Job 33:19 Cross References - Romanian

¹⁹ Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, cînd o luptă necurmată îi frămîntă oasele.

⁵ Recunoaşte dar în inima ta că Domnul, Dumnezeul tău, te mustră cum mustră un om pe copilul lui.

¹⁰ Asa s'a mîniat pe văzător, şi l -a pus la închisoare, pentrucă era înfuriat împotriva lui. Tot în acelaş timp Asa a apăsat şi pe unii din popor.

¹² În al treizeci şi nouălea an al domniei sale, Asa s'a îmbolnăvit de picioare aşa încît avea mari dureri; chiar în timpul boalei lui, n'a căutat pe Domnul, ci a întrebat pe doftori.

¹⁷ Ferice de omul pe care -l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic. ¹⁸ El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mîna Lui tămăduieşte.

⁴ Mă culc, şi zic:,Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrşi noaptea?` Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.

¹¹ Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărînă.

¹⁷ Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

¹ (Un psalm al lui David. Spre aducere aminte.) Doamne, nu mă mustra în mînia Ta, şi nu mă pedepsi în urgia Ta. ² Căci săgeţile Tale s'au înfipt în mine, şi mîna Ta apasă asupra mea. ³ N'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mîniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu. ⁴ Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sînt prea grele pentru mine. ⁵ Rănile mele miroasă greu şi sînt pline de coptură, în urma nebuniei mele. ⁶ Sînt gîrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare. ⁷ Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, şi n'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea. ⁸ Sînt fără putere, zdrobit cu desăvîrşire; turburarea inimii mele mă face să gem.

¹² Ferice de omul, pe care -l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care -l înveţi din Legea Ta,

⁶⁷ Pînă ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvîntul Tău.

⁷¹ Este spre binele meu că m'ai smerit, ca să învăţ orînduirile Tale.

⁹ Astfel nelegiuirea lui Iacov a fost ispăşită, şi iată rodul iertării păcatului lui: Domnul a făcut toate pietrele altarelor ca nişte pietre de var prefăcute în ţărînă; idolii Astartei şi stîlpii soarelui nu se vor mai ridica.

¹² Oare dumnezeii neamurilor, pe cari le-au nimicit părinţii mei, le-au izbăvit ei, şi anume: Gozanul, Haranul, Reţef, şi fiii lui Eden cari sînt la Telasar? ¹³ Unde este împăratul Hamatului, împăratul Arpadului, şi împăratul cetăţii Sefarvaim, Hena şi Iva?``

³² Dar cînd sîntem judecaţi, sîntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osîndiţi odată cu lumea.

¹⁹ Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe cari -i iubesc. Fii plin de rîvnă dar, şi pocăieşte-te!