Job 35 Cross References - Romanian

¹ Elihu a luat din nou cuvîntul, şi a zis: ² ,,Îţi închipuieşti că ai dreptate, şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu, ³ cînd zici:,La ce-mi foloseşte, ce cîştig am că nu păcătuiesc?` <sup>4</sup> Îţi voi răspunde şi la aceasta, ţie, şi prietenilor tăi totodată. <sup>5</sup> Uită-te spre ceruri, şi priveşte! Vezi norii, cît de sus sînt faţă de tine? <sup>6</sup> Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi cînd păcatele ţi se înmulţesc, ce -I faci Lui? <sup>7</sup> Dacă eşti drept, ce -I dai Lui? Ce primeşte El din mîna ta? <sup>8</sup> Răutatea ta nu poate vătăma decît semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decît fiului omului. <sup>9</sup> Oamenii strigă împotriva mulţimii apăsătorilor, se plîng de silnicia multora; <sup>10</sup> dar niciunul nu zice:,Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cîntări de veselie noaptea, <sup>11</sup> care ne învaţă mai mult decît pe dobitoacele pămîntului, şi ne dă mai multă pricepere decît păsărilor cerului?` ¹² Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde, din pricina mîndriei celor răi. ¹³ Degeaba strigă, căci Dumnezeu n'ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte. ¹⁴ Măcarcă zici că nu -L vezi, totuş pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă -L! ¹⁵ Dar, pentru că mînia Lui nu pedepseşte încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire. ¹⁶ Aşa că Iov îşi deschide gura degeaba, şi spune o mulţime de vorbe fără rost.``

¹⁷ El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

⁷ cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

¹⁷ Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

⁶ Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui. ⁷ Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!

² ,,Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate! Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăşte viaţa, ³ că atîta vreme cît voi avea suflet, şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele, ⁴ buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevărat. ⁵ Departe de mine gîndul să vă dau dreptate! Pînă la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăţia. ⁶ Ţin să-mi scot dreptatea, şi nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.

⁵ Iov a zis:,Sînt nevinovat Şi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate;

⁸ Vrei să nimiceşti pînă şi dreptatea Mea? Şi să Mă osîndeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea?

³⁶ Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvînt nefolositor, pe care -l vor fi rostit. ³⁷ Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osîndit.``

²² Stăpînul i -a zis:,,Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sînt un om aspru, care iau ce n'am pus şi secer ce n'am sămănat;

²¹ Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa. ²² Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.

³⁰ Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie, ³¹ Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!

¹⁵ Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

¹⁵ Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

² Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri?

⁹ Căci el a zis:,Nu -i foloseşte nimic omului să-şi pună plăcerea în Dumnezeu.`

¹³ Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mînile în nevinovăţie:

¹⁴ ,,Aţi zis:,Degeaba slujim lui Dumnezeu; şi ce am cîştigat dacă am păzit poruncile Lui, şi am umblat trişti înaintea Domnului oştirilor?

⁸ care să umble în tovărăşia celor ce fac rău, care să meargă mînă în mînă cu cei nelegiuiţi?

²⁰ Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. -

⁵ Şi, după ce l -a dus afară, i -a zis:,,Uită-te spre cer, şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.`` Şi i -a zis:,,Aşa va fi sămînţa ta.``

²⁷ Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pămînt? Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu cît mai puţin casa aceasta pe care Ţi-am zidit -o eu!

¹² Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vîrful stelelor, ce înalt este!

⁵ Iată, în ochii Lui nici luna nu este strălucitoare, şi stelele nu sînt curate înaintea Lui; ⁶ cu cît mai puţin omul, care nu este decît un vierme, fiul omului, care nu este decît un viermuşor!``

²⁶ Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu -L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l -a pătruns.

¹⁶ Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?

²² dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu! ²³ Pe Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.

³ Cînd privesc cerurile-lucrarea mînilor Tale-luna şi stelele pe cari le-ai făcut, ⁴ îmi zic:,,Ce este omul, ca să Te gîndeşti la el? Şi fiul omului, ca să -l bagi în seamă?

²² El şade deasupra cercului pămîntului, şi locuitorii lui sînt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă supţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el. ²³ El preface într'o nimica pe voivozi, şi face o nimica din judecătorii pămîntului.

⁹ ,Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt, atît sînt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gîndurile Mele faţă de gîndurile voastre.

³ Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie; şi nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună şi în vîrtej, şi norii sînt praful picioarelor Lui.

³⁶ Dar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.

¹² Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.

¹⁹ ,,Pe Mine Mă mînie ei oare? zice Domnul; nu pe ei înşişi, spre ruşinea lor?``

¹⁴ Căci ce sînt eu, şi ce este poporul meu, ca să putem să-Ţi aducem daruri de bună voie? Totul vine dela Tine, şi din mîna Ta primim ce-Ţi aducem.

² ,,Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte de cît lui. ³ Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vre un folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va cîştiga El?

² Eu zic Domnului:,,Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!``

¹⁰ Tot aşa şi voi, dupăce veţi face tot ce vi s'a poruncit, să ziceţi:,,Sîntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.``

³⁵ Cine I -a dat ceva întîi, ca să aibă de primit înapoi?``

² Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvînta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvîntare.

²⁴ Poate că în mijlocul cetăţii sînt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei, şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cinci zeci de oameni buni, cari sînt în mijlocul ei? ²⁵ Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pămîntul nu va face oare dreptate?`` <sup>26</sup> Şi Domnul a zis:,,Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.`` ²⁷ Avraam a luat din nou cuvîntul, şi a zis:,,Iată, am îndrăsnit să vorbesc Domnului, eu care nu sînt decît praf şi cenuşă. ²⁸ Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?`` Şi Domnul a zis:,,N'o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.`` ²⁹ Avraam I -a vorbit mai departe, şi a zis:,,Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.`` Şi Domnul a zis:,,N'o voi nimici pentru cei patruzeci.`` ³⁰ Avraam a zis:,,Să nu Te mînii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.`` Şi Domnul a zis:,,N'o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.`` ³¹ Avraam a zis:,,Iată, am îndrăsnit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.`` Şi Domnul a zis:,,N'o voi nimici, pentru cei douăzeci.`` ³² Avraam a zis:,,Să nu Te mînii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.`` Şi Domnul a zis:,,N'o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.`` ³³ După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Şi Avraam s'a întors la locuinţa lui. Cei doi îngeri la Sodoma.

²⁹ Cînd a nimicit Dumnezeu cetăţile Cîmpiei, Şi -a adus aminte de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa.

¹ Copiii lui Israel au păcătuit cu privire la lucrurile date spre nimicire. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din lucrurile date spre nimicire. Şi Domnul S'a aprins de mînie împotriva copiilor lui Israel. ² Iosua a trimes din Ierihon nişte bărbaţi la Ai, care este lîngă Bet-Aven, la răsărit de Betel. Şi le -a zis:,,Suiţi-vă, şi iscodiţi ţara.`` Şi oamenii aceia s'au suit, şi au iscodit cetatea Ai. <sup>3</sup> S'au întors la Iosua, şi i-au spus:,,Degeaba mai faci să mai meargă tot poporul; două sau trei mii de oameni vor ajunge ca să baţi cetatea Ai; nu osteni tot poporul; căci oamenii aceia sînt puţin la număr.`` ⁴ Aproape trei mii de oameni au pornit, dar au luat -o la fugă dinaintea oamenilor din Ai. ⁵ Oamenii din Ai le-au omorît aproape treizeci şi şase de oameni; i-au urmărit dela poartă pînă la Şebarim, şi i-au bătut la vale. Poporul a rămas încremenit şi cu inima moale ca apa.

²⁰ Acan, fiul lui Zerah, n'a săvîrşit oare un păcat cu privire la lucrurile date spre nimicire, şi nu S'a aprins de mînie Domnul împotriva întregei adunări a lui Israel? Şi el n'a fost singurul care a pierit din pricina nelegiuirii lui.``

⁸ Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov, şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n'aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.``

²³ Şi El a vorbit să -i nimicească: dar Moise, alesul său, a stătut la mijloc înaintea Lui, ca să -L abată dela mînia Lui şi să -L oprească să -i nimicească.

³⁰ Dar Fineas s'a sculat şi a făcut judecată, şi astfel urgia s'a oprit.

¹⁸ Înţelepciunea este mai de preţ de cît sculele de război; dar un singur păcătos nimiceşte mult bine.

³⁰ Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n'o nimicesc; dar nu găsesc niciunul!

¹² El le -a răspuns:,,Luaţi-mă, şi aruncaţi-mă în mare, şi marea se va linişti faţă de voi! Căci ştiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!``

²⁴ şi mi -a zis:,Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi -a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.``

⁷ Prin credinţă Noe, cînd a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri cari încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfîntă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osîndit lumea, şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.

²³ După multă vreme, împăratul Egiptului a murit; şi copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei, şi scoteau strigăte desnădăjduite. Strigătele acestea, pe cari li le smulgea robia, s'au suit pînă la Dumnezeu.

⁷ Domnul a zis:,,Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile.

⁹ Iată că strigătele Israeliţilor au ajuns pînă la Mine, şi am văzut chinul cu care îi chinuesc Egiptenii.

¹ Din partea oamenilor din popor şi din partea nevestelor lor s'au ridicat mari plîngeri împotriva fraţilor lor Iudei. ² Unii ziceau:,,Noi, fiii noştri şi fetele noastre, sîntem mulţi; să ni se dea grîu ca să mîncăm şi să trăim.`` <sup>3</sup> Alţii ziceau:,,Punem zălog ogoarele, viile şi casele noastre, ca să avem grîu în timpul foametei.`` ⁴ Alţii ziceau:,,Am împrumutat argint punînd zălog ogoarele şi viile noastre pentru birul împăratului. ⁵ Şi totuş carnea noastră este ca şi carnea fraţilor noştri, copiii noştri sînt ca şi copiii lor; şi iată, supunem la robie pe fiii noştri şi pe fetele noastre, şi multe din fetele noastre au şi fost supuse la robie; sîntem fără putere, căci ogoarele şi viile noastre sînt ale altora.``

¹⁹ El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici

¹² în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă... Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!

²⁸ ei au făcut să se înalţe la Dumnezeu strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit.

⁹ Ai tu un braţ ca al lui Dumnezeu, şi un glas de tunet ca al Lui?

¹⁵ Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte -i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!

⁵ ,,Pentrucă cei nenorociţi sînt asupriţi şi pentrucă săracii gem, acum``, zice Domnul,,,Mă scol, şi aduc mîntuire celor obijduiţi.``

² Tu eşti Dumnezeul, care mă ocroteşte: pentruce mă lepezi? Pentruce trebuie să umblu plin de întristare, supt apăsarea vrăjmaşului?

² Ascultă-mă, şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo, şi mă frămînt, ³ din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, şi mă urmăresc cu mînie.

¹ (Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca,,Porumbel din stejari depărtaţi``. O cîntare de laudă a lui David. Făcută cînd l-au prins Filistenii la Gat.) Ai milă de mine, Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc. Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc. ² Toată ziua mă hărţuiesc protivnicii mei; sînt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.

³ În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi -i zicea:,Fă-mi dreptate în cearta cu pîrîşul meu.` <sup>4</sup> Multă vreme n'a voit să -i facă dreptate. Dar în urmă, şi -a zis:,Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez, <sup>5</sup> totuş, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.` ⁶ Domnul a adăogat:,Auziţi ce zice judecătrul nedrept? ⁷ Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, cari strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?

¹³ Saul a murit, pentrucă s'a făcut vinovat de fărădelege faţă de Domnul, al cărui cuvînt nu l -a păzit, şi pentrucă a întrebat şi cerut sfatul celor ce cheamă morţii. ¹⁴ N'a întrebat pe Domnul: deaceea Domnul l -a omorît, şi împărăţia a dat -o lui David, fiul lui Isai.

²² Pe vremea aceea, chiar cînd era la strîmtoare, a păcătuit şi mai mult împotriva Domnului, el, împăratul Ahaz. ²³ A adus jertfă dumnezeilor Damascului, cari -l bătuseră, şi a zis:,,Fiindcă dumnezeii împăraţilor Siriei le vin în ajutor, le voi aduce şi eu jertfe, ca să-mi ajute.`` Dar ei au fost prilejul căderii lui şi a întregului Israel.

¹⁰ Este Cel Atotputernic desfătarea lui? Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?

²² căci nu ştiu să linguşesc: altfel, într'o clipeală m'ar lua Ziditorul meu.

³ Îmi voi lua temeiurile de departe, şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.

¹³ Nelegiuiţii se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănţuie;

⁸ Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui, iar noaptea, cîntam laudele Lui, şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.

⁶ Mă gîndesc la cîntările mele noaptea, cuget adînc în lăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gînduri, şi zic:

⁶² Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.

⁵ Să salte de bucurie credincioşii Lui îmbrăcaţi în slavă, să scoată strigăte de bucurie în aşternutul lor!

¹ Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţei tale, pînă nu vin zilele cele rele şi pînă nu se apropie anii, cînd vei zice:,,Nu găsesc nici o plăcere în ei``;

²¹ El va pribegi prin ţară, apăsat şi flămînd, şi, cînd îi va fi foame, se va mînia, şi va huli pe Împăratul şi Dumnezeul lui, apoi fie că va ridica ochii în sus,

¹³ şi să uiţi pe Domnul, care te -a făcut, care a întins cerurile şi a întemeiat pămîntul? Dece să tremuri necontenit toată ziua, înaintea mîniei asupritorului, cînd umblă să te nimicească? Unde este mînia asupritorului?

⁵ căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este Numele Lui, şi Răscumpărătorul tău este Sfîntul lui Israel. El se numeşte Dumnezeul întregului pămînt,

²⁵ Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cîntau cîntări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau.

¹⁹ Aşa că cei ce sufăr după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor, şi să facă ce este bine.

²⁶ Apoi Dumnezeu a zis:,,Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpînească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămîntul şi peste toate tîrîtoarele cari se mişcă pe pămînt.``

⁷ Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i -a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s'a făcut astfel un suflet viu.

⁸ Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.

²² Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?

¹² Ferice de omul, pe care -l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care -l înveţi din Legea Ta,

⁴¹ Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

⁶ Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte. ⁷ Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima. ⁸ Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,

³ Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi, căci sîntem sătui de dispreţ; ⁴ ne este sătul sufletul de batjocurile celor îngîmfaţi, de dispreţul celor trufaşi.

²⁸ Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi.

¹⁴ mă voi sui pe vîrful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.` <sup>15</sup> Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adîncimile mormîntului! <sup>16</sup> Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte şi zic:,Acesta este omul care făcea să se cutremure pămîntul, şi zguduia împărăţiile, <sup>17</sup> care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?`

³¹ Ştim că Dumnezeu n'ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă.

²² Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui. ²³ Vei fi aşezat iarăş la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atot puternic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău. ²⁴ Aruncă dar aurul în ţărînă, aruncă aurul din Ofir în prundul pîraielor! ²⁵ Şi atunci Cel Atot puternic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta. ²⁶ Atunci Cel Atot puternic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu. ²⁷ Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.

⁸ Ce nădejde -i mai rămîne celui nelegiuit; cînd îi taie Dumnezeu firul vieţii, cînd îi ia sufletul? ⁹ Îi ascultă Dumnezeu strigătele, cînd vine strîmtoarea peste el?

²⁰ Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

¹⁷ El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

⁸ Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. -

²⁹ Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. -

⁹ Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n'asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o scîrbă. -

¹ Păzeşte-ţi piciorul, cînd intri în Casa lui Dumnezeu, şi apropie-te mai bine să asculţi, decît să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta. ² Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, şi tu pe pămînt, de aceea să nu spui vorbe multe. ³ Căci, dacă visurile se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor.

¹⁵ Cînd vă întindeţi mînile, Îmi întorc ochii dela voi; şi ori cît de mult v'aţi ruga, n'ascult: căci mînile vă sînt pline de sînge!``

¹¹ ,,Deaceea, aşa vorbeşte Domnul:,Iată, voi aduce peste ei nişte nenorociri din cari nu vor putea să scape. Vor striga la Mine, dar nu -i voi asculta!

¹⁴ Nu strigă către Mine din inimă, ci se bocesc în aşternutul lor; turbează după grîu şi must, şi se răzvrătesc împotriva Mea.

² Atunci vor striga către Mine:,,Dumnezeule, noi Te cunoaştem, noi, Israel!`` - ³ Israel a lepădat binele cu scîrbă; de aceea vrăjmaşul îi va urmări.

²² Cînd Îmi aduceţi arderi de tot şi daruri de mîncare, n'am nicio plăcere de ele; şi viţeii îngrăşaţi pe cari -i aduceţi ca jertfe de mulţămire, nici nu Mă uit la ei.

⁷ Cînd vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgînii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.

²¹ El a întrebat -o:,,Ce vrei?``,,Porunceşte``, I -a zis ea,,,ca, în Împărăţia Ta aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stînga Ta.`` <sup>22</sup> Drept răspuns Isus a zis:,,Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să -l beau Eu, şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?``,,Putem``, I-au zis ei.

³ Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentrucă cereţi rău, cu gînd să risipiţi în plăcerile voastre.

¹¹ Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.

¹⁹ Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

⁷ Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!

³ Oh! dacă aş şti unde să -L găsesc, dacă aş putea să ajung pînă la scaunul Lui de domnie,

⁸ Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu -L găsesc: ⁹ dacă are treabă la miazănoapte, nu -L pot vedea; dacă se ascunde la miazăzi, nu -L pot descoperi. ¹⁰ Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m'ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.

¹² Nu mă lăsa la bunul plac al protivnicilor mei! Căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi, şi nişte oameni, cari nu suflă decît asuprire. ¹³ O! dacă n'aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pămîntul celor vii!... ¹⁴ Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!

⁵ Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra, ⁶ El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amează.

⁵ Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci dela El îmi vine nădejdea.

⁸ Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. -

⁵ Mă gîndesc la zilele de demult, la anii de odinioară. ⁶ Mă gîndesc la cîntările mele noaptea, cuget adînc în lăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gînduri, şi zic: ⁷ ,,Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi El binevoitor? ⁸ S'a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S'a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna? ⁹ A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi -a tras El, în mînia Lui, înapoi îndurarea?`` - <sup>10</sup> Atunci îmi zic:,,Ceeace mă face să sufăr, este că dreapta Celui Prea Înalt nu mai este aceeaş``...

² Norii şi negura îl înconjoară, dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Său de domnie.

¹⁸ ,,Totuş Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi, şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi ceice nădăjduiesc în El!

¹⁰ Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întunerec şi n'are lumină, să se încreadă în Numele Domnului, şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!

¹⁷ Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere; şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osîndi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mîntuirea care le vine dela Mine, zice Domnul.``

⁷ Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mîntuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta. ⁸ Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăş, chiar dacă stau în întunerec, totuş Domnul este Lumina mea! ⁹ Voi suferi mînia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui, -pînă ce El îmi va apăra pricina şi-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină, şi voi privi dreptatea Lui.

³³ Cine va ridica pîră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care -i socoteşte neprihăniţi! ³⁴ Cine -i va osîndi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!

¹² Atunci Domnul a zis lui Moise:,,Pentrucă n'aţi crezut în Mine, ca să Mă sfinţiţi înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i -o dau.``

⁵ Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

¹⁴ Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?

¹⁵ Da, mă va ucide: n'am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.

¹⁵ Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea. ¹⁶ Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei. ¹⁷ Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează. ¹⁸ De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă. ¹⁹ Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa. ²⁰ Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi. ²¹ Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale. ²² Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii. ²³ Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii. ²⁴ Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor? ²⁵ Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit? ²⁶ Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul. ²⁷ Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere. ²⁸ Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor. ²⁹ Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii. ³⁰ Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă. ³¹ Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.

¹¹ Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt, şi de credincioşia Ta în Adînc? ¹² Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării? ¹³ Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine. ¹⁴ Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce îmi ascunzi Faţa Ta? ¹⁵ Din tinereţă, sînt nenorocit şi trag să mor, sînt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac. ¹⁶ Mînia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.

³² atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;

⁸ ,,Cum să te dau Efraime? Cum să te predau Israele? Cum să-ţi fac ca Admei? Cum să te fac ca Ţeboimul? Mi se sbate inima în Mine, şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă! ⁹ Nu voi lucra după mînia Mea aprinsă, nu voi mai nimici pe Efraim; căci Eu sînt Dumnezeu, nu un om. Eu sînt Sfîntul în mijlocul tău, şi nu voi veni să prăpădesc.

²⁰ Iată că vei fi mut, şi nu vei putea vorbi, pînă în ziua cînd se vor întîmpla aceste lucruri, pentrucă n'ai crezut cuvintele mele, cari se vor împlini la vremea lor.``

¹¹ Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii. ¹² Întăriţi-vă dar mînile obosite şi genunchii slăbănogiţi;

¹⁹ Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe cari -i iubesc. Fii plin de rîvnă dar, şi pocăieşte-te!

¹ După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

² Iată, deschid gura, şi mi se mişcă limba în cerul gurii.

⁸ Dar tu ai spus în auzul meu, şi am auzit sunetul cuvintelor tale: ⁹ ,Sînt curat, sînt fără păcat, sînt fără prihană, nu este fărădelege în mine. ¹⁰ Şi Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea, mă socoteşte vrăjmaş al Lui; ¹¹ îmi pune picioarele în butuci, îmi pîndeşte toate mişcările.` ¹² Îţi voi răspunde că aici n'ai dreptate, căci Dumnezeu este mai mare decît omul.

³⁵ ,Iov vorbeşte fără pricepere, şi cuvîntările lui sînt lipsite de judecată. ³⁶ Să fie încercat dar mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi! ³⁷ Căci adaugă la greşelile lui păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.``

² ,,Cine este celce Îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere?