²⁴ Cuvintele prietenoase sînt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase. -

⁴ Cuvintele gurii unui om sînt ca nişte ape adînci; izvorul înţelepciunii este ca un şivoi care curge într'una. -

¹⁵ Este aur şi sînt multe mărgăritare; dar buzele înţelepte sînt un lucru scump. -

¹² Cuvintele unui înţelept sînt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea. ¹³ Cel dintîi cuvînt care -i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea. ¹⁴ Nebunul spune o mulţime de vorbe, măcarcă omul nu ştie ce se va întîmpla, şi cine -i va spune ce va fi după el?

³⁴ Pui de năpîrci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, cînd voi sînteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. ³⁵ Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. ³⁶ Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvînt nefolositor, pe care -l vor fi rostit. ³⁷ Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osîndit.``

²⁹ Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce -l aud.

⁵ Tot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! ⁶ Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, cînd este aprinsă de focul gheenei. ⁷ Toate soiurile de fiare, de păsări, de tîrîtoare, de vieţuitoare de mare se îmblînzesc, şi au fost îmblînzite de neamul omenesc, ⁸ dar limba niciun om n'o poate îmblînzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte.

¹⁸ Un om iute la mînie stîrneşte certuri, dar cine este încet la mînie potoleşte neînţelegerile. -

²⁷ Omul stricat pregăteşte nenorocirea, şi pe buzele lui este ca un foc aprins. -

⁹ Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. -

²⁵ Cel lacom stîrneşte certuri, dar celce se încrede în Domnul este săturat din belşug. -

²² Un om mînios stîrneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. -

⁴ Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie, ⁵ nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău, ⁶ nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, ⁷ acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.

¹ De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, cari se luptă în mădularele voastre?

²⁰ să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos dela rătăcirea căii lui, va mîntui un suflet dela moarte, şi va acoperi o sumedenie de păcate

⁸ Mai pe sus de toate, să aveţi o dragoste ferbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate.

¹² Domnul a zis lui Moise:,,Întinde-ţi mîna peste ţara Egiptului, ca să vină lăcustele peste ţara Egiptului, şi să mănînce toată iarba pămîntului, tot ce a lăsat piatra.``

⁹ Nu fiţi ca un cal sau ca un catîr fără pricepere, pe cari -i struneşti cu un frîu şi o zăbală cu cari -i legi, ca să nu se apropie de tine. -

³² Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa.

²² De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,

¹⁰ Cine clipeşte din ochi este o pricină de întristare, şi cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur. - ¹¹ Gura celui neprihănit este un izvor de viaţă, dar gura celor răi ascunde sîlnicie. -

²¹ Buzele celui neprihănit înviorează pe mulţi oameni, dar nebunii mor fiindcă n'au judecată. -

³¹ Gura celui neprihănit scoate înţelepciune, dar limba stricată va fi nimicită. -

²³ Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! -

¹⁰ O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decît o sută de lovituri pe cel nebun. -

²⁹ Pedepsele sînt pregătite pentru batjocoritori, şi loviturile pentru spinările nebunilor.

³ Biciul este pentru cal, frîul pentru măgar, şi nuiaua pentru spinarea nebunilor. -

²² Pe nebun chiar dacă l-ai pisa cu pisălogul în piuă, în mijlocul grăunţelor, nebunia tot n'ar ieşi din el. -

⁴ ,,Domnul Dumnezeu Mi -a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborît de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.

²² Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har, cari ieşiau din gura Lui, şi ziceau:,,Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?``

¹ Cel ursuz caută ce -i place lui, se supără de orice lucru bun. -

⁷ Gura nebunului îi aduce pieirea, şi buzele îi sînt o cursă pentru suflet. -

¹⁵ O inimă pricepută dobîndeşte ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa. -

⁸ Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea, găseşte fericirea. -

²³ Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri. -

³⁵ Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.

⁴⁴ Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într -o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea.

⁵² Şi El le -a zis:,,De aceea orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.``

⁶ Căci Dumnezeu, care a zis:,,Să lumineze lumina din întunerec``, ne -a luminat inimile, pentruca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos. ⁷ Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentruca această putere nemai pomenită să fie dela Dumnezeu şi nu dela noi.

²⁴ Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului:,Tu eşti nădejdea mea`; ²⁵ dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;

⁶ Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

⁷ ,,Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogăţiile lui cele mari, şi se bizuia pe răutatea lui.``

²⁰ Săracul este urît chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. -

¹¹ Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt. -

⁷ Toţi fraţii săracului îl urăsc; cu cît mai mult se depărtează prietenii lui de el! El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi. -

²² Nu despuia pe sărac, pentrucă este sărac, şi nu asupri pe nenorocitul care stă la poartă! ²³ Căci Domnul le va apăra pricina lor, şi va despuia viaţa celor ce -i despoaie. -

¹² Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au.

²³ ,,Aşa vorbeşte Domnul:,Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui.

¹ Vai de ceice cugetă nelegiuirea şi făuresc rele în aşternutul lor; cînd se crapă de ziuă o înfăptuiesc, dacă le stă în putere. ² Dacă poftesc ogoare, pun mîna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om şi casa lui, pe om şi moştenirea lui.

²⁴ Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvîntul, şi le -a zis:,,Fiilor, cît de anevoie este pentru ceice se încred în bogăţii, să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!

¹⁹ şi voi zice sufletului meu:,Suflete, ai multe bunătăţi strînse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănîncă, bea şi veseleşte-te!`

¹⁷ Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngîmfe, şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele.

¹⁸ Cel rău dobîndeşte un cîştig înşelător, dar cel ce samănă neprihănirea are o adevărată plată. - ¹⁹ Adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea. -

³⁰ Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel înţelept cîştigă suflete. -

¹⁰ Bine de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci se va bucura de rodul faptelor lui. ¹¹ Vai de cel rău! Lui îi va merge rău, căci va culege rodul faptelor lui.

¹⁷ Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. ¹⁸ Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.

³³ Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui. ³⁴ Pui de năpîrci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, cînd voi sînteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.

¹⁹ Căci din inimă ies gîndurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.

²³ Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa vecinică în Isus Hristos, Domnul nostru.

⁷ Nu vă înşelaţi:,,Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.`` Ce samănă omul, aceea va şi secera. ⁸ Cine samănă în firea lui pămîntească, va secera din firea pămîntească putrezirea; dar cine samănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa vecinică. ⁹ Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

¹⁷ Şi cuvîntul lor va roade ca gangrena. Din numărul acestora sînt Imeneu şi Filet, ¹⁸ cari s'au abătut dela adevăr. Ei zic că a şi venit învierea, şi răstoarnă credinţa unora.

¹³ Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.

¹⁰ Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea, pe care aţi arătat -o pentru Numele Lui, voi, cari aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi.

¹⁶ Pe cînd vorbea el, Amaţia i -a zis:,,Oare te-am făcut sfetnic al împăratului? Pleacă! Pentruce vrei să fii lovit?`` Proorocul a plecat, zicînd:,,Ştiu acum că Dumnezeu a hotărît să te nimicească, pentrucă ai făcut lucrul acesta şi n'ai ascultat sfatul meu.``

²⁵ fiindcă lepădaţi toate sfaturile mele, şi nu vă plac mustrările mele, ²⁶ de aceea şi eu, voi rîde cînd veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi cînd vă va apuca groaza,

³⁰ pentrucă n'au iubit sfaturile mele, şi au nesocotit toate mustrările mele.

¹ Fiule, nu uita învăţăturile mele, şi păstrează în inima ta sfaturile mele! ² Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale, şi-ţi vor aduce multă pace.

¹⁸ Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sînt fericiţi.

⁴ el mă învăţa atunci, şi-mi zicea:,,Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, păzeşte învăţăturile mele, şi vei trăi!

¹³ Ţine învăţătura, n'o lăsa din mînă; păstrează -o, căci ea este viaţa ta.

¹² şi să zici:,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

²³ Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sînt calea vieţii.

¹⁰ Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. -

¹⁷ Pleacă-ţi urechea, şi ascultă cuvintele înţelepţilor, şi ia învăţătura mea în inimă. ¹⁸ Căci este bine să le păstrezi înlăuntrul tău, şi să-ţi fie toate de odată pe buze. - ¹⁹ Pentru ca să-ţi pui încrederea în Domnul, vreau să te învăţ eu astăzi, da, pe tine.

¹ Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată şi fără leac. -

⁶ Nu lăsa gura să te bage în păcat, şi nu zice înaintea trimesului lui Dumnezeu:,,M'am pripit.`` Pentruce să Se mînie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale, şi să nimicească lucrarea mînilor tale?

²⁴ De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi -a zidit casa pe stîncă. ²⁵ A dat ploaia, au venit şivoaele, au suflat vînturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s'a prăbuşit, pentrucă avea temelia zidită pe stîncă. ²⁶ Însă ori şi cine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi -a zidit casa pe nisip. ²⁷ A dat ploaia, au venit şivoaiele, au suflat vînturile, şi au izbit în casa aceea: ea s'a prăbuşit, şi prăbuşirea i -a fost mare.``

²⁸ Şi El a răspuns:,,Ferice mai degrabă de ceice ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, şi -L păzesc!``

¹ De aceea, cu atît mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile, pe cari le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.

²⁵ Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n'au scăpat ceice n'au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pămînt, cu atît mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem dela Cel ce vorbeşte din ceruri,

⁵ De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; ⁶ cu cunoştinţa, înfrînarea; cu înfrînarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; ⁷ cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. ⁸ Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. ⁹ Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închişi, şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate. ¹⁰ De aceea, fraţilor, căutaţi cu atît mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. ¹¹ În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia vecinică a Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos.

²¹ El îşi zicea:,,I -o voi da ca să -i fie o cursă, şi să cadă subt mîna Filistenilor``. Şi Saul a zis lui David pentru a doua oară:,,Astăzi îmi vei fi... ginere``. ²² Saul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă:,,Vorbiţi în taină lui David, şi spuneţi -i:,Iată că împăratul e binevoitor faţă de tine, şi toţi slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele împăratului.``

²⁹ Saul s'a temut din ce în ce mai mult de David, şi toată viaţa i -a fost vrăjmaş.

²⁷ Cînd s'a întors Abner la Hebron, Ioab l -a tras deoparte în mijlocul porţii, ca să -i vorbească în taină, şi l -a lovit acolo în pîntece şi l -a omorît, ca să răzbune moartea fratelui său Asael....

⁸ Apoi David a zis lui Urie:,,Pogoară-te acasă, şi spală-ţi picioarele.`` Urie a ieşit din casa împărătească, şi a fost urmat de un dar din partea împăratului. <sup>9</sup> Dar Urie s'a culcat la poarta casei împărăteşti, cu toţi slujitorii stăpînului său, şi nu s'a pogorît acasă la el. <sup>10</sup> Au dat de ştire lui David despre aceasta, şi i-au spus:,,Urie nu s'a pogorît la el casă.`` Şi David a zis lui Urie:,,Nu vii tu oare din călătorie? Pentruce nu te-ai pogorît acasă?`` <sup>11</sup> Urie a răspuns lui David:,,Chivotul şi Israel şi Iuda locuiesc în corturi, domnul meu Ioab şi slujitorii domnului meu sînt tăbărîţi în cîmp, şi eu să intru în casă să mănînc şi să beau şi să mă culc cu nevastă-mea! Viu eşti tu şi viu este sufletul tău că nu voi face lucrul acesta.`` ¹² David a zis lui Urie:,,Mai rămîi şi astăzi aici, şi mîne îţi voi da drumul.`` Şi Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea şi a doua zi. <sup>13</sup> David l -a poftit să mănînce şi să bea cu el, şi l -a îmbătat; şi seara. Urie a ieşit şi s'a culcat cu slujitorii stăpînului său, dar nu s'a pogorît acasă. <sup>14</sup> A doua zi dimineaţa, David a scris o scrisoare lui Ioab, şi a trimes -o prin Urie. <sup>15</sup> În scrisoarea aceasta scria:,,Puneţi pe Urie în locul cel mai greu al luptei, şi trageţi-vă înapoi dela el, ca să fie lovit şi să moară.``

²³ După doi ani, pe cînd Absalom avea tunsul oilor la Baal-Haţor, lîngă Efraim, a poftit pe toţi fiii împăratului. ²⁴ Absalom s'a dus la împărat, şi a zis:,,Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul şi slujitorii lui la robul tău.`` <sup>25</sup> Şi împăratul a zis lui Absalom:,,Nu, fiule, nu vom veni toţi, ca să nu-ţi fie greu.`` Absalom a stăruit de el; dar împăratul n'a vrut să se ducă, şi l -a binecuvîntat. ²⁶ Absalom a zis:,,Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.`` Împăratul i -a răspuns:,,Pentruce să vină el cu tine?`` ²⁷ În urma stăruinţelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon şi toţi fiii săi. ²⁸ Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi:,,Luaţi seama cînd se va veseli inima lui Amnon de vin, şi cînd vă voi zice:,Loviţi pe Amnon!` atunci să -l omorîţi; să nu vă temeţi de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari, şi arătaţi-vă oameni de inimă!`` ²⁹ Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii împăratului s'au sculat, au încălecat fiecare pe catîrul lui, şi au fugit.

⁹ Ioab a zis lui Amasa:,,Eşti sănătos, frate?`` Şi cu mîna dreaptă a apucat pe Amasa de barbă să -l sărute. ¹⁰ Amasa n'a luat seamă la sabia care era în mîna lui Ioab; şi Ioab l -a lovit cu ea în pîntece, şi i -a vărsat măruntaiele pe pămînt, fără să -i mai dea o a doua lovitură. Şi Amasa a murit. Ioab şi fratele său Abişai au urmărit pe Şeba, fiul lui Bicri.

⁹ Căci nu este nimic adevărat în gura lor; inima le este plină de răutate, gîtlejul le este un mormînt deschis, şi pe limbă au vorbe linguşitoare.

² Oamenii îşi spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.

³ Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său, şi nu aruncă ocara asupra aproapelui său.

²⁰ Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.

²¹ Gura lor este dulce ca smîntîna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sînt mai alunecoase decît untdelemnul, dar cînd ies ele din gură, sînt nişte săbii.

⁵ Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici; pe cel cu priviri trufaşe şi cu inima îngîmfată, nu -l voi suferi.

²⁴ Celce urăşte se preface cu buzele lui, şi înlăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea. ²⁵ Cînd îţi vorbeşte cu glas dulce, nu -l crede, căci şapte urîciuni sînt în inima lui. ²⁶ Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuş răutatea lui se va descoperi în adunare. -

²⁰ Au început să pîndească pe Isus; şi au trimes nişte iscoditori, cari se prefăceau că sînt neprihăniţi, ca să -L prindă cu vorba şi să -L dea pe mîna stăpînirii şi pe mîna puterii dregătorului. ²¹ Iscoditorii aceştia L-au întrebat:,,Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept, şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci -i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.

¹ (Către mai marele cîntăreţilor: Către Iedutun. Un psalm al lui David.) Ziceam:,,Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frîu gurii, cît va sta cel rău înaintea mea.``

²⁷ Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. - ²⁸ Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.

³ Căci, dacă visurile se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor.

¹⁹ Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mînie;

² Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvîrşit, şi poate să-şi ţină în frîu tot trupul.

⁵ Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pămînt, şi că toate întocmirile gîndurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.

²¹ Domnul a mirosit un miros plăcut; şi Domnul a zis în inima Lui:,,Nu voi mai blestema pămîntul, din pricina omului, pentrucă întocmirile gîndurilor din inima omului sînt rele din tinereţa lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.

¹⁹ Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.

¹⁸ Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare. -

⁴ Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. -

¹³ Buzele neprihănite sînt plăcute împăraţilor, şi ei iubesc pe celce vorbeşte cu neprihănire. -

⁷ căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet.,,Mănîncă şi bea``, îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine.

¹¹ Un cuvînt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere de aur într'un coşuleţ de argint. - ¹² Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare. -

⁹ ,,Inima este nespus de înşelătoare şi de desnădăjduit de rea; cine poate s'o cunoască?

³⁴ Pui de năpîrci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, cînd voi sînteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. ³⁵ Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.

³ De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite. ⁴ Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

¹² N'am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.

²¹ Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele. ²² După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

³⁰ Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea, şi limba lui trîmbiţează dreptatea.

²⁹ Pentrucă au urît ştiinţa, şi n'au ales frica Domnului,

³¹ De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor, şi se vor sătura cu sfaturile lor.

²³ El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.

¹⁶ La ce slujeşte argintul în mîna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?... Dar n'are minte. -

⁹ Pe lîngă că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adîncit şi a întocmit un mare număr de zicători. ¹⁰ Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute, şi să scrie întocmai cuvintele adevărului.

¹⁵ Vă voi da păstori după inima Mea, şi vă vor paşte cu pricepere şi cu înţelepciune.

¹⁶ Cînd am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sînt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor!

⁶ Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda, şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi!

¹⁹ Cînd un om aude Cuvîntul privitor la Împărăţie, şi nu -l înţelege, vine Cel rău şi răpeşte ce a fost sămănat în inima lui. Acesta este sămînţa căzută lîngă drum.

¹⁹ Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunerecul decît lumina, pentrucă faptele lor erau rele. ²⁰ Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.

¹⁵ După ce au prînzit, Isus a zis lui Simon Petru:,,Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decît aceştia?``,,Da, Doamne``, I -a răspuns Petru,,,ştii că Te iubesc.`` Isus i -a zis:,,Paşte mieluşeii Mei.`` ¹⁶ I -a zis a doua oară:,,Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?``,,Da Doamne``, I -a răspuns Petru,,,ştii că Te iubesc.`` Isus i -a zis:,,Paşte oiţele Mele``. ¹⁷ A treia oară i -a zis Isus:,,Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?`` Petru s'a întristat că -i zisese a treia oară:,,Mă iubeşti?`` Şi I -a răspuns:,,Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.`` Isus i -a zis:,,Paşte oile Mele!

²⁸ Fiindcă n'au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i -a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.

² Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este supt paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un cîştig mîrşav, ci cu lepădare de sine.

² Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvînta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvîntare.

² Avram era foarte bogat în vite, în argint, şi în aur.

²³ şi jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să un zici:,Am îmbogăţit pe Avram.` Nimic pentru mine!

³⁵ Domnul a umplut de binecuvîntări pe stăpînul meu, care a ajuns la mare propăşire. I -a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari.

¹² Isaac a făcut sămănături în ţara aceea, şi a strîns rod însutit în anul acela; căci Domnul l -a binecuvîntat.

¹⁷ Vezi să nu zici în inima ta:,,Tăria mea şi puterea mînii mele mi-au cîştigat aceste bogăţii.`` ¹⁸ Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le cîştigi, ca să întărească legămîntul încheiat cu părinţii voştri prin jurămînt, cum face astăzi.

¹⁸ Feriţi-vă numai de ceeace va fi dat spre nimicire; căci dacă veţi lua ceva din ceeace va fi dat spre nimicire, veţi face ca tabăra lui Israel să fie dată spre nimicire şi o veţi nenoroci.

¹ Copiii lui Israel au păcătuit cu privire la lucrurile date spre nimicire. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din lucrurile date spre nimicire. Şi Domnul S'a aprins de mînie împotriva copiilor lui Israel. ² Iosua a trimes din Ierihon nişte bărbaţi la Ai, care este lîngă Bet-Aven, la răsărit de Betel. Şi le -a zis:,,Suiţi-vă, şi iscodiţi ţara.`` Şi oamenii aceia s'au suit, şi au iscodit cetatea Ai. <sup>3</sup> S'au întors la Iosua, şi i-au spus:,,Degeaba mai faci să mai meargă tot poporul; două sau trei mii de oameni vor ajunge ca să baţi cetatea Ai; nu osteni tot poporul; căci oamenii aceia sînt puţin la număr.`` ⁴ Aproape trei mii de oameni au pornit, dar au luat -o la fugă dinaintea oamenilor din Ai. ⁵ Oamenii din Ai le-au omorît aproape treizeci şi şase de oameni; i-au urmărit dela poartă pînă la Şebarim, şi i-au bătut la vale. Poporul a rămas încremenit şi cu inima moale ca apa. ⁶ Iosua şi -a sfîşiat hainele, şi s'a aruncat cu faţa la pămînt pînă seara înaintea chivotului Domnului, el şi bătrînii lui Israel, şi şi-au presărat capul cu ţărînă. ⁷ Iosua a zis:,,Ah! Doamne Dumnezeule, pentruce ai trecut pe poporul acesta Iordanul, ca să ne dai în mînile Amoriţilor şi să ne prăpădeşti? De am fi ştiut să rămînem de cealaltă parte a Iordanului! ⁸ Dar Doamne, ce voi zice, după ce Israel a dat dosul înaintea vrăjmaşilor lui? ⁹ Cananiţii şi toţi locuitorii ţării vor afla; ne vor înconjura, şi ne vor şterge numele de pe pămînt. Şi ce vei face Tu Numelui Tău celui mare?`` <sup>10</sup> Domnul a zis lui Iosua:,,Scoală-te! Pentruce stai culcat astfel pe faţa ta? <sup>11</sup> Israel a păcătuit; au călcat legămîntul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat şi au minţit, şi le-au ascuns printre lucrurile lor. <sup>12</sup> De aceea copiii lui Israel nu pot să ţină piept vrăjmaşilor lor: vor da dosul în faţa vrăjmaşilor lor, căci sînt daţi spre nimicire; Eu nu voi mai fi cu voi, dacă nu nimiciţi ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru. <sup>13</sup> Scoală-te, sfinţeşte poporul. Spune-le:,Sfinţiţi-vă pentru mîne. Căci aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel:,În mijlocul tău este un lucru dat spre nimicire, Israele; nu vei putea să ţii piept vrăjmaşilor tăi, pînă nu veţi scoate lucrul dat spre nimicire din mijlocul vostru. <sup>14</sup> Să vă apropiaţi mîne dimineaţă după seminţiile voastre; şi seminţia pe care o va arăta Domnul prin sorţi se va apropia pe familii, şi familia pe care o va arăta Domnul prin sorţi se va apropia pe case, şi casa pe care o va arăta Domnul prin sorţi se va apropia pe bărbaţi. <sup>15</sup> Cine va fi arătat prin sorţi că a luat din ce era dat spre nimicire, va fi ars în foc, el şi tot ce este al lui, pentrucă a călcat legămîntul Domnului şi a făcut o mişelie în Israel.`` ¹⁶ Iosua s'a sculat disdedimineaţă, şi a apropiat pe Israel, după seminţiile lui, şi a fost arătată prin sorţi seminţia lui Iuda. ¹⁷ A apropiat familiile lui Iuda, şi a fost arătată prin sorţi familia lui Zerah. A apropiat familia lui Zerah pe case, şi a fost arătată prin sorţi casa lui Zabdi. ¹⁸ A apropiat casa lui Zabdi pe bărbaţi, şi a fost arătat prin sorţi Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda. ¹⁹ Iosua a zis lui Acan:,,Fiule, dă slavă Domnului, Dumnezeului lui Israel, mărturiseşte şi spune-mi ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic``. <sup>20</sup> Acan a răspuns lui Iosua, şi a zis:,,Este adevărat că am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lui Israel, şi iată ce am făcut. <sup>21</sup> Am văzut în pradă o manta frumoasă de Şinear, două sute de sicli de argint, şi o placă de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit, şi le-am luat; iată, sînt ascunse în pămînt în mijlocul cortului meu, şi argintul este pus subt ele``. ²² Iosua a trimes nişte oameni, cari au alergat în cort; şi iată că lucurile erau ascunse în cortul lui Acan, şi argintul era subt ele. ²³ Le-au luat din mijlocul cortului, le-au adus lui Iosua şi tuturor copiilor lui Israel, şi le-au pus înaintea Domnului. ²⁴ Iosua şi tot Israelul împreună cu el au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa de aur, pe fiii şi fiicele lui Acan, boii lui, măgarii, oile, cortul lui şi tot ce era al lui; şi i-au suit în valea Acor. ²⁵ Iosua a zis:,,Pentruce ne-ai nenorocit? Şi pe tine te va nenoroci Domnul azi``. Şi tot Israelul i -a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre, ²⁶ şi au ridicat peste Acan un morman mare de pietre, care se vede pînă în ziua de azi. Şi Domnul S'a întors din iuţimea mîniei Lui. Din pricina acestei întîmplări s'a dat pînă în ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor (Turburare).

⁷ Domnul sărăceşte şi El îmbogăţeşte, El smereşte şi El înalţă ⁸ El ridică din pulbere pe cel sărac, Ridică din gunoi pe cel lipsit. Ca să -i pună să şadă alături cu cei mari. Şi le dă de moştenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă; Căci ai Domnului sînt stîlpii... pămîntului, Şi pe ei a aşezat El lumea.

¹⁹ Să -i spui:,Aşa vorbeşte Domnul:,Nu eşti tu un ucigaş şi un hoţ?` Şi să -i mai spui:,Aşa vorbeşte Domnul:,Chiar în locul unde au lins cînii sîngele lui Nabot, vor linge cînii şi sîngele tău.``

²⁶ Dar Elisei i -a zis:,,Oare n'a fost duhul meu cu tine, cînd a lăsat omul acela carul şi a venit înaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi şi roabe? ²⁷ Lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de sămînţa ta pentru totdeauna.`` Şi Ghehazi a ieşit dinaintea lui Elisei plin de lepră, alb ca zăpada.

⁸ Ce nădejde -i mai rămîne celui nelegiuit; cînd îi taie Dumnezeu firul vieţii, cînd îi ia sufletul? ⁹ Îi ascultă Dumnezeu strigătele, cînd vine strîmtoarea peste el? ¹⁰ Este Cel Atotputernic desfătarea lui? Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu? ¹¹ Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu, nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic. ¹² Dar voi le cunoaşteţi, şi sînteţi de acelaş gînd; pentruce dar vorbiţi aşa de prosteşte? ¹³ Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit. ¹⁴ Dacă are mulţi fii, îi are pentru sabie, şi odraslele lui duc lipsă de pîne. ¹⁵ Ceice scapă din ai lui, sînt îngropaţi de ciumă, şi văduvele lor nu -i plîng. ¹⁶ Dacă strînge argint ca ţărîna, dacă îngrămădeşte haine ca noroiul, - ¹⁷ el le strînge, dar cel fără vină se îmbracă în ele, şi de argintul lui omul fără prihană are parte. ¹⁸ Casa lui este ca aceea pe care o zideşte molia, ca o colibă pe care şi -o face un străjer. ¹⁹ Se culcă bogat, şi moare despoiat; deschide ochii, şi totul a pierit. ²⁰ Îl apucă groaza ca nişte ape; şi noaptea, îl ia vîrtejul. ²¹ Vîntul de răsărit îl ia, şi se duce; îl smulge cu putere din locuinţa lui. ²² Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui, şi cel rău ar vrea să fugă să scape de ele. ²³ Oamenii bat din palme la căderea lui, şi -l flueră la plecarea din locul lui.

²² Căci cei binecuvîntaţi de Domnul stăpînesc ţara, dar cei blestemaţi de El sînt nimiciţi.

³⁸ El îi binecuvintează, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele.

⁷ El ridică pe sărac din ţărînă, înalţă pe cel lipsit din gunoi. ⁸ ca să -i facă să şadă împreună cu cei mari: cu mai marii poporului Său.

²¹ O moştenire repede cîştigată dela început, nu va fi binecuvîntată la sfîrşit. -

²² Un om pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească, şi nu ştie că lipsa va veni peste el. -

⁶ Nu va fi el de batjocura tuturor acestora, de rîs şi de pomină? Se va zice:,,Vai de cel ce adună ce nu este al lui! Pînă cînd se va împovăra cu datorii? ⁷ Nu se vor ridica deodată ceice te-au împrumutat? Nu se vor trezi asupritorii tăi, şi vei ajunge prada lor? ⁸ Fiindcă ai jăfuit multe neamuri, toată rămăşiţa popoarelor te va jăfui, din pricina vărsării sîngelui oamenilor, din pricina sîlniciilor făcute în ţară şi împotriva cetăţii tuturor locuitorilor ei.`` ⁹ Vai de cel ce strînge cîştiguri nelegiuite pentru casa lui, ca să-şi aşeze apoi cuibul într'un loc înalt, şi să scape din mîna nenorocirii! ¹⁰ Ruşinea casei tale ţi-ai croit, nimicind o mulţime de popoare, şi împotriva ta însuţi ai păcătuit. ¹¹ Căci piatra din mijlocul zidului strigă, şi lemnul care leagă grinda îi răspunde. ¹² Vai de cel ce zideşte o cetate cu sînge, care întemeiază o cetate cu nelegiuire!

⁴ Îl trimet-zice Domnul oştirilor, -ca să intre în casa hoţului şi a celui ce jură strîmb în Numele Meu, ca să rămînă în casa aceea, şi s'o mistuie împreună cu lemnele şi pietrele ei.``

¹ Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plîngeţi şi tînguiţi-vă, din pricina nenorocirilor, cari au să vină peste voi. ² Bogăţiile voastre au putrezit, şi hainele voastre sînt roase de molii. ³ Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănînce carnea! V'aţi strîns comori în zilele din urmă! ⁴ Iată că plata lucrătorilor, cari v'au secerat cîmpiile, şi pe care le-aţi oprit -o, prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor. ⁵ Aţi trăit pe pămînt în plăceri şi în desfătări. V'aţi săturat inimile chiar într'o zi de măcel.

¹⁴ cari se bucură să facă răul, şi îşi pun plăcerea în răutate,

⁹ Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. -

²¹ Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. -

¹⁸ Ca nebunul care aruncă săgeţi aprise şi ucigătoare, ¹⁹ aşa este omul care înşală pe aproapele său, şi apoi zice:,,Am vrut doar să glumesc!`` -

⁹ Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cît eşti tînăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.

²⁵ De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

²¹ Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

² I-ai dat ce -i dorea inima, şi n'ai lăsat neîmplinit ce -i cereau buzele.

⁴ Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.

¹⁹ El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi -i scapă.

⁴ De aceea şi Eu, voi alege ce este spre nefericirea lor, şi voi aduce peste ei lucrurile de cari se tem, căci cînd am chemat Eu, n'au răspuns, şi cînd am vorbit Eu, n'au ascultat; ci au făcut ce este rău înaintea Mea, şi au ales ce nu-Mi place!``

⁶ Ferice de cei flămînzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!

¹⁸ Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.

²⁴ Pînă acum n'aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentruca bucuria voastră să fie deplină.

²⁷ ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi.

¹⁴ Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. ¹⁵ Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că sîntem stăpîni pe lucrurile pe cari I le-am cerut.

¹⁸ să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

¹⁹ Se culcă bogat, şi moare despoiat; deschide ochii, şi totul a pierit. ²⁰ Îl apucă groaza ca nişte ape; şi noaptea, îl ia vîrtejul. ²¹ Vîntul de răsărit îl ia, şi se duce; îl smulge cu putere din locuinţa lui.

⁵ El nu-şi dă banii cu dobîndă, şi nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartă aşa, nu se clatină nici odată.

⁹ Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni ţara. ¹⁰ Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi.

⁹ Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin verde sau uscat, îl va lua vîrtejul.

¹⁸ Da, Tu -i pui în locuri alunecoase, şi -i arunci în prăpăd. ¹⁹ Cum sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic. ²⁰ Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!

²⁷ cînd vă va apuca groaza ca o furtună, şi cînd vă va învălui nenorocirea ca un vîrtej, cînd va da peste voi necazul şi strîmtorarea.

³⁰ Cel neprihănit nu se va clătina niciodată, dar cei răi nu vor locui în ţară. -

³ Omul nu se întăreşte prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina. -

⁷ Cei răi sînt răsturnaţi, şi nu mai sînt, dar casa celor neprihăniţi rămîne în picioare! -

²⁴ De abia sînt sădiţi, deabia sînt sămănaţi, de abia li s'a înrădăcinat tulpina în pămînt: şi El suflă peste ei, de se usucă, şi un vîrtej îi ia ca pe nişte paie.

¹⁸ Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (Greceşte: Petros.), şi pe această piatră (Greceşte: petra.) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.

²⁰ fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.

¹⁹ aşa ca să-şi strîngă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viaţă.

¹⁹ Totuş temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, avînd pecetea aceasta:,,Domnul cunoaşte pe ceice sînt ai Lui``; şi:,,Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!``

¹³ Ca răcoreala zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce -l trimete: el înviorează sufletul stăpînului său.

²⁰ Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece, sau varsă oţet pe silitră, aşa este cine cîntă cîntece unei inimi în nenorocire. -

⁶ Celce trimete o solie printr'un nebun, îşi taie singur picioarele, şi bea nedreptatea. -

⁵ Şi care totuş zice:,,Dă-te înapoi, nu te apropia de mine, căci sînt sfînt!``... Asemenea lucruri sînt un fum în nările Mele, un foc, care arde necontenit!

²⁶ Stăpînul său i -a răspuns:,Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n'am sămănat, şi că strîng de unde n'am vînturat;

¹¹ În sîrguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de rîvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.

¹² aşa încît să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.

³² Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi. ³³ Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.

¹⁵ Ce! vrei s'apuci pe calea străveche, pe care au urmat -o cei nelegiuiţi, ¹⁶ cari au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cît ţine un pîrîu care se scurge?

⁴ Îţi cerea viaţa, şi i-ai dat -o: o viaţă lungă pentru totdeauna şi pe vecie.

¹¹ Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica Domnului. ¹² Cine este omul, care doreşte viaţa, şi vrea să aibă parte de zile fericite? ¹³ Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare!

²³ Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sînge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!

¹⁶ Îl voi sătura cu viaţă lungă, şi -i voi arăta mîntuirea Mea``.

² Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale, şi-ţi vor aduce multă pace.

¹⁶ În dreapta ei este o viaţă lungă; în stînga ei, bogăţie şi slavă.

¹¹ Prin mine ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale.

¹⁷ Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?

¹¹ Ca o potîrnichie, care cloceşte nişte ouă pe cari nu le -a ouat ea, aşa este celce agoniseşte bogăţii pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, şi la urmă nu este decît un nebun.

²⁰ Dar Dumnezeu i -a zis:,Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile, pe cari le-ai pregătit, ale cui vor fi?`

¹³ Aşa se întîmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu, şi nădejdea celui nelegiuit va peri.

²⁰ Dar ochii celor răi se vor topi; ei n'au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!``

⁹ De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.

²⁴ mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă. ²⁵ Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine. ²⁶ Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire.

⁷ La moartea celui rău, îi piere nădejdea, şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită.

²³ Pe cînd era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi -a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sînul lui, ²⁴ şi a strigat:,Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimete pe Lazăr să-şi moaie vîrful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sînt chinuit în văpaia aceasta.` <sup>25</sup> ,Fiule`, i -a răspuns Avraam,,adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi -a luat pe cele rele; acum aici, el este mîngîiat, iar tu eşti chinuit. ²⁶ Pe lîngă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.`

² Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care sîntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.

¹² Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.

¹³ Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credinţa, pentruca, prin puterea Duhului Sfînt, să fiţi tari în nădejde!

¹⁶ Şi însuş Domnul nostru Isus Hristos, şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne -a iubit şi ne -a dat, prin harul Său, o mîngîiere vecinică şi o bună nădejde,

³ Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

⁶ Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

¹² Ceice fac fărădelegea au şi început să cadă; sînt răsturnaţi, şi nu pot să se mai scoale.

²⁰ Dar cei răi pier, şi vrăjmaşii Domnului sînt ca cele mai frumoase păşune: pier, pier ca fumul.

⁷ Ei merg din putere în putere, şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.

⁷ Dacă cei răi înverzesc ca iarba, şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.

¹⁵ Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine, dar pentru ceice fac răul este o groază. -

³¹ dar ceice se încred în Domnul îşi înoiesc puterea, ei sboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.``

¹² Îi voi întări în Domnul, şi vor umbla în Numele Lui, zice Domnul!

²² Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea:,,Doamne, Doamne! N'am proorocit noi în Numele Tău? N'am scos noi draci în Numele Tău? Şi n'am făcut noi multe minuni în Numele Tău?`` <sup>23</sup> Atunci le voi spune curat:,,Niciodată nu v'am cunoscut; depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi cari lucraţi fărădelege.``

²⁶ Atunci veţi începe să ziceţi:,Noi am mîncat şi am băut în faţa Ta, şi în uliţele noastre ai învăţat pe norod.` <sup>27</sup> Şi El va răspunde:,Vă spun că nu ştiu de unde sînteţi; depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii.`

⁸ şi va da mînie şi urgie celor ce, din duh de gîlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. ⁹ Necaz şi strîmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întîi peste Iudeu, apoi peste Grec.

¹³ Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.

⁸ Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: cînd este El la dreapta mea, nu mă clatin.

²⁸ Căci Domnul iubeşte dreptatea, şi nu părăseşte pe credincioşii Lui. Totdeauna ei sînt supt paza Lui, dar sămînţa celor răi este nimicită. ²⁹ Cei neprihăniţi vor stăpîni ţara, şi vor locui în ea pe vecie.

⁵ De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca şi te va ridica din cortul tău, şi te va desrădăcina din pămîntul celor vii. -

¹ (O cîntare a treptelor.) Cei ce se încred în Domnul sînt ca muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie.

²¹ Căci oamenii fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neîntinaţi vor rămînea în ea; ²² dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.

²⁵ Cum trece vîrtejul, aşa piere cel rău; dar cel neprihănit are temelii vecinice. -

²⁴ ,,Fiul omului, ceice locuiesc în dărîmăturile acelea în ţara lui Israel zic:,Avraam era singur, şi tot a moştenit ţara; dar noi sîntem mulţi şi ţara ne -a fost dată în stăpînire!` <sup>25</sup> De aceea spune-le:,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu:,Voi mîncaţi carne cu sînge, vă ridicaţi ochii spre idolii voştri şi vărsaţi sînge. Şi voi să stăpîniţi ţara? <sup>26</sup> Voi vă bizuiţi pe sabia voastră, săvîrşiţi urîciuni, fiecare din voi necinsteşte pe nevasta aproapelui său. Şi voi să stăpîniţi ţara?`

⁹ Voi izgoniţi din casele lor iubite pe femeile poporului Meu, luaţi pentru totdeauna podoaba Mea dela copiii lor. ¹⁰ Sculaţi-vă, şi plecaţi, căci aici nu este odihnă pentru voi; căci din pricina spurcăciunii, vor fi dureri, dureri puternice.

⁴¹ Ei I-au răspuns:,,Pe ticăloşii aceia ticălos îi va pierde, şi via o va da altor vieri, cari -i vor da rodurile la vremea lor.``

³⁵ Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strîmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia? ³⁶ După cum este scris:,,Din pricina Ta sîntem daţi morţii toată ziua; sîntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.`` ³⁷ Totuş în toate aceste lucruri noi sîntem mai mult decît biruitori, prin Acela care ne -a iubit. ³⁸ Căci sînt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpînirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, ³⁹ nici înălţimea, nici adîncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

¹⁸ Să amuţească buzele mincinoase, cari vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit!

¹¹ Dar împăratul se va bucura în Dumnezeu; oricine jură pe El se va făli, căci va astupa gura mincinoşilor.

³ Ce-ţi dă El ţie, ce-ţi aduce El ţie, limbă înşelătoare! ⁴ Săgeţi ascuţite de războinic, cu cărbuni aprinşi de ieniper.

¹³ Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea, dar nuiaua este pentru spatele celui fără minte. -

¹² ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvîntări stricate;

¹¹ Cetatea se înalţă prin binecuvîntarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi. -

⁶ Cuvintele celor răi sînt nişte curse ca să verse sînge, dar gura celor fără prihană îi izbăveşte. -

² Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. -

²⁸ Inima celui neprihănit se gîndeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. -

⁶ Vorbele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură pînă stîrneşte lovituri. - ⁷ Gura nebunului îi aduce pieirea, şi buzele îi sînt o cursă pentru suflet. - ⁸ Cuvintele bîrfitorului sînt ca prăjiturile: alunecă pînă în fundul măruntaielor. -

¹⁰ Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute, şi să scrie întocmai cuvintele adevărului.

⁸ de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca protivnicul să rămînă de ruşine, şi să nu poată să spună nimic rău de noi.