Genesis 22 Cross References - Romanian

¹ După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam, şi i -a zis:,,Avraame!``,,Iată-mă``, a răspuns el. ² Dumnezeu i -a zis:,,Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care -l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria, şi adu -l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi -l voi spune.`` <sup>3</sup> Avraam s'a sculat dis de dimineaţă, a pus şaua pe măgar, şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot, şi a pornit spre locul, pe care i -l spusese Dumnezeu. <sup>4</sup> A treia zi, Avraam a ridicat ochii, şi a văzut locul de departe. <sup>5</sup> Şi Avraam a zis slugilor sale:,,Rămîneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul, ne vom duce pînă colo să ne închinăm, şi apoi ne vom întoarce la voi.`` ⁶ Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le -a pus în spinarea fiului său Isaac, şi a luat în mînă focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amîndoi împreună. ⁷ Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis:,,Tată!``,,Ce este, fiule?`` i -a răspuns el. Isaac a zis din nou:,,Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?`` <sup>8</sup> ,,Fiule``, a răspuns Avraam,,,Dumnezeu însuş va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.`` Şi au mers amîndoi împreună înainte. <sup>9</sup> Cînd au ajuns la locul pe care i -l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac, şi l -a pus pe altar, deasupra lemnelor. <sup>10</sup> Apoi Avraam a întins mîna, şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său. <sup>11</sup> Atunci Îngerul Domnului l -a strigat din ceruri, şi a zis:,,Avraame! Avraame!``,,Iată-mă!`` a răspuns el. <sup>12</sup> Îngerul a zis:,,Să nu pui mîna pe băiat, şi să nu -i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucît n'ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.`` ¹³ Avraam a ridicat ochii, şi a văzut înapoia lui un berbece, încurcat cu coarnele într'un tufiş; şi Avraam s'a dus de a luat berbecele, şi l -a adus ca ardere de tot în locul fiului său. ¹⁴ Avraam a pus locului aceluia numele:,,Domnul va purta de grijă. Deaceea se zice şi azi:,,La muntele unde Domnul va purta de grijă1.`` <sup>15</sup> Ingerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam, <sup>16</sup> şi a zis:,,Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentrucă ai făcut lucrul acesta, şi n'ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, <sup>17</sup> te voi binecuvînta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămînţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămînţa ta va stăpîni cetăţile vrăjmaşilor ei. <sup>18</sup> Toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa ta, pentrucă ai ascultat de porunca Mea!`` ¹⁹ Avraam s -a întors la slugile sale, şi s-au sculat şi au plecat împreună la Beer-Şeba, căci Avraam locuia la Beer-Şeba. ²⁰ După aceste lucruri, i s'a spus lui Avraam:,,Iată, Milca a născut şi ea copii fratelui tău Nahor, ²¹ şi anume pe Uţ, întîiul său născut, pe Buz, fratele său, pe Chemuel, tatăl lui Aram, ²² pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Iidlaf şi pe Betuel. ²³ Betuel a născut pe Rebeca. Aceştia sînt cei opt fii, pe cari i -a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam. ²⁴ Ţiitoarea lui, numită Reuma, a născut şi ea, pe Tebah, Gaham, Tahaş şi Maaca.

⁷ Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis:,,Tată!``,,Ce este, fiule?`` i -a răspuns el. Isaac a zis din nou:,,Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?``

¹¹ Atunci Îngerul Domnului l -a strigat din ceruri, şi a zis:,,Avraame! Avraame!``,,Iată-mă!`` a răspuns el.

⁴ Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l -a chemat din mijlocul rugului, şi a zis:,,Moise! Moise!`` El a răspuns:,,Iată-mă!``

²⁵ Moise a strigat către Domnul; şi Domnul i -a arătat un lemn, pe care l -a aruncat în apă. Şi apa s'a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi şi porunci, şi acolo l -a pus la încercare. ²⁶ El a zis:,,Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui, şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu cari am lovit pe Egipteni; căci Eu sînt Domnul, care te vindecă.``

⁴ Domnul a zis lui Moise:,,Iată că voi face să vă ploaie pîne din ceruri. Poporul va ieşi afară, şi va strînge, cît îi trebuie pentru fiecare zi, ca să -l pun la încercare, şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea.

² Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te -a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.

¹⁶ şi care ţi -a dat să mănînci în pustie mana aceea necunoscută de părinţii tăi, ca să te smerească şi să te încerce, şi să-ţi facă bine apoi.

³ să n'asculţi cuvintele acelui prooroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.

²² Astfel, prin ele, voi pune pe Israel la încercare, ca să ştiu dacă vor căuta sau nu să urmeze calea Domnului, cum au căutat părinţii lor.``

¹ Domnul S'a aprins de mînie din nou împotriva lui Israel; şi a stîrnit pe David împotriva lor, zicînd:,,Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda``.

³¹ Însă, cînd au trimes căpeteniile Babilonului soli la el să întrebe de minunea care avusese loc în ţară, Dumnezeu l -a părăsit ca să -l încerce, pentruca să cunoască tot ce era în inima lui.

³ Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. -

⁸ Am auzit glasul Domnului, întrebînd:,,Pe cine să trimet, şi cine va merge pentru Noi?`` Eu am răspuns:,,Iată-mă, trimete-mă!``

¹³ Nu v'a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s'o puteţi răbda.

¹⁷ Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, cînd a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu!

¹² Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci dupăce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit -o Dumnezeu celor ce -L iubesc. ¹³ Nimeni, cînd este ispitit, să nu zică:,,Sînt ispitit de Dumnezeu``. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuş nu ispiteşte pe nimeni. ¹⁴ Ci fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însuş şi momit.

²¹ Avraam, părintele nostru, n'a fost el socotit neprihănit prin fapte, cînd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?

⁷ pentruca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decît aurul care piere şi care totuş este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,

¹⁹ Dumnezeu a zis:,,Cu adevărat, nevastă-ta Sara îţi va naşte un fiu; şi -i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legămîntul Meu cu el, ca un legămînt vecinic pentru sămînţa lui după el.

¹² Dar Dumnezeu a zis lui Avraam:,,Să nu te mîhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac va ieşi o sămînţă, care va purta cu adevărat numele tău.

¹² Îngerul a zis:,,Să nu pui mîna pe băiat, şi să nu -i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucît n'ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.``

¹⁶ şi a zis:,,Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentrucă ai făcut lucrul acesta, şi n'ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,

³¹ ori cine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită dela fiii lui Amon, va fi închinat Domnului, şi -l voi aduce ca ardere de tot.``

³⁹ După cele două luni, s'a întors la tatăl ei, şi el a împlinit cu ea juruinţa pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s'a făcut în Israel obiceiul

²⁷ A luat atunci pe fiul său întîi născut, care trebuia să domnească în locul lui, şi l -a adus ca ardere de tot pe zid. Şi o mare mînie a cuprins pe Israel, care s'a depărtat de împăratul Moabului, şi s'a întors în ţară.

¹ Solomon a început zidirea Casei Domnului la Ierusalim, pe muntele Moria, care fusese arătat tatălui său David, în locul pregătit de David în aria lui Ornan, Iebusitul.

⁷ Dar primeşte Domnul oare mii de berbeci, sau zeci de mii de rîuri de untdelemn? Să dau eu pentru fărădelegile mele pe întîiul meu născut, rodul trupului meu pentru păcatul sufletului meu?`` -

¹⁶ Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.

⁸ Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe cînd eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.

³² El, care n'a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L -a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?

⁹ Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s'a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimes în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. ¹⁰ Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne -a iubit pe noi, şi a trimes pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.

²³ Avraam a luat pe fiul său Ismael, pe toţi ceice se născuseră în casa lui, şi pe toţi robii cumpăraţi cu bani, adică pe toţi cei de parte bărbătească dintre oamenii din casa lui Avraam, şi le -a tăiat împrejur carnea prepuţului, chiar în ziua aceea, după porunca, pe care i -o dăduse Dumnezeu.

¹⁴ A doua zi, Avraam s'a sculat de dimineaţă; a luat pîne şi un burduf cu apă, pe care l -a dat Agarei şi i l -a pus pe umăr; i -a dat şi copilul, şi i -a dat drumul. Ea a plecat, şi a rătăcit prin pustia Beer-Şeba.

⁶⁰ Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale.

¹⁰ Tot ce găseşte mîna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!

³ Celui cu inima tare, Tu -i chezăşluieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. ⁴ Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stînca veacurilor.

³⁷ Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine.

²⁸ Petru a început să -I zică:,,Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.`` <sup>29</sup> Isus a răspuns:,,Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde, pentru Mine şi pentru Evanghelie, <sup>30</sup> şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa vecinică. <sup>31</sup> Mulţi din cei dintîi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintîi.``

²⁶ ,,Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăş viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.

¹⁶ să descopere în mine pe Fiul Său, ca să -L vestesc între Neamuri, îndată, n'am întrebat pe niciun om,

⁸ Prin credinţă Avraam, cînd a fost chemat să plece într'un loc, pe care avea să -L ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce.

¹⁷ Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, cînd a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu! ¹⁸ El căruia i se spusese:,,În Isaac vei avea o sămînţă care-ţi va purta numele!`` ¹⁹ Căci se gîndea că Dumnezeu poate să învieze chiar şi din morţi: şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l -a primit înapoi.

³ Ei au zis:,,Ni S'a arătat Dumnezeul Evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentruca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.``

²² Moise a pornit pe Israel dela marea Roşie. Au apucat înspre pustia Şur; şi, după trei zile de mers în pustie, n'au găsit apă.

¹¹ Să fie gata pentru a treia zi; căci a treia zi Domnul Se va pogorî, în faţa întregului popor, pe muntele Sinai.

¹⁵ Şi a zis poporului:,,Fiţi gata în trei zile; să nu vă apropiaţi de vreo femeie.``

¹⁷ Ce va mai rămînea din carnea vitei pănă a treia zi, să fie ars în foc.

³³ Ei au plecat dela muntele Domnului, şi au mers trei zile; chivotul legămîntului Domnului a pornit înaintea lor, şi a făcut un drum de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă.

¹² Să se cureţe cu apa aceasta a treia zi şi a şaptea zi, şi va fi curat; dar, dacă nu se curăţeşte a treia zi şi a şaptea zi, nu va fi curat.

¹⁹ Cel curat să stropească pe cel necurat, a treia zi şi a şaptea zi, şi să -l curăţe în ziua a şaptea. Să-şi spele hainele, şi să se scalde în apă; şi seara, va fi curat.

¹⁹ Iar voi, tăbărîţi şapte zile afară din tabără; toţi aceia dintre voi cari au ucis pe cineva, şi toţi cei ce s'au atins de vre un mort, să se cureţe a treia şi a şaptea zi, ei şi cei prinşi de voi.

¹¹ ,,Treceţi prin tabără, şi iată ce să porunciţi poporului:,Pregătiţi-vă merinde, căci peste trei zile veţi trece Iordanul acesta ca să mergeţi să cuceriţi ţara, pe care v'o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul vostru.``

¹³ David a trecut de cealaltă parte, şi a ajuns departe pe vîrful muntelui, la o mare depărtare de tabără.

⁵ ,,Întoarce-te şi spune lui Ezechia, căpetenia poporului Meu:,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David:,Ţi-am auzit rugăciunea, şi ţi-am văzut lacrămile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi, te vei sui la Casa Domnului.

¹ A treia zi, Estera s'a îmbrăcat cu hainele împărăteşti şi a venit în curtea dinlăuntru a casei împăratului, înaintea casei împăratului. Împăratul şedea pe scaunul lui împărătesc, în casa împărătească, în faţa uşii casei.

² El ne va da iarăş viaţa în două zile; a treia zi ne va scula, şi vom trăi înaintea Lui.

²³ Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.`` Ucenicii s'au întristat foarte mult.

³² ,,Duceţi-vă``, le -a răspuns El,,,şi spuneţi vulpii aceleia:,Iată că scot dracii, şi săvîrşesc vindecări astăzi şi mîne, iar a treia zi voi isprăvi.

⁴ că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;

¹⁹ Căci se gîndea că Dumnezeu poate să învieze chiar şi din morţi: şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l -a primit înapoi.

¹ Şi noi, dar, fiindcă sîntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice pedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.

⁶ Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

¹⁷ ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice:,,El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat boalele noastre.``

²⁶ Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?`` ²⁷ Şi a început dela Moise, şi dela toţi proorocii, şi le -a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

¹⁷ Isus, ducîndu-Şi crucea, a ajuns la locul, zis al,,Căpăţînii``, care în evreieşte se cheamă,,Golgota.``

²⁴ El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentruca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.

² A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar. ³ După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mîncare din roadele pămîntului. ⁴ Abel a adus şi el o jertfă de mîncare din oile întîi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui;

²⁰ Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate şi din toate păsările curate, şi a adus arderi de tot pe altar.

³ Vorbiţi întregei adunări a lui Israel, şi spuneţi -i:,În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.

³⁹ Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pămînt, şi S'a rugat, zicînd:,,Tată, dacă este cu putinţă, depărtează dela Mine paharul acesta! Totuş nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.``

⁴² S'a depărtat a doua oară, şi S'a rugat, zicînd:,,Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să -l beau, facă-se voia Ta!``

¹¹ Isus a zis lui Petru:,,Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul, pe care Mi l -a dat Tatăl să -l beau?``

¹⁵ Şi voi n'aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm:,,Ava! adică: Tată!``

¹⁴ Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu.``

⁹ Amaţia a zis omului lui Dumnezeu:,,Dar ce să fac cu cei o sută de talanţi pe cari i-am dat oastei lui Israel?`` Omul lui Dumnezeu a răspuns:,,Domnul poate să-ţi dea mult mai mult decît atît.``

²⁶ Isus S'a uitat ţintă la ei, şi le -a zis:,,La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sînt cu putinţă.``

²⁹ A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el, şi a zis:,,Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!

³⁶ Şi, pe cînd privea pe Isus umblînd, a zis:,,Iată Mielul lui Dumnezeu!``

¹⁹ ci cu sîngele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. ²⁰ El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, şi a fost arătat la sfîrşitul vremurilor pentru voi,

⁶ Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi între bătrîni, am văzut stînd în picioare un Miel. Părea jungheat, şi avea şapte coarne şi şapte ochi, cari sînt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimese în tot pămîntul.

¹² Ei ziceau cu glas tare:,,Vrednic este Mielul, care a fost jungheat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!``

¹⁴ ,,Doamne``, i-am răspuns eu,,,Tu ştii``. Şi el mi -a zis:,,Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sîngele Mielului.

⁸ Şi toţi locuitorii pămîntului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n'a fost scris, dela întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost jungheat.

⁷ Domnul S'a arătat lui Avram, şi i -a zis:,,Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.`` Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase.

² Dumnezeu i -a zis:,,Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care -l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria, şi adu -l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi -l voi spune.`` ³ Avraam s'a sculat dis de dimineaţă, a pus şaua pe măgar, şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot, şi a pornit spre locul, pe care i -l spusese Dumnezeu. ⁴ A treia zi, Avraam a ridicat ochii, şi a văzut locul de departe.

²⁷ Domnul este Dumnezeu, şi ne luminează. Legaţi cu funii vita pentru jertfă, şi aduceţi -o pînă la coarnele altarului!

⁴ Totuş, El suferinţele noastre le -a purtat, şi durerile noastre le -a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. ⁵ Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui sîntem tămăduiţi. ⁶ Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. ⁷ Cînd a fost chinuit şi asuprit, n'a deschis gura deloc, ca un miel pe care -l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n'a deschis gura. ⁸ El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pămîntul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? ⁹ Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormîntul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvîrşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui. ¹⁰ Domnul a găsit cu cale să -L zdrobească prin suferinţă... Dar, dupăce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămînţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mînile Lui.

¹ Cînd s'au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, în spre muntele Măslinilor, Isus a trimes doi ucenici, ² şi le -a zis:,,Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată, şi un măgăruş împreună cu ea; deslegaţi -i şi aduceţi -i la Mine. ³ Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimete.`` <sup>4</sup> Dar toate aceste lucruri s'au întîmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: <sup>5</sup> ,,Spuneţi fiicei Sionului:,Iată, Împăratul tău vine la tine, blînd şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mînzul unei măgăriţe.`` ⁶ Ucenicii s'au dus, şi au făcut cum le poruncise Isus. ⁷ Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, şi El a şezut deasupra. ⁸ Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci, şi le presărau pe drum. ⁹ Noroadele cari mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă, strigau:,,Osana Fiul lui David! Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!`` <sup>10</sup> Cînd a intrat în Ierusalim, toată cetatea s'a pus în mişcare, şi fiecare zicea:,,Cine este acesta?`` ¹¹ ,,Este Isus, Proorocul, din Nazaretul Galileii``, răspundeau noroadele. <sup>12</sup> Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei, <sup>13</sup> şi le -a zis:,,Este scris:,Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.` Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.`` ¹⁴ Nişte orbi şi şchiopi au venit la El în Templu, şi El i -a vindecat. ¹⁵ Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cînd au văzut minunile pe cari le făcea, şi pe copii strigînd în Templu şi zicînd:,,Osana, Fiul lui David!`` s'au umplut de mînie. <sup>16</sup> Şi I-au zis:,,Auzi ce zic aceştia?``,,Da,`` le -a răspuns Isus.,,Oare n'aţi citit niciodată cuvintele acestea:,Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?`` ¹⁷ Şi, lăsîndu -i, a ieşit afară din cetate, şi S'a îndreptat spre Betania, şi a mas acolo. ¹⁸ Dimineaţa, pe cînd Se întorcea în cetate, I -a fost foame. ¹⁹ A văzut un smochin lîngă drum, şi S'a apropiat de el; dar n'a găsit decît frunze, şi i -a zis:,,Deacum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!`` Şi pe dată smochinul s'a uscat. <sup>20</sup> Ucenicii, cînd au văzut acest lucru, s'au mirat, şi au zis:,,Cum de s'a uscat smochinul acesta într'o clipă?`` ²¹ Drept răspuns, Isus le -a zis:,,Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s'a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia:,Ridică-te de aici, şi aruncă-te în mare,` se va face. <sup>22</sup> Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi. <sup>23</sup> Isus S'a dus în Templu; şi, pe cînd învăţa norodul, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrînii norodului, şi I-au zis:,,Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, şi cine Ţi -a dat puterea aceasta?`` <sup>24</sup> Drept răspuns, Isus le -a zis:,,Vă voi pune şi Eu o întrebare; şi dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri. <sup>25</sup> Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer, sau dela oameni?`` Dar ei vorbeau între ei şi ziceau:,,Dacă vom răspunde:,Din cer,` ne va spune:,Atunci de ce nu l-aţi crezut?` <sup>26</sup> Şi dacă vom răspunde:,Dela oameni,` ne temem de norod, pentrucă toţi socotesc pe Ioan drept prooroc.`` <sup>27</sup> Atunci au răspuns lui Isus:,,Nu ştim!`` Şi El, la rîndul Lui, le -a zis:,,Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri. ²⁸ Ce credeţi? Un om avea doi feciori; şi s'a dus la cel dintîi, şi i -a zis:,Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!` <sup>29</sup> ,Nu vreau,` i -a răspuns el. În urmă, i -a părut rău, şi s'a dus. ³⁰ S'a dus şi la celălalt, şi i -a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns:,Mă duc, doamne!` Şi nu s'a dus. <sup>31</sup> Care din amîndoi a făcut voia tatălui său?``,,Cel dintîi,`` au răspuns ei. Şi Isus le -a zis:,,Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu. <sup>32</sup> Fiindcă Ioan a venit la voi umblînd în calea neprihănirii, şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut: şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v'aţi căit în urmă ca să -l credeţi. <sup>33</sup> Ascultaţi o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit -o cu un gard, a săpat un teasc în ea, şi a zidit un turn. Apoi a dat -o unor vieri, şi a plecat în altă ţară. <sup>34</sup> Cînd a venit vremea roadelor, a trimes pe robii săi la vieri, ca să ia partea lui de rod. <sup>35</sup> Vierii au pus mîna pe robii lui, şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorît, iar pe altul l-au ucis cu pietre. <sup>36</sup> A mai trimes alţi robi, mai mulţi decît cei dintîi; şi vierii i-au primit la fel. <sup>37</sup> La urmă, a trimes la ei pe fiul său, zicînd:,Vor primi cu cinste pe fiul meu!` ³⁸ Dar vierii, cînd au văzut pe fiul, au zis între ei:,Iată moştenitorul; veniţi să -l omorîm şi să punem stăpînire pe moştenirea lui.` <sup>39</sup> Şi au pus mîna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorît. <sup>40</sup> Acum, cînd va veni stăpînul viei, ce va face el vierilor acelora? <sup>41</sup> Ei I-au răspuns:,,Pe ticăloşii aceia ticălos îi va pierde, şi via o va da altor vieri, cari -i vor da rodurile la vremea lor.`` <sup>42</sup> Isus le -a zis:,,N'aţi citit nici odată în Scripturi că:,Piatra, pe care au lepădat -o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri?` ⁴³ Deaceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată dela voi, şi va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite. ⁴⁴ Cine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.`` ⁴⁵ După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei, ⁴⁶ şi căutau să -L prindă; dar se temeau de noroade, pentrucă ele îl socoteau drept prooroc.

¹ Dupăce a isprăvit Isus toate cuvîntările acestea, a zis ucenicilor Săi: ² ,,Ştiţi că după două zile vor fi Paştele; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!`` <sup>3</sup> Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrînii norodului s'au strîns în curtea marelui preot care se numea Caiafa; <sup>4</sup> şi s'au sfătuit împreună, cum să prindă pe Isus cu vicleşug, şi să -L omoare. <sup>5</sup> Dar ziceau:,,Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă turburare în norod.`` ⁶ Cînd era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul, ⁷ s'a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; şi, pe cînd sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. ⁸ Ucenicilor le -a fost necaz, cînd au văzut lucrul acesta, şi au zis:,,Ce rost are risipa aceasta? ⁹ Mirul acesta s'ar fi putut vinde foarte scump, şi banii să se dea săracilor.`` <sup>10</sup> Cînd a auzit Isus, le -a zis:,,De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine. <sup>11</sup> Pentrucă pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. <sup>12</sup> Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. <sup>13</sup> Adevărat vă spun că ori unde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.`` ¹⁴ Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s'a dus la preoţii cei mai de seamă, ¹⁵ şi le -a zis:,,Ce vreţi să-mi daţi, şi -L voi da în mînile voastre?`` Ei i-au cîntărit treizeci de arginţi. <sup>16</sup> Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mînile lor. <sup>17</sup> În ziua dintîi a praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis:,,Unde vrei să-Ţi pregătim să mănînci Paştele?`` ¹⁸ El le -a răspuns:,,Duceţi-vă în cetate la cutare om, şi spuneţi -i:,,Învăţătorul zice:,Vremea Mea este aproape; voi face Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.`` <sup>19</sup> Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus, şi au pregătit Paştele. <sup>20</sup> Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. <sup>21</sup> Pe cînd mîncau, El a zis:,,Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.`` ²² Ei s'au întristat foarte mult, şi au început să -I zică unul după altul:,,Nu cumva sînt eu, Doamne?`` <sup>23</sup> Drept răspuns, El le -a zis:,,Cel ce a întins cu Mine mîna în blid, acela Mă va vinde. <sup>24</sup> Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!`` ²⁵ Iuda, vînzătorul, a luat cuvîntul, şi I -a zis:,,Nu cumva sînt eu, Învăţătorule?``,,Da``, i -a răspuns Isus,,,tu eşti!`` <sup>26</sup> Pe cînd mîncau ei, Isus a luat o pîne; şi după ce a binecuvîntat, a frînt -o, şi a dat -o ucenicilor, zicînd:,,Luaţi, mîncaţi; acesta este trupul Meu.`` ²⁷ Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, li l -a dat, zicînd:,,Beţi toţi din el;

² După ce L-au legat, L-au dus şi L-au dat în mîna dregătorului Pilat din Pont.

¹ Dimineaţa, preoţii cei mai de seamă au făcut îndată sfat cu bătrînii, cărturarii şi tot Soborul. Dupăce au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat în mînile lui Pilat.

¹⁷ Tatăl Mă iubeşte, pentrucă Îmi dau viaţa, ca iarăş s'o iau. ¹⁸ Nimeni nu Mi -o ia cu sila, ci o dau Eu dela Mine. Am putere s'o dau, şi am putere s'o iau iarăş: aceasta este porunca, pe care am primit -o dela Tatăl Meu.``

³² Locul din Scriptură, pe care -l citea, era acesta:,,El a fost dus ca o oaie la tăiere; şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce -l tunde, aşa nu Şi -a deschis gura;

¹³ Hristos ne -a răscumpărat din blestemul Legii, făcîndu-Se blestem pentru noi, -fiindcă este scris:,,Blestemat e oricine este atîrnat pe lemn`` -

² Trăiţi în dragoste, dupăcum şi Hristos ne -a iubit, şi S'a dat pe Sine pentru noi,,ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros``, lui Dumnezeu.

⁷ ci S'a desbrăcat pe sine însuş şi a luat un chip de rob, făcîndu-Se asemenea oamenilor. ⁸ La înfăţişare a fost găsit ca un om, S'a smerit şi S'a făcut ascultător pînă la moarte, şi încă moarte de cruce.

²⁸ tot aşa, Hristos, după ce S'a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mîntuirea celor ce -L aşteaptă.

⁶ Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. ⁷ Cînd a fost chinuit şi asuprit, n'a deschis gura deloc, ca un miel pe care -l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n'a deschis gura. ⁸ El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pămîntul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? ⁹ Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormîntul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvîrşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui. ¹⁰ Domnul a găsit cu cale să -L zdrobească prin suferinţă... Dar, dupăce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămînţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mînile Lui. ¹¹ Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într'o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. ¹² De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentrucă S'a dat pe Sine însuş la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentrucă a purtat păcatele multora şi S'a rugat pentru cei vinovaţi.

²¹ Avraam, părintele nostru, n'a fost el socotit neprihănit prin fapte, cînd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? ²² Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvîrşită. ²³ Astfel s'a împlinit Scriptura care zice:,,Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s'a socotit ca neprihănire``; şi el a fost numit,,prietenul lui Dumnezeu.``

⁷ Îngerul Domnului a găsit -o lîngă un izvor de apă în pustie, şi anume lîngă izvorul care este pe drumul ce duce la Şur.

⁹ Îngerul Domnului i -a zis:,,Intoarce-te la stăpînă-ta, şi supune-te supt mîna ei.`` <sup>10</sup> Îngerul Domnului i -a zis:,,Îţi voi înmulţi foarte mult sămînţa, şi ea va fi atît de multă la număr, că nu va putea fi numărată.``

¹⁷ Dumnezeu a auzit glasul copilului; şi Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar, şi i -a zis:,,Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este.

¹ După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam, şi i -a zis:,,Avraame!``,,Iată-mă``, a răspuns el.

¹⁰ Domnul a venit, S'a înfăţişat şi l -a chemat ca şi în celelalte dăţi:,,Samuele, Samuele!`` Şi Samuel a răspuns:,,Vorbeşte, căci robul Tău ascultă``.

⁴ El a căzut la pămînt, şi a auzit un glas, care -i zicea:,,Saule, Saule, pentruce Mă prigoneşti?``

¹⁴ Am căzut cu toţii la pămînt; şi eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască:,Saule, Saule, pentruce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci, cu piciorul înapoi în vîrful unui ţepuş.``

¹¹ Avraam a răspuns:,,Îmi ziceam că, fără îndoială, nu -i nici o frică de Dumnezeu în ţara aceasta, şi că au să mă omoare din pricina nevestei mele.

² Dumnezeu i -a zis:,,Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care -l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria, şi adu -l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi -l voi spune.``

⁵ pentrucă Avraam a ascultat de porunca Mea, şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orînduirile Mele, şi legile Mele.``

¹⁸ A treia zi, Iosif le -a zis:,,Faceţi lucrul acesta, şi veţi trăi. Eu mă tem de Dumnezeu!

²⁰ Moise a zis poporului:,,Nu vă spăimîntaţi; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare, şi ca să aveţi frica Lui înaintea ochilor voştri, pentru ca să nu păcătuiţi.``

²⁴ Temeţi-vă numai de Domnul, şi slujiţi -I cu credincioşie din toată inima voastră; căci vedeţi ce putere desfăşură... El printre voi. ²⁵ Dar dacă veţi face răul, veţi peri, voi şi împăratul vostru``.

²² Samuel a zis:,,Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decît ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decît jertfele, şi păzirea cuvîntului Său face mai mult decît grăsimea berbecilor.

¹⁵ Înainte de mine, cei dintîi dregători împovărau poporul, şi luau dela el pîne şi vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar şi slujitorii lor apăsau poporul. Eu n'am făcut aşa, din frică de Dumnezeu.

¹⁹ De şase ori te va izbăvi din necaz, şi de şapte ori nu te va atinge răul.

²⁸ Apoi a zis omului:,Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.`

⁶ Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

¹¹ Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurînd.

¹² Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s'o aleagă.

¹⁴ Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legămîntul făcut cu El le dă învăţătură.

¹⁰ Frica Domnului este începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc, au o minte sănătoasă, şi slava Lui ţine în veci.

¹¹ Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.

⁷ Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.

¹² Totuş, măcarcă păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruieşte multă vreme în el, eu ştiu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, şi au frică de El. ¹³ Dar cel rău, nu este fericit şi nu-şi va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n'are frică de Dumnezeu.

¹³ Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.

⁵ Au zidit şi înălţimi lui Baal, ca să ardă pe copiii lor în foc ca arderi de tot lui Baal: lucru, pe care nici nu -l poruncisem, nici nu -l rînduisem, şi nici nu-Mi trecuse prin minte.``

⁴⁰ Voi încheia cu ei un legămînt vecinic, că nu Mă voi mai întoarce dela ei, ci le voi face bine, şi le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine.

⁶ ,,Cu ce voi întîmpina pe Domnul, şi cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului Celui Prea Înalt? Îl voi întîmpina oare cu arderi de tot, cu viţei de un an? ⁷ Dar primeşte Domnul oare mii de berbeci, sau zeci de mii de rîuri de untdelemn? Să dau eu pentru fărădelegile mele pe întîiul meu născut, rodul trupului meu pentru păcatul sufletului meu?`` - <sup>8</sup> ,,Ţi s'a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul dela tine, decît să faci deptate, să iubeşti mila, şi să umbli smerit cu Dumezeul tău?``

² Dar pentru voi, cari vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi supt aripile Lui; veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd.

¹⁶ Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.

³⁷ Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine. ³⁸ Cine nu-şi ia crucea lui, şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine.

²⁴ Atunci Isus a zis ucenicilor Săi:,,Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.

²⁹ Şi ori şi cine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, şi va moşteni viaţa vecinică.

³¹ Biserica se bucura de pace în toată Iudea, Galilea şi Samaria, se întărea sufleteşte, şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfînt, se înmulţea.

¹² Pentrucă, dacă este bunăvoinţă, darul este primit, avîndu-se în vedere ce are cineva, nu ce n'are.

²⁸ Fiindcă am primit dar o împărăţie, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţămitori, şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică;

¹⁸ Dar va zice cineva:,,Tu ai credinţa, şi eu am faptele.``,,Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.``

²¹ Avraam, părintele nostru, n'a fost el socotit neprihănit prin fapte, cînd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? ²² Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvîrşită.

⁵ Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas, care zicea:,,Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi cari vă temeţi de El, mici şi mari!``

⁸ ,,Fiule``, a răspuns Avraam,,,Dumnezeu însuş va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.`` Şi au mers amîndoi împreună înainte.

⁶ Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mîncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire. ⁷ Atunci am zis:,,Iată-mă că vin! -în sulul cărţii este scris despre mine- ⁸ vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.

¹⁹ Atunci ai vorbit într'o vedenie prea iubitului Tău, şi ai zis:,,Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tînăr; ²⁰ am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt.

²¹ Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice:,Iată drumul, mergeţi pe el!` Cînd veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stînga.

⁷ Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sînteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit. ⁸ Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.

⁹ Ba încă ne spunea gîndul că trebuie să murim; pentruca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care înviază morţii. ¹⁰ El ne -a izbăvit şi ne izbăveşte dintr'o astfel de moarte, şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă.

¹³ Ea a numit Numele Domnului care -i vorbise:,,Tu eşti Dumnezeu care mă vede!`` Căci a zis ea:,,Cu adevărat, am văzut aici spatele Celuice m'a văzut!`` ¹⁴ De aceea fîntîna aceea s'a numit,,Fîntîna Celui viu care mă vede``; ea este între Cades şi Bared.

¹³ Avraam a ridicat ochii, şi a văzut înapoia lui un berbece, încurcat cu coarnele într'un tufiş; şi Avraam s'a dus de a luat berbecele, şi l -a adus ca ardere de tot în locul fiului său.

¹⁹ A dat locului acestuia numele Betel; dar mai înainte cetatea se chema Luz.

³⁰ Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu);,,căci``, a zis el,,,am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuş am scăpat cu viaţă.``

¹⁵ Moise a zidit un altar, şi i -a pus numele,,Domnul, steagul meu.``

³⁶ Domnul va judeca pe poporul Său, Dar va avea milă de robii Săi, Văzînd că puterea le este sleită, Şi că nu mai este nici rob nici slobod.

²⁴ Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului, şi i -a pus numele,,Domnul păcii``: altarul acesta este şi astăzi la Ofra, care era a familiei lui Abiezer.

¹² Samuel a luat o piatră pe care a pus -o între Miţpa şi Şen, şi i -a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor), zicînd:,,Pînă aici Domnul ne -a ajutat.``

⁴ În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi -i izbăveai. ⁵ Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămîneau de ruşine.

³⁵ De jur împrejurul cetăţii: optsprezece mii de coţi. Şi din ziua aceea, numele cetăţii va fi:,Domnul este aici!

¹⁷ Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mîna ta, împărate. ¹⁸ Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului de aur, pe care l-ai înălţat!`` <sup>19</sup> La auzul acestor cuvinte, Nebucadneţar s'a umplut de mînie, şi şi -a schimbat faţa, întorcîndu-şi privirile împotriva lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. A luat din nou cuvîntul şi a poruncit să încălzească de şapte ori mai mult cuptorul, de cum se cădea să -l încălzească. <sup>20</sup> Apoi a poruncit unora din cei mai voinici ostaşi din oştirea lui să lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, şi să -i arunce în cuptorul aprins. <sup>21</sup> Oamenii aceştia au fost legaţi cu ismenele, cămăşile, mantalele şi celelalte haine ale lor, şi aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins. <sup>22</sup> Fiindcă porunca împăratului era aspră şi cuptorul era neobicinuit de încălzit, flacăra a ucis pe toţi oamenii, cari aruncaseră în el pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. <sup>23</sup> Dar aceşti trei oameni: Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, au căzut legaţi în mijlocul cuptorului aprins. <sup>24</sup> Atunci împăratul Nebucadneţar s'a înspăimîntat, şi s'a sculat repede. A luat cuvîntul, şi a zis sfetnicilor săi:,,N'am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?`` Ei au răspuns împăratului:,,Negreşit, împărate!`` <sup>25</sup> El a luat iarăş cuvîntul şi a zis:,,Ei bine, eu văd patru oameni umblînd slobozi în mijlocul focului, şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!``

¹⁰ Sufere, fiica Sionului, şi gemi ca o femeie la naştere! Căc acum vei ieşi din cetate şi vei locui în cîmp, şi te vei duce pînă la Babilon! Acolo vei fi izbăvită, acolo te va răscumpăra Domnul din mîna vrăjmaşilor tăi.

¹⁴ Şi Cuvîntul S'a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. -

⁸ În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne -a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai pe sus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă.

¹⁶ Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei...,,Celce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.``

² Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvînta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvîntare.

⁹ de legămîntul, pe care l -a încheiat cu Avraam, şi de jurămîntul, pe care l -a făcut lui Issac;

²³ Pe Mine Însumi Mă jur, adevărul iese din gura Mea şi cuvîntul Meu nu va fi luat înapoi: orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va jura pe Mine.

¹³ Căci pe Mine însumi jur, zice Domnul, că Boţra va fi dată pradă pustiirii, ocării, nimicirii şi blestemului, şi toate cetăţile ei se vor preface în nişte dărîmături vecinice.``

¹⁴ Domnul oştirilor a jurat pe Sine însuş:,,Da, te voi umplea de oameni ca de nişte lăcuste, şi vor scoate strigăte de război împotriva ta.``

⁸ Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine însuş, şi Domnul, Dumnezeul oştirilor, a zis:,,Mi -e scîrbă de mîndria lui Iacov, şi -i urăsc palatele; de aceea, voi da în mîna vrăjmaşului cetatea cu tot ce este în ea.

⁷³ potrivit jurămîntului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,

¹³ În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n'a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri, care se capătă prin credinţă. ¹⁴ Căci, dacă moştenitori sînt ceice se ţin de Lege, credinţa este zădarnică, şi făgăduinţa este nimicită;

¹³ Dumnezeu, cînd a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decît El, s'a jurat pe Sine însuş, ¹⁴ şi a zis:,,Cu adevărat te voi binecuvînta, şi îţi voi înmulţi foarte mult sămînţa.``

¹⁶ Îţi voi face sămînţa ca pulberea pămîntului de mare; aşa că, dacă poate număra cineva pulberea pămîntului, şi sămînţa ta va putea să fie numărată.

⁵ Şi, după ce l -a dus afară, i -a zis:,,Uită-te spre cer, şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.`` Şi i -a zis:,,Aşa va fi sămînţa ta.``

⁶ Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi; şi din tine vor ieşi împăraţi.

⁶⁰ Au binecuvîntat pe Rebeca, şi i-au zis:,,O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii, şi sămînţa ta să stăpînească cetăţile vrăjmaşilor săi!``

⁴ Îţi voi înmulţi sămînţa, ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate ţinuturile acestea; şi toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa ta, ca răsplată

²⁸ Să-ţi dea Dumnezeu rouă din cer, Şi grăsimea pămîntului, Grîu şi vin din belşug! ²⁹ Să-ţi fie supuse noroade, Şi neamuri să se închine înaintea ta! Să fii stăpînul fraţilor tăi, Şi fiii mamei tale să se închine înaintea ta! Blestemat să fie oricine te va blestema, Şi binecuvîntat să fie oricine te va binecuvînta.``

³ Dumnezeul cel atotputernic să te binecuvinteze, să te facă să creşti şi să te înmulţeşti, ca să ajungi o ceată de noroade!

¹⁴ Sămînţa ta va fi ca pulberea pămîntului; te vei întinde la apus şi la răsărit, la mează-noapte şi la mează-zi; şi toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine şi în sămînţa ta. ¹⁵ Iată, Eu sînt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge, şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, pînă nu voi împlini ce-ţi spun.`` <sup>16</sup> Iacov s'a trezit din somn, şi a zis:,,Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n'am ştiut.`` ¹⁷ I -a fost frică, şi a zis:,,Cît de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!`` <sup>18</sup> Şi Iacov s'a sculat dis de dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătîi, a pus -o ca stîlp de aducere aminte, şi a turnat untdelemn pe vîrful ei. <sup>19</sup> A dat locului acestuia numele Betel; dar mai înainte cetatea se chema Luz. <sup>20</sup> Iacov a făcut o juruinţă, şi a zis:,,Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pîne să mănînc şi haine să mă îmbrac, <sup>21</sup> şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; <sup>22</sup> piatra aceasta, pe care am pus -o ca stîlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.``

¹² Şi Tu ai zis:,,Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine, şi-ţi voi face sămînţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.``

²⁵ Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta; Aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvînta Cu binecuvîntările cerurilor de sus, Cu binecuvîntările apelor de jos, Cu binecuvîntările ţîţelor şi ale pîntecelui mamei. ²⁶ Binecuvîntările tatălui tău Întrec binecuvîntările părinţilor mei, şi se înalţă Pînă în creştetul dealurilor vecinice: Ele să vină peste capul lui Iosif, Peste creştetul capului domnului fraţilor săi!

¹⁷ Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, Un toiag de cîrmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului, Şi prăpădeşte pe toţi copiii lui Set. ¹⁸ Se face stăpîn pe Edom, Se face stăpîn pe Seir, vrăjmaşii lui. Israel face fapte mari. ¹⁹ Cel ce se naşte din Iacov domneşte ca stăpînitor, Şi pierde pe cei ce scapă din cetăţi.``

¹⁰ Domnul, Dumnezeul vostru, v'a înmulţit, şi azi sînteţi foarte mulţi la număr, ca stelele cerului.

¹⁹ tatăl şi mama să -l ia, şi să -l ducă la bătrînii cetăţii lui şi la poarta locului în care locuieşte.

² Iată toate binecuvîntările cari vor veni peste tine şi de cari vei avea parte, dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău: ³ Vei fi binecuvîntat în cetate, şi vei fi binecuvîntat la cîmp. ⁴ Rodul pîntecelui tău, rodul pămîntului tău, rodul turmelor tale, fătul vacilor şi oilor tale, toate acestea vor fi binecuvîntate. ⁵ Coşniţa şi postava ta vor fi binecuvîntate. ⁶ Vei fi binecuvîntat la venirea ta, şi vei fi binecuvîntat la plecarea ta. ⁷ Domnul îţi va da biruinţă asupra vrăjmaşilor tăi cari se vor ridica împotriva ta; pe un drum vor ieşi împotriva ta, dar pe şapte drumuri vor fugi dinaintea ta. ⁸ Domnul va face ca binecuvîntarea să fie cu tine în grînarele tale şi în toate lucrurile pe cari vei pune mîna. Te va binecuvînta în ţara pe care ţi -o dă Domnul, Dumnezeul tău. ⁹ Vei fi pentru Domnul un popor sfînt, cum ţi -a jurat El, dacă vei păzi poruncile Domnului, Dumnezeului tău, şi vei umbla pe căile Lui. ¹⁰ Toate popoarele vor vedea că tu porţi Numele Domnului, şi se vor teme de tine. ¹¹ Domnul te va copleşi cu bunătăţi, înmulţind rodul trupului tău, rodul turmelor tale şi rodul pămîntului tău, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi -o va da. ¹² Domnul îţi va deschide comoara Lui cea bună, cerul, ca să trimeată ţării tale ploaie la vreme şi ca să binecuvinteze tot lucrul mînilor tale: vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut. ¹³ Domnul te va face să fii cap, nu coadă; totdeauna vei fi sus, şi niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului tău, pe cari ţi le dau astăzi, dacă le vei păzi şi le vei împlini,

¹ După moartea lui Moise, robul Domnului, Domnul a zis lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise: ² ,,Robul Meu Moise a murit: acum, scoală-te, treci Iordanul acesta, tu şi tot poporul acesta, şi intraţi în ţara pe care o dau copiilor lui Israel. ³ Orice loc pe care -l va călca talpa piciorului vostru, vi -l dau, cum am spus lui Moise. ⁴ Ţinutul vostru se va întinde dela pustie şi Liban pînă la rîul cel mare, rîul Eufrat, toată ţara Hetiţilor, şi pînă la marea cea mare, spre apusul soarelui. ⁵ Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cît vei trăi. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi. ⁶ Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, căci tu vei da în stăpînire poporului acestuia ţara pe care am jurat părinţilor lor că le -o voi da. ⁷ Întăreşte-te numai, şi îmbărbătează-te, lucrînd cu credincioşie după toată legea pe care ţi -a dat -o robul Meu Moise; nu te abate dela ea nici la dreapta nici la stînga, ca să isbuteşti în tot ce vei face. ⁸ Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutînd să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbîndi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune. ⁹ Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta:,Întăreşte-te şi îmbărbătează-te? Nu te înspăimînta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.`` ¹⁰ Iosua a dat căpeteniilor oştirii poporului următoarea poruncă:

¹ După aceea, David a bătut pe Filisteni şi i -a smerit, şi a luat din mîna Filistenilor cîrmuirea capitalei lor. ² A bătut pe Moabiţi, şi i -a măsurat cu o frînghie, punîndu -i să se culce la pămînt; a măsurat două frînghii ca să -i omoare, şi o frînghie plină, ca să -i lase vii. Şi Moabiţii au fost supuşi lui David, şi i-au plătit... un bir. ³ David a bătut pe Hadadezer, fiul lui Rehob, împăratul din Ţoba, cînd s'a dus să-şi aşeze iarăş stăpînirea peste rîul Eufrat. ⁴ David i -a luat o mie şapte sute de călăreţi şi douăzeci de mii de pedeştri; a tăiat vinele cailor de trăsură şi n'a păstrat cai decît pentru o sută de cară. ⁵ Sirienii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadadezer, împăratul din Ţoba, şi David a ucis douăzeci şi două de mii de Sirieni. ⁶ David a pus strajă în Siria Damascului. Şi Sirienii au fost supuşi lui David, şi i-au plătit un bir. Domnul ocrotea pe David ori unde se ducea. ⁷ Şi David a luat scuturile de aur, pe cari le aveau slujitorii lui Hadadezer, şi le -a adus la Ierusalim. ⁸ Împăratul David a mai luat multă aramă din Betah şi din Berotai, cetăţile lui Hadadezer. ⁹ Toi, împăratul Hamatului, a auzit că David bătuse toată oştirea lui Hadadezer, ¹⁰ şi a trimes pe fiul său Ioram la împăratul David, ca să -i ureze de bine, şi să -l laude că a pornit lupta împotriva lui Hadadezer şi că l -a bătut. Căci Toi era în război cu Hadadezer. Ioram a adus vase de argint, vase de aur, şi vase de aramă. ¹¹ Împăratul David le -a închinat Domnului, cum închinase şi argintul şi aurul luat dela toate neamurile pe cari le biruise, ¹² din Siria, din Moab, dela fiii lui Amon, dela Filisteni, dela Amalec, şi din prada dela Hadadezer, fiul lui Rehob, împăratul din Ţoba. ¹³ La întoarcerea dela biruinţa lui asupra Sirienilor, David şi -a făcut iarăş un nume, bătînd în Valea Sării optsprezece mii de Edomiţi. ¹⁴ A pus străji în Edom, a pus străji în tot Edomul. Şi tot Edomul a fost supus lui David. Domnul ocrotea pe David pretutindeni pe unde mergea. ¹⁵ David a împărăţit peste Israel, şi făcea judecată şi dreptate la tot poporul lui. ¹⁶ Ioab, fiul Ţeruiei, era mai mare peste oştire; Iosafat, fiul lui Ahilud, era mai mare peste scriitori; ¹⁷ Ţadoc, fiul lui Ahitub, şi Ahimelec, fiul lui Abiatar, erau preoţi; Seraia era logofăt; ¹⁸ Benaia, fiul lui Iehoiada, era căpetenia Cheretiţilor şi a Peletiţilor; şi fiii lui David erau mari dregători.

¹ După aceea, împăratul fiilor lui Amon a murit, şi în locul lui a domnit fiul său Hanun. ² David a zis:,,Voi arăta bunăvoinţă lui Hanun, fiul lui Nahaş, cum a arătat şi tatăl lui faţă de mine``. Şi David a trimes pe slujitorii săi să -l mîngîie pentru moartea tatălui său. Cînd au ajuns slujitorii lui David în ţara fiilor lui Amon, <sup>3</sup> căpeteniile fiilor lui Amon au zis stăpînului lor Hanun:,,Crezi că David îţi trimete oameni să te mîngîie, ca să cinstească pe tatăl tău? Ori ca să cunoască şi să cerceteze cetatea, ca s'o nimicească îşi trimete el slujitorii la tine?`` ⁴ Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, le -a ras barba pe jumătate, şi le -a tăiat hainele pe jumătate pînă la coapse. Apoi le -a dat drumul. ⁵ David, înştiinţat de lucrul acesta, a trimes nişte oameni înaintea lor, căci oamenii aceia erau foarte batjocoriţi; şi împăratul a spus să le spună:,,Rămîneţi la Ierihon pînă vă va creşte barba, şi pe urmă să vă întoarceţi.`` <sup>6</sup> Fiii lui Amon, văzînd că se făcuseră urîţi lui David, au tocmit douăzeci de mii de pedeştri dela Sirienii din Bet-Rehob şi dela Sirienii din Ţoba, o mie de oameni dela împăratul din Maaca, şi douăsprezece mii de oameni dela oamenii din Tob. <sup>7</sup> La auzul acestei veşti, David a trimes împotriva lor pe Ioab şi toată oştirea, numai oameni viteji. <sup>8</sup> Fiii lui Amon au ieşit, şi s'au aşezat în şiruri de bătaie la intrarea porţii; Sirienii din Ţoba şi din Rehob, şi oamenii din Tob şi din Maaca, erau deoparte în cîmpie. <sup>9</sup> Ioab a văzut că avea să lupte şi înainte şi înapoi. A ales atunci din toţi aleşii lui Israel o ceată, pe care a aşezat -o împotriva Sirienilor; <sup>10</sup> şi a pus subt porunca fratelui său Abişai ce mai rămăsese din popor, ca să ţină piept fiilor lui Amon. <sup>11</sup> El a zis:,,Dacă Sirienii vor fi mai tari decît mine, să vii în ajutorul meu; şi dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decît tine, voi veni eu să te ajut. <sup>12</sup> Fii tare, şi să ne arătăm plini de bărbăţie pentru poporul noastru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru; şi Domnul... să facă ce va crede!`` ¹³ Ioab cu poporul lui a înaintat la luptă împotriva Sirienilor, şi ei au luat -o la fugă dinaintea lui. ¹⁴ Şi cînd au văzut fiii lui Amon, că Sirienii o luaseră la fugă, au fugit şi ei dinaintea lui Abişai, şi au intrat în cetate. Ioab a plecat dela fiii lui Amon, şi s'a întors la Ierusalim. ¹⁵ Sirienii, văzînd că fuseseră bătuţi de Israel, şi-au strîns puterile. ¹⁶ Hadarezer a trimes după Sirienii, care erau de cealaltă parte a Rîului; şi au venit la Helam, în frunte cu Şobac, căpetenia oştirii lui Hadarezer. ¹⁷ Au dat de veste lui David care a strîns tot Israelul, a trecut Iordanul, şi a venit la Helam: Sirienii s'au pregătit de au ieşit înaintea lui David, şi au început lupta cu el. ¹⁸ Dar Sirienii au fugit dinaintea lui Israel. Şi David le -a tăiat şapte sute de cai de trăsură şi patruzeci de mii de călăreţi; a lovit şi pe căpetenia oştirii lor Şobac, care a murit pe loc. ¹⁹ Toţi împăraţii supuşi lui Hadarezer, văzîndu-se bătuţi de Israel, au făcut pace cu Israel, şi i s'au supus. Şi Sirienii n'au mai îndrăznit să ajute pe fiii lui Amon.

²⁶ Împăratul Solomon a mai făcut şi corăbii la Eţion-Gheber, lîngă Elot, pe ţărmurile mării Roşii, în ţara Edomului.

⁸ Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pămîntului în stăpînire! ⁹ Tu le vei zdrobi cu un toiag de fer, şi le vei sfărîma ca pe vasul unui olar.`

⁸ El va stăpîni dela o mare la alta, şi dela Rîu pînă la marginile pămîntului. ⁹ Locuitorii pustiei îşi vor pleca genunchiul înaintea lui, şi vrăjmaşii vor linge ţărîna.

²² Tu le-ai dat ţara aceasta, pe care jurasei părinţilor lor că le -o vei da, ţară în care curge lapte şi miere.

²² Ca oştirea cerurilor, care nu se poate număra, şi ca nisipul mării, care nu se poate măsura, aşa voi înmulţi sămînţa robului Meu David, şi pe Leviţii, cari-Mi slujesc.``

⁴⁴ Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece supt stăpînirea unui alt popor. Ea va sfărîma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăş va dăinui vecinic. ⁴⁵ Aceasta înseamnă piatra, pe care ai văzut -o deslipindu-se din munte, fără ajutorul vreunei mîni, şi care a sfărîmat ferul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întîmple după aceasta. Visul este adevărat, şi tîlcuirea lui este temeinică.``

⁹ Căci rana ei este fără leac; se întinde pînă la Iuda, pătrunde pînă la poarta poporului meu, pînă la Ierusalim.

⁶⁸ ,,Binecuvîntat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentrucă a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său. ⁶⁹ Şi ne -a ridicat o mîntuire puternică (Greceşte: un corn de mîntuire.) în casa robului Său David, ⁷⁰ cum vestise prin gura sfinţilor Săi prooroci, cari au fost din vechime; - ⁷¹ mîntuire de vrăjmaşii noştri şi din mîna tuturor celor ce ne urăsc! ⁷² Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri, şi Îşi aduce aminte de legămîntul Lui cel sfînt, ⁷³ potrivit jurămîntului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam, ⁷⁴ că, dupăce ne va izbăvi din mîna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să -I slujim fără frică, ⁷⁵ trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.

⁵⁷ Dar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!

³ Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne -a binecuvîntat cu tot felul de binecuvîntări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.

¹⁵ Îngerul, al şaptelea a sunat din trîmbiţă. Şi în cer s'au auzit glasuri puternice, cari ziceau:,,Împărăţia lumii a trecut în mînile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.``

³ Voi binecuvînta pe ceice te vor binecuvînta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine.

¹⁸ Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvîntate toate neamurile pămîntului.

³ Avraam s'a sculat dis de dimineaţă, a pus şaua pe măgar, şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot, şi a pornit spre locul, pe care i -l spusese Dumnezeu.

¹⁰ Apoi Avraam a întins mîna, şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său.

⁴ Îţi voi înmulţi sămînţa, ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate ţinuturile acestea; şi toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa ta, ca răsplată ⁵ pentrucă Avraam a ascultat de porunca Mea, şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orînduirile Mele, şi legile Mele.``

³⁰ De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel:,,Spusesem că şi casa ta şi casa tatălui tău au să umble totdeauna înaintea Mea``. Şi acum, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Căci voi cinsti... pe cine Mă cinsteşte, dar ceice Mă dispreţuiesc,...... vor fi dispreţuiţi.

¹⁷ Numele lui va dăinui pe vecie: cît soarele îi va ţinea numele. Cu el se vor binecuvînta unii pe alţii, şi toate neamurile îl vor numi fericit.

²³ Ci iată porunca pe care le-am dat -o:,Ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe cari vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi.`

²⁵ Voi sînteţi fiii proorocilor şi ai legămîntului, pe care l -a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, cînd a zis lui Avraam:,,Toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa ta.``

³ Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămînţa lui David, în ce priveşte trupul,

⁸ Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună:,,Toate neamurile vor fi binecuvîntate în tine.`` ⁹ Aşa că cei ce se bizuiesc pe credinţă, sînt binecuvîntaţi împreună cu Avraam cel credincios.

¹⁶ Acum, făgăduinţele au fost făcute,,lui Avraam şi seminţei lui``. Nu zice:,,Şi seminţelor`` (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una:,,Şi seminţei tale``, adică Hristos.

¹⁸ Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr'o făgăduinţă a dat -o lui Avraam.

²⁸ Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sînteţi una în Hristos Isus. ²⁹ Şi dacă sînteţi ai lui Hristos, sînteţi,,sămînţa`` lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.

¹ Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile cari nu se văd. ² Pentrucă prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie. ³ Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvîntul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n'a fost făcut din lucruri cari se văd. ⁴ Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decît Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort. ⁵ Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pămînt, ca să nu vadă moartea. Şi n'a mai fost găsit, pentrucă Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu. ⁶ Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce -L caută. ⁷ Prin credinţă Noe, cînd a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri cari încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfîntă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osîndit lumea, şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă. ⁸ Prin credinţă Avraam, cînd a fost chemat să plece într'un loc, pe care avea să -L ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce. ⁹ Prin credinţă a venit şi s'a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într'o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, cari erau împreună moştenitori cu el ai aceleiaş făgăduinţe. ¹⁰ Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu. ¹¹ Prin credinţă şi Sara, cu toată vîrsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce -i făgăduise. ¹² De aceea, dintr'un singur om, şi încă un om aproape mort, s'a născut o sămînţă în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra. ¹³ În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sînt străini şi călători pe pămînt. ¹⁴ Cei ce vorbesc în felul acesta, arată desluşit că sînt în căutarea unei patrii. ¹⁵ Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. ¹⁶ Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu -I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le -a pregătit o cetate. ¹⁷ Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, cînd a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu! ¹⁸ El căruia i se spusese:,,În Isaac vei avea o sămînţă care-ţi va purta numele!`` <sup>19</sup> Căci se gîndea că Dumnezeu poate să învieze chiar şi din morţi: şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l -a primit înapoi. <sup>20</sup> Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvîntare, care avea în vedere lucrurile viitoare. <sup>21</sup> Prin credinţă Iacov, cînd a murit, a binecuvîntat pe fiecare din fiii lui Iosif, şi,,s'a închinat, rezemat pe vîrful toiagului său.`` ²² Prin credinţă a pomenit Iosif, cînd i s'a apropiat sfîrşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt, şi a dat porunci cu privire la oasele sale. ²³ Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui, cînd s'a născut: pentrucă vedeau că era frumos copilul, şi nu s'au lăsat înspăimîntaţi de porunca împăratului. ²⁴ Prin credinţă Moise, cînd s'a făcut mare, n'a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ²⁵ ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decît să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. ²⁶ El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decît comorile Egiptului, pentrucă avea ochii pironiţi spre răsplătire. ²⁷ Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mînia împăratului; pentrucă a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut. ²⁸ Prin credinţă a prăznuit el Paştele şi a făcut stropirea sîngelui, pentruca Nimicitorul celor întîi născuţi să nu se atingă de ei. ²⁹ Prin credinţă au trecut ei marea Roşie ca pe uscat, pe cînd Egiptenii, cari au încercat s'o treacă, au fost înghiţiţi. ³⁰ Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile. ³¹ Prin credinţă n'a perit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentrucă găzduise iscoadele cu bunăvoinţă. ³² Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de prooroci! ³³ Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, ³⁴ au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s'au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe. ³⁵ Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobîndească o înviere mai bună, n'au vrut să primească izbăvirea, care li se dădea, şi au fost chinuiţi. ³⁶ Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare; ³⁷ au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, - ³⁸ ei, de cari lumea nu era vrednică-au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pămîntului. ³⁹ Toţi aceştia, măcarcă au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuş n'au primit ce le fusese făgăduit; ⁴⁰ pentrucă Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n'ajungă ei la desăvîrşire fără noi.

³¹ Iată de ce locul acela se numeşte Beer-Şeba; căci acolo şi-au jurat ei credinţă unul altuia.

²⁸ Haţar-Şual, Beer-Şeba, Biziotia,

¹ Toţii copiii lui Israel au ieşit dela Dan pînă la Beer-Şeba şi ţara Galaadului, şi adunarea s'a strîns ca un singur om înaintea Domnului, la Miţpa.

²⁶ La vîrsta de şaptezeci de ani, Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran.

²⁹ Avram şi Nahor şi-au luat neveste. Numele nevestei lui Avram era Sarai, şi numele nevestei lui Nahor era Milca, fiica lui Haran, tatăl Milcăi şi Iscăi.

¹⁰ Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpînului său, şi a plecat, avînd cu el toate lucrurile de preţ ale stăpînului său. S'a sculat, şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.

¹⁵ Nu sfîrşise el încă de vorbit, şi -a ieşit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.

²⁴ Ea a răspuns:,,Eu sînt fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.``

⁵³ Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece între noi.`` Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac.

²⁵ Ca apa proaspătă pentru un om obosit, aşa este o veste bună venită dintr'o ţară depărtată. -

⁷ Balaam şi -a rostit proorocia, şi a zis:,,Balac m'a adus din Aram (Mesopotamia). Împăratul Moabului m'a chemat din munţii Răsăritului, zicînd:,Vino, şi blastămă-mi pe Iacov! Vino, şi defaimă-mi pe Israel!`

¹ Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, şi se abătea de la rău.

² Atunci s'a aprins de mînie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s'a aprins de mînie împotriva lui Iov, pentrucă zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu.

¹ (Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca şi,,Crinul mărturiei``. O cîntare de laudă a lui David, spre învăţătură. Făcută cînd purta război cu Sirienii din Mesopotamia şi cu Sirienii din Ţoba şi cînd s'a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de Edomiţi.) Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat, şi Te-ai mîniat: ridică-ne iarăş! <sup>2</sup> Ai cutremurat pămîntul, l-ai despicat; drege -i spărturile, căci se clatină! <sup>3</sup> Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorţire. <sup>4</sup> Ai dat celorce se tem de Tine un steag, ca să -l înalţe spre biruinţa adevărului. - <sup>5</sup> Pentruca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne! <sup>6</sup> Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui:,,Voi ieşi biruitor, voi împărţi Sihemul, şi voi măsura valea Sucot. <sup>7</sup> Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase; Efraim este tăria capului Meu, iar Iuda, toiagul Meu de cîrmuire: <sup>8</sup> Moab este ligheanul în care Mă spăl: peste Edom Îmi arunc încălţămintea: ţara Filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!`` - ⁹ Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom? ¹⁰ Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre? ¹¹ Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zădarnic. ¹² Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari, şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.

⁴⁷ Eu am întrebat -o, şi am zis:,,A cui fată eşti?`` Ea a răspuns:,,Sînt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.`` I-am pus veriga în nas, şi brăţările la mîni.

⁵¹ Iată, Rebeca este înaintea ta; ia -o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpînului tău, cum a spus Domnul.``

⁶⁷ Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit -o. Astfel a fost mîngîiat Isaac pentru pierderea mamei sale.

²⁰ Isaac era în vîrstă de patruzeci de ani, cînd a luat de nevastă pe Rebeca, fata lui Betuel, Arameul din Padan-Aram, şi sora lui Laban, Arameul.

² Scoală-te, du-te la Padan-Aram, în casa lui Betuel, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o nevastă, dintre fetele lui Laban, fratele mamei tale.

⁵ Şi Isaac a trimes pe Iacov, care s'a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, Arameul, fratele Rebecii, mama lui Iacov şi a lui Esau.

¹⁰ Ba mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai dela părintele nostru Isaac.

³ Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe Egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat -o de nevastă bărbatului său Avram, după ce Avram locuise ca străin zece ani în ţara Canaan.

⁶ Dar a dat daruri fiilor ţiitoarelor sale; şi, pe cînd era încă în viaţă, i -a îndepărtat de lîngă fiul său Isaac înspre răsărit, în ţara Răsăritului.

²⁵ Domnul surpă casa celor mîndri, dar întăreşte hotarele văduvei. -