Genesis 30:1 Cross References - Romanian

¹ Cînd a văzut Rahela că nu face copii lui Iacov, a pismuit pe soru-sa, şi a zis lui Iacov:,,Dă-mi copii, ori mor!``

³¹ Domnul a văzut că Lea nu era iubită; şi a făcut -o să aibă copii, pe cînd Rahela era stearpă.

¹⁶ Apoi au plecat din Betel; şi mai era o depărtare bunicică pînă la Efrata, cînd Rahelei i-au venit durerile naşterii. A avut o naştere grea; ¹⁷ şi în timpul durerilor naşterii, moaşa i -a zis:,,Nu te teme, căci mai ai un fiu!`` ¹⁸ Şi pe cînd îşi dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i -a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele): dar tatăl său l -a numit Beniamin (Fiul dreptei). ¹⁹ Rahela a murit, şi a fost îngropată pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.

¹¹ Fraţii săi au început să -l pismuiască; dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.

¹⁵ Decît să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea.``

²⁹ Moise i -a răspuns:,,Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din prooroci, şi Domnul să-Şi pună Duhul Lui peste ei!``

⁴ În ziua cînd îşi aducea Elcana jertfa, dădea părţi nevestei sale Penina, tuturor fiilor, şi tuturor fiicelor pe cari le avea de la ea. ⁵ Dar Anei îi dădea o parte îndoită; căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă. ⁶ Protivnica ei o înţepa dese ori, ca s'o facă să se mînie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. ⁷ Şi în toţi anii era aşa. Oridecîteori se suia Ana la casa Domnului, Penina o înţepa la fel. Atunci ea plîngea şi nu mînca. ⁸ Elcana, bărbatul ei, îi zicea:,,Ano, pentruce plîngi, şi nu mănînci? Pentruce ţi-este întristată inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decît zece fii?``

⁴ El s'a dus în pustie unde, după un drum de o zi, a şezut subt un ienuper, şi dorea să moară, zicînd:,,Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sînt mai bun decît părinţii mei.``

¹ După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut. ² A luat cuvîntul şi a zis: ³ ,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

¹¹ Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

²⁰ Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet, ²¹ cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară, ²² cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

² Nebunul piere ucis de mînia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui.

¹⁹ Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci tac, şi vreau să mor.

¹⁶ În tabără au fost geloşi pe Moise, şi pe Aaron, sfîntul Domnului.

³⁰ O inimă liniştită este viaţa trupului, dar prizma este putrezirea oaselor. -

⁴ Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.

¹⁴ Blestemată să fie ziua cînd m'am născut! Ziua în care m'a născut mama, să nu fie binecuvîntată! ¹⁵ Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu:,,Ţi s'a născut un copil de parte bărbătească``, şi l -a umplut de bucurie cu ea! <sup>16</sup> Omul acela să ajungă ca cetăţile, pe cari le -a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa, şi strigăte de război la amiază! <sup>17</sup> De ce n'am fost omorît în pîntecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormîntul meu!`` De ce n'a rămas ea vecinic însărcinată cu mine? ¹⁸ Pentruce am ieşit din pîntecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere, şi să-mi isprăvesc zilele în ruşine?

³ Atunci a părăsit Iudea, şi S'a întors în Galilea.

⁸ Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mîncării.

³ Pentrucă tot lumeşti sînteţi. În adevăr, cînd între voi sînt zavistii, certuri şi desbinări, nu sînteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?

¹⁰ În adevăr, cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mîntuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe cînd întristarea lumii aduce moartea.

²¹ pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

³ Căci şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urîţi şi urîndu-ne unii pe alţii.

¹⁴ Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.

⁵ Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul, pe care L -a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine.