Psalms 76:1-119:176 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu instrumente cu coarde. Un psalm al lui Asaf. O cîntare.) Dumnezeu este cunoscut în Iuda, mare este Numele Lui în Israel.

Romanian⁽ⁱ⁾ ¹ (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu instrumente cu coarde. Un psalm al lui Asaf. O cîntare.) Dumnezeu este cunoscut în Iuda, mare este Numele Lui în Israel. ² Cortul Lui este în Salem, şi locuinţa Lui în Sion; ³ acolo a sfărîmat El săgeţile, scutul, sabia, şi armele de război. - ⁴ Tu eşti mai măreţ, mai puternic decît munţii răpitorilor. ⁵ Despoiaţi au fost vitejii aceia plini de inimă, au adormit somnul de apoi; n'au putut să se apere, toţi acei oameni viteji. ⁶ La mustrarea Ta, Dumnezeul lui Iacov, au adormit şi călăreţi şi cai. ⁷ Cît de înfricoşat eşti Tu! Cine poate să-Ţi stea împotrivă, cînd Îţi izbucneşte mînia? ⁸ Ai rostit hotărîrea dela înalţimea cerurilor; pămîntul s'a îngrozit şi a tăcut, ⁹ cînd S'a ridicat Dumnezeu să facă dreptate, şi să scape pe toţi nenorociţii de pe pămînt. - ¹⁰ Omul Te laudă chiar şi în mînia lui, cînd Te îmbraci cu toată urgia Ta. ¹¹ Faceţi juruinţe Domnului, Dumnezeului vostru, şi împliniţi-le! Toţi ceice -L înconjoară, să aducă daruri Dumnezeului celui înfricoşat. ¹² El frînge mîndria domnitorilor, El este înfricoşat pentru împăraţii pămîntului. ⁷⁷ ¹ (Către mai marele cîntăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui Asaf.) Strig cu glasul meu către Dumnezeu, strig cu glasul meu către Dumnezeu, şi El mă va asculta. ² În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mînile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nicio mîngîiere. ³ Mi-aduc aminte de Dumnezeu, şi gem; mă gîndesc adînc în mine, şi mi se mîhneşte duhul. - ⁴ Tu îmi ţii ploapele deschise; şi, de mult ce mă frămînt, nu pot vorbi. ⁵ Mă gîndesc la zilele de demult, la anii de odinioară. ⁶ Mă gîndesc la cîntările mele noaptea, cuget adînc în lăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gînduri, şi zic: ⁷ ,,Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi El binevoitor? ⁸ S'a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S'a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna? ⁹ A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi -a tras El, în mînia Lui, înapoi îndurarea?`` - ¹⁰ Atunci îmi zic:,,Ceeace mă face să sufăr, este că dreapta Celui Prea Înalt nu mai este aceeaş``... ¹¹ Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară; ¹² da, mă voi gîndi la toate lucrările Tale, şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale. ¹³ Dumnezeule, căile Tale sînt sfinte! Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru? ¹⁴ Tu eşti Dumnezeul, care faci minuni; Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare. ¹⁵ Prin braţul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif. ¹⁶ Cînd Te-au văzut apele, Dumnezeule, cînd Te-au văzut apele, s'au cutremurat, şi adîncurile s'au mişcat. ¹⁷ Norii au turnat apă cu găleata, tunetul a răsunat în nori, şi săgeţile Tale au sburat în toate părţile. ¹⁸ Tunetul Tău a isbucnit în vîrtej de vînt, fulgerile au luminat lumea: pămîntul s'a mişcat şi s'a cutremurat. ¹⁹ Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, şi nu Ţi s'au mai cunoscut urmele. ²⁰ Ai povăţuit pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mîna lui Moise şi Aaron. ⁷⁸ ¹ (O cîntare a lui Asaf.) Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele! ² Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi. ³ Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, ⁴ nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui, şi minunile pe cari le -a făcut. ⁵ El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel, şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii, ⁶ ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii cari se vor naşte, şi cari, cînd se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor; ⁷ pentruca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui. ⁸ Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam, care n'avea o inimă tare, şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu! ⁹ Fiii lui Efraim, înarmaţi şi trăgînd cu arcul, au dat dosul în ziua luptei, ¹⁰ pentrucă n'au ţinut legămîntul lui Dumnezeu, şi n'au voit să umble întocmai după Legea Lui. ¹¹ Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui, pe cari li le arătase. ¹² Înaintea părinţilor lor, El făcuse minuni în ţara Egiptului, în cîmpia Ţoan. ¹³ A despărţit marea, şi le -a deschis un drum prin ea, ridicînd apele ca un zid. ¹⁴ I -a călăuzit ziua cu un nor, şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor. ¹⁵ A despicat stînci în pustie, şi le -a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe. ¹⁶ A făcut să ţîşnească izvoare din stînci, şi să curgă ape ca nişte rîuri. ¹⁷ Dar ei tot n'au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n'au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Prea Înalt în pustie. ¹⁸ Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerînd mîncare după poftele lor. ¹⁹ Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, şi au zis:,,Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie? ²⁰ Iată că El a lovit stînca, de au curs ape, şi s'au vărsat şiroaie. Dar va putea El să dea şi pîne, sau să facă rost de carne poporului Său?`` ²¹ Domnul a auzit, şi S'a mîniat. Un foc s'a aprins împotriva lui Iacov, şi s'a stîrnit împotriva lui Israel mînia Lui, ²² pentrucă n'au crezut în Dumnezeu, pentrucă n'au avut încredere în ajutorul Lui. ²³ El a poruncit norilor de sus, şi a deschis porţile cerurilor: ²⁴ a plouat peste ei mană de mîncare, şi le -a dat grîu din cer. ²⁵ Au mîncat cu toţii pînea celor mari, şi le -a trimes mîncare să se sature. ²⁶ A pus să sufle în ceruri vîntul de răsărit, şi a adus, prin puterea Lui, vîntul de miazăzi. ²⁷ A plouat peste ei carne ca pulberea, şi păsări înaripate, cît nisipul mării; ²⁸ le -a făcut să cadă în mijlocul taberii lor, dejur împrejurul locuinţelor lor. ²⁹ Ei au mîncat şi s'au săturat din destul: Dumnezeu le -a dat ce doriseră. ³⁰ Dar n'apucaseră să-şi stîmpere bine pofta, mîncarea le era încă în gură, ³¹ cînd s'a stîrnit mînia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei, şi a doborît pe tinerii lui Israel. ³² Cu toate acestea, ei n'au încetat să păcătuiască, şi n'au crezut în minunile Lui. ³³ De aceea, El le -a curmat zilele ca o suflare, le -a curmat anii printr'un sfîrşit năpraznic. ³⁴ Cînd îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu; ³⁵ îşi aduceau aminte că Dumnezeu este Stînca lor, şi că Dumnezeul Autoputernic este Izbăvitorul lor. ³⁶ Dar Îl înşelau cu gura, şi -L minţeau cu limba. ³⁷ Inima nu le era tare faţă de El, şi nu erau credincioşi legămîntului Său. ³⁸ Totuş, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; Îşi opreşte de multe ori mînia şi nu dă drumul întregei Lui urgii. ³⁹ El Şi -a adus deci aminte că ei nu erau decît carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce. ⁴⁰ Decîteori s'au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie! Decîteori L-au mîniat ei în pustietate! ⁴¹ Da, n'au încetat să ispitească pe Dumnezeu, şi să întărîte pe Sfîntul lui Israel. ⁴² Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua, cînd i -a izbăvit de vrăjmaş, ⁴³ de minunile, pe cari le -a făcut în Egipt, şi de semnele Lui minunate din cîmpia Ţoan. ⁴⁴ Cum le -a prefăcut rîurile în sînge, şi n'au putut să bea din apele lor. ⁴⁵ Cum a trimes împotriva lor nişte muşte otrăvitoare, cari i-au mîncat, şi broaşte, cari i-au nimicit. ⁴⁶ Cum le -a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor. ⁴⁷ Cum le -a prăpădit viile, bătîndu-le cu piatră, şi smochinii din Egipt cu grindină. ⁴⁸ Cum le -a lăsat vitele pradă grindinei, şi turmele pradă focului cerului. ⁴⁹ El Şi -a aruncat împotriva lor mînia Lui aprinsă, urgia, iuţimea şi necazul: o droaie de îngeri aducători de nenorociri. ⁵⁰ Cum Şi -a dat drum slobod mîniei, nu le -a scăpat sufletul dela moarte, şi le -a dat viaţa pradă molimei; ⁵¹ cum a lovit pe toţi întîii născuţi din Egipt, pîrga puterii în corturile lui Ham. ⁵² Cum a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi, şi i -a povăţuit ca pe o turmă în pustie. ⁵³ Cum i -a dus fără nici o grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor. ⁵⁴ Cum i -a adus spre hotarul Lui cel sfînt, spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l -a cîştigat. ⁵⁵ Cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le -a împărţit ţara în părţi de moştenire, şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor. ⁵⁶ Dar ei au ispitit pe Dumnezeul Prea Înalt, s'au răzvrătit împotriva Lui, şi n'au ţinut poruncile Lui. ⁵⁷ Ci s'au depărtat şi au fost necredincioşi, ca şi părinţii lor, s'au abătut la o parte, ca un arc înşelător, ⁵⁸ L-au supărat prin înălţimile lor, şi I-au stîrnit gelozia cu idolii lor. ⁵⁹ Dumnezeu a auzit, şi Ş'a mîniat, şi a urgisit rău de tot pe Israel. ⁶⁰ A părăsit locuinţa Lui din Silo, cortul în care locuia între oameni. ⁶¹ Şi -a dat slava pradă robiei, şi măreţia Lui în mînile vrăjmaşului. ⁶² A dat pradă săbiei pe poporul Lui, şi S'a mîniat pe moştenirea Lui. ⁶³ Pe tinerii lui i -a ars focul, şi fecioarele lui n'au mai fost sărbătorite cu cîntări de nuntă. ⁶⁴ Preoţii săi au căzut ucişi de sabie, şi văduvele lui nu s'au bocit. ⁶⁵ Atunci Domnul S'a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin, ⁶⁶ şi a lovit pe protivnicii Lui, cari fugeau, acoperindu -i cu vecinică ocară. ⁶⁷ Însă a lepădat cortul lui Iosif, şi n'a ales seminţia lui Efraim; ⁶⁸ ci a ales seminţia lui Iuda, muntele Sionului, pe care -l iubeşte. ⁶⁹ Şi -a zidit sfîntul locaş ca cerurile de înalt, şi tare ca pămîntul, pe care l -a întemeiat pe veci. ⁷⁰ A ales pe robul Său David, şi l -a luat dela staulele de oi. ⁷¹ L -a luat dindărătul oilor, cari alăptau, ca să pască pe poporul Său Iacov, şi pe moştenirea Sa Israel. ⁷² Şi David i -a cîrmuit cu o inimă neprihănită, şi i -a povăţuit cu mîni pricepute. ⁷⁹ ¹ (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea Ta, au pîngărit Templul Tău cel sfînt, şi au prefăcut Ierusalimul într'un morman de pietre. ² Trupurile neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănînce păsările cerului, şi carnea credincioşilor Tăi au dat -o s'o mănînce fiarele pămîntului. ³ Ca apa le-au vărsat sîngele, de jur împrejurul Ierusalimului, şi n'a fost nimeni să -i îngroape. ⁴ Am ajuns de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară. ⁵ Pînă cînd, Doamne, Te vei mînia fără încetare, şi va arde mînia Ta ca focul? ⁶ Varsă-Ţi mînia peste neamurile, cari nu Te cunosc, şi peste împărăţiile, cari nu cheamă Numele Tău! ⁷ Căci au mîncat pe Iacov, şi i-au pustiit locuinţa. ⁸ Nu-Ţi mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri, ci să ne iese degrab înainte îndurările Tale! Căci sîntem nenorociţi de tot! ⁹ Ajută-ne, Dumnezeul mîntuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne, şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău! ¹⁰ Pentruce să zică neamurile:,,Unde este Dumnezeul lor?`` Să se ştie, înaintea ochilor noştri, printre neamuri, că Tu răzbuni sîngele vărsat al robilor Tăi! ¹¹ Să ajungă pînă la Tine gemetele prinşilor de război! Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier! ¹² Întoarce vecinilor noştri, de şapte ori în sînul lor, batjocurile, cari Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne! ¹³ Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda în veci, şi vom vesti din neam în neam laudele tale. ⁸⁰ ¹ (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi,,Crinii mărturiei``. Un psalm al lui Asaf.) Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi! ² Trezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru! ³ Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi! ⁴ Doamne, Dumnezeul oştirilor, pînă cînd Te vei mînia, cu toată rugăciunea poporului Tău? ⁵ Îi hrăneşti cu o pîne de lacrămi, şi -i adăpi cu lacrămi din plin. ⁶ Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri rîd de noi între ei. ⁷ Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi! ⁸ Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, şi ai sădit -o. ⁹ Ai făcut loc înaintea ei: şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara. ¹⁰ Munţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu. ¹¹ Îşi întindea mlădiţele pînă la mare, şi lăstarii pînă la Rîu. ¹² Pentruce i-ai rupt gardul acum, de -o jăfuiesc toţi trecătorii? ¹³ O rîmă mistreţul din pădure, şi o mănîncă fiarele cîmpului. ¹⁴ Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăş! Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta! ¹⁵ Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta, şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales!... ¹⁶ Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier! ¹⁷ Mîna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales! ¹⁸ Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăş, şi vom chema Numele Tău. ¹⁹ Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăş! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi! ⁸¹ ¹ (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al lui Asaf.) Cîntaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov! ² Cîntaţi o cîntare, sunaţi din tobă, din arfa cea plăcută şi din alăută! ³ Sunaţi din trîmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre! ⁴ Căci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov. ⁵ El a rînduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, cînd a mers împotriva ţării Egiptului... Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: - ⁶ ,,I-am descărcat povara de pe umăr, şi mînile lui nu mai ţin coşul. ⁷ Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului, şi te-am încercat la apele Meriba. - ⁸ Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui, Israele, de M'ai asculta! ⁹ Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău, şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini! ¹⁰ Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi -o voi umplea!`` ¹¹ Dar poporul Meu n'a ascultat glasul Meu, Israel nu M'a ascultat. ¹² Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor. ¹³ O! de M'ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele! ¹⁴ Într'o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mîna împotriva protivnicilor lor; ¹⁵ ceice urăsc pe Domnul l-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci. ¹⁶ L-aş hrăni cu cel mai bun grîu, şi l-aş sătura cu miere din stîncă. ⁸² ¹ (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor. ² -,,Pînă cînd veţi judeca strîmb, şi veţi căuta la faţa celor răi? - ³ Faceţi dreptate celui slab şi orfanului, daţi dreptate nenorocitului şi săracului, ⁴ Scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit, izbăviţi -i din mîna celor răi.`` ⁵ Dar ei nu vor să ştie de nimic, nu pricep'nimic, ci umblă în întunerec; de aceea se clatină toate temeliile pămîntului. ⁶ Eu am zis:,,Sînteţi dumnezei, toţi sînteţi fii ai Celui Prea Înalt.`` ⁷ Însă veţi muri ca nişte oameni, veţi cădea ca un domnitor oarecare.`` - ⁸ Scoală-Te, Dumnezeule, şi judecă pămîntul! Căci toate neamurile sînt ale Tale. ⁸³ ¹ (O cîntare. Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea, şi nu Te odihni, Dumnezeule! ² Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frămîntă, şi ceice Te urăsc înalţă capul. ³ Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău, şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine. ⁴ ,,Veniţi``, zic ei,,,să -i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!`` ⁵ Se strîng toţi cu o inimă, fac un legămînt împotriva Ta: ⁶ corturile lui Edom şi Ismaeliţii, Moabul şi Hagareniţii, ⁷ Ghebal, Amon, Amalec, Filistenii cu locuitorii Tirului. ⁸ Asiria se uneşte şi ea cu ei, şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. -(Oprire). ⁹ Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pîrîul Chison, ¹⁰ cari au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pămîntului. ¹¹ Căpeteniile lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna! ¹² Căci ei zic:,,Să punem mîna pe locuinţele lui Dumnezeu!`` ¹³ Dumnezeule, fă -i ca vîrtejul de praf, ca paiul luat de vînt, ¹⁴ Ca focul care arde pădurea, şi ca flacăra, care aprinde munţii! ¹⁵ Urmăreşte -i astfel cu furtuna Ta, şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta! ¹⁶ Acopere-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne! ¹⁷ Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară! ¹⁸ Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pămîntul; ⁸⁴ ¹ (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al fiilor lui Core.) Cît de plăcute sînt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor! ² Sufletul meu suspină şi tînjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu! ³ Pînă şi pasărea îşi găseşte o casă acolo, şi rîndunica un cuib unde îşi pune puii... Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu! ⁴ Ferice de ceice locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude. - ⁵ Ferice de ceice-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea. ⁶ Cînd străbat aceştia Valea Plîngerii, o prefac într'un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvîntări. ⁷ Ei merg din putere în putere, şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion. ⁸ Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! -(Oprire). ⁹ Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău! ¹⁰ Căci mai mult face o zi în curţile Tale de cît o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decît să locuiesc în corturile răutăţii! ¹¹ Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană. ¹² Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine! ⁸⁵ ¹ (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, Doamne! Ai adus înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov; ² ai iertat nelegiuirea poporului Tău, ³ i-ai acoperit toate păcatele; -(Oprire). Ţi-ai abătut toată aprinderea, şi Te-ai întors din iuţimea mîniei Tale. ⁴ Întoarce-ne iarăş, Dumnezeul mîntuirii noastre! Încetează-Ţi mînia împotriva nostră! ⁵ În veci Te vei mînia pe noi? În veci îţi vei lungi mînia? ⁶ Nu ne vei înviora iarăş, pentruca să se bucure poporul Tău în Tine? ⁷ Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta, şi dă-ne mîntuirea Ta! ⁸ Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul: căci El vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui, numai, ei să nu cadă iarăş în nebunie. ⁹ Da, mîntuirea Lui este aproape de ceice se tem de El, pentruca în ţara noastră să locuiască slava. ¹⁰ Bunătatea şi credincioşia se întîlnesc, dreptatea şi pacea se sărută. ¹¹ Credincioşia răsare din pămînt, şi dreptatea priveşte dela înălţimea cerurilor. ¹² Domnul ne va da şi fericirea, şi pămîntul nostru îşi va da roadele. ¹³ Dreptatea va merge şi înaintea Lui, şi -L va şi urma, călcînd pe urmele paşilor Lui! ⁸⁶ ¹ (O rugăciune a lui David.) Ia aminte, Doamne, şi ascultă-mă! Căci sînt nenorocit şi lipsit. ² Păzeşte-mi sufletul, căci sînt unul din cei iubiţi de Tine! Scapă, Dumnezeule, pe robul Tău, care se încrede în Tine! ³ Ai milă de mine, Doamne! Căci toată ziua strig către Tine. ⁴ Înveseleşte sufletul robului Tău, căci la Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul. ⁵ Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi, şi plin de îndurare cu toţi ceice Te cheamă. ⁶ Pleacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele! ⁷ Te chem, în ziua necazului meu, căci m'asculţi. ⁸ Nimeni nu este ca Tine între dumnezei, Doamne, şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale. ⁹ Toate neamurile, pe cari le-ai făcut, vor veni să se închine înaintea Ta, Doamne, şi să dea slavă Numelui Tău. ¹⁰ Căci Tu eşti mare, şi faci minuni, numai Tu eşti Dumnezeu. ¹¹ Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău. ¹² Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne, Dumnezeul meu, şi voi prea mări Numele Tău în veci! ¹³ Căci mare este bunătatea Ta faţă de mine, şi Tu îmi izbăveşti sufletul din adînca locuinţă a morţilor. ¹⁴ Dumnezeule, nişte îngîmfaţi s'au sculat împotriva mea, o ceată de oameni asupritori vor să-mi ia viaţa, şi nu se gîndesc la Tine. ¹⁵ Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi în credicioşie. ¹⁶ Îndreaptă-Ţi privirile spre mine, şi ai milă de mine: dă tărie robului Tău, şi scapă pe fiul roabei Tale! ¹⁷ Fă un semn pentru mine, ca să vadă vrăjmaşii mei şi să rămînă de ruşine, căci Tu mă ajuţi şi mă mîngîi, Doamne! ⁸⁷ ¹ (Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare.) Sionul are temeliile aşezate pe munţii cei sfinţi: ² Domnul iubeşte porţile Sionului mai mult decît toate locaşurile lui Iacov. ³ Lucruri pline de slavă au fost spuse despre tine, cetate a lui Dumnezeu! - ⁴ Eu pomenesc Egiptul şi Babilonul printre cei ce Mă cunosc; iată, ţara Filistenilor, Tirul, cu Etiopia:,,în Sion s'au născut.`` - ⁵ Iar despre Sion este zis:,,Toţi s'au născut în el,`` şi Cel Prea Înalt îl întăreşte. ⁶ Domnul numără popoarele, scriindu-le:,,Acolo s'au născut.`` - ⁷ Şi cei ce cîntă şi ceice joacă strigă:,,Toate izvoarele mele sînt în Tine.`` ⁸⁸ ¹ (O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautul. O cîntare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta! ² S'ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele; ³ căci mi s'a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor. ⁴ Sînt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă, sînt ca un om, care nu mai are putere. ⁵ Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormînt, de cari nu-Ţi mai aduci aminte, şi cari sînt despărţiţi de mîna Ta. ⁶ M'ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri. ⁷ Mînia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. - ⁸ Ai îndepărtat dela mine pe toţi prietenii mei, m'ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei; sînt închis şi nu pot să ies. ⁹ Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mînile spre Tine! ¹⁰ Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? - ¹¹ Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt, şi de credincioşia Ta în Adînc? ¹² Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării? ¹³ Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine. ¹⁴ Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce îmi ascunzi Faţa Ta? ¹⁵ Din tinereţă, sînt nenorocit şi trag să mor, sînt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac. ¹⁶ Mînia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot. ¹⁷ Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată. ¹⁸ Ai depărtat dela mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s'au făcut nevăzuţi. ⁸⁹ ¹ (O cîntare a lui Etan, Ezrahitul.) Voi cînta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta. ² Căci zic:,,Îndurarea are temelii vecinice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!`` - ³ ,,Am făcut legămînt cu alesul Meu`` -zice Domnul-,,iată ce am jurat robului Meu David: ⁴ ,,Îţi voi întări sămînţa pe vecie, şi' -n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.`` ⁵ Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor! ⁶ Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu? ⁷ Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor, şi de temut pentru toţi ceice stau în jurul Lui. ⁸ Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară. ⁹ Tu îmblînzeşti mîndria mării; cînd se ridică valurile ei, Tu le potoleşti. ¹⁰ Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău. ¹¹ Ale Tale sînt cerurile şi pămîntul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea. ¹² Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău. ¹³ Braţul tău este puternic, mîna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată. ¹⁴ Dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sînt înaintea Feţei Tale. ¹⁵ Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trîmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne! ¹⁶ El se bucură neîncetat de Numele Tău, şi se făleşte cu dreptatea Ta. ¹⁷ Căci Tu eşti fala puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră. ¹⁸ Căci Domnul este scutul nostru, Sfîntul lui Israel este împăratul nostru. ¹⁹ Atunci ai vorbit într'o vedenie prea iubitului Tău, şi ai zis:,,Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tînăr; ²⁰ am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt. ²¹ Mîna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări. ²² Vrăjmaşul nu -l va prinde, şi cel rău nu -l va apăsa; ²³ ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce -l urăsc. ²⁴ Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu. ²⁵ Voi da în mîna lui marea, şi în dreapta lui rîurile. ²⁶ El Îmi va zice:,,Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele!`` ²⁷ Iar Eu îl voi face întîiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pămîntului. ²⁸ Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legămîntul Meu îi va fi neclintit. ²⁹ Îi voi face vecinică sămînţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor. ³⁰ Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele, ³¹ dacă vor călca orînduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele, ³² atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri; ³³ dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea dela ei, şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună; ³⁴ nu-Mi voi călca legămîntul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele. ³⁵ Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David? ³⁶ Sămînţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele; ³⁷ ca luna, va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. -(Oprire). ³⁸ Şi totuş, Tu l-ai îndepărtat, şi Te-ai mîniat pe unsul Tău; ³⁹ ai nesocotit legămîntul făcut cu robul Tău; i-ai doborît şi i-ai pîngărit cununa. ⁴⁰ I-ai prăbuşit toate zidurile, şi i-ai dărîmat toate cetăţuile. ⁴¹ Toţi trecătorii îl jăfuiesc, şi a ajuns de batjocura vecinilor lui. ⁴² Ai înălţat dreapta protivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui, ⁴³ ai făcut ca ascuţişul săbiei lui să dea înapoi, şi nu l-ai sprijinit în luptă. ⁴⁴ Ai pus capăt strălucirii lui, şi i-ai trîntit la pămînt scaunul de domnie; ⁴⁵ i-ai scurtat zilele tinereţii, şi l-ai acoperit de ruşine. -(Oprire) ⁴⁶ Pînă cînd, Doamne, Te vei ascunde fără încetare, şi-Ţi va arde mînia ca focul? ⁴⁷ Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea, şi pentruce nimic ai făcut pe toţi fiii omului. ⁴⁸ Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor? - ⁴⁹ Unde sînt, Doamne, îndurările Tale dintîi, pe cari le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta? ⁵⁰ Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-ţi aminte că port în sîn ocara multor popoare; ⁵¹ adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău! ⁵² Binecuvîntat să fie Domnul în veci! Amin! Amin! ⁹⁰ ¹ (O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam. ² Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu! ³ Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici:,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!`` ⁴ Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte. ⁵ Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş: ⁶ înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă. ⁷ Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta. ⁸ Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse. ⁹ Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet. ¹⁰ Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm. ¹¹ Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine? ¹² Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă! ¹³ Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi! ¹⁴ Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli. ¹⁵ Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea! ¹⁶ Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor! ¹⁷ Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre! ⁹¹ ¹ Celce stă supt ocrotirea Celui Prea Înalt, şi se odihneşte la umbra Celui Atoputernic, ² zice despre Domnul:,,El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!`` ³ Da, El te scapă de laţul vînătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. ⁴ El te va acoperi cu penele Lui, şi te vei ascunde supt aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui! ⁵ Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care sboară ziua, ⁶ nici de ciuma, care umblă în întunerec, nici de molima, care bîntuie ziua nameaza mare. ⁷ O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. ⁸ Doar vei privi cu ochii, şi vei vedea răsplătirea celor răi. ⁹ Pentrucă zici:,,Domnul este locul meu de adăpost!`` şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare, ¹⁰ de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău. ¹¹ Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; ¹² şi ei te vor duce pe mîni, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră. ¹³ Vei păşi peste lei şi peste năpîrci, şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. - ¹⁴ ,,Fiindcă Mă iubeşte-zice Domnul-deaceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. ¹⁵ Cînd Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strîmtorare, îl voi izbăvi şi -l voi proslăvi. ¹⁶ Îl voi sătura cu viaţă lungă, şi -i voi arăta mîntuirea Mea``. ⁹² ¹ (Un psalm. O cîntare pentru ziua Sabatului.) Frumos este să lăudăm pe Domnul, şi să mărim Numele Tău, Prea Înalte, ² să vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea credincioşia Ta, ³ cu instrumentul cu zece coarde şi cu alăuta, în sunetele arfei. ⁴ Căci Tu mă înveşeleşti cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cînt de veselie, cînd văd lucrarea mînilor Tale. ⁵ Cît de mari sînt lucrările Tale, Doamne, şi cît de adînci sînt gîndurile Tale! ⁶ Omul prost nu cunoaşte lucrul acesta, şi cel nebun nu ia seama la el. ⁷ Dacă cei răi înverzesc ca iarba, şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie. ⁸ Dar Tu, Doamne, eşti înalţat în veci de veci! ⁹ Căci iată, Doamne, vrăjmaşii Tăi, iată vrăjmaşii Tăi pier: toţi cei ce fac răul sînt risipiţi. ¹⁰ Dar mie, Tu-mi dai puterea bivolului, şi m'ai stropit cu untdelemn proaspăt. ¹¹ Ochiul meu îşi vede împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei, şi urechea mea aude împlinirea dorinţei mele faţă de protivnicii mei cei răi. ¹² Cel fără prihană înverzeşte ca finicul, şi creşte ca cedrul din Liban. ¹³ Cei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru. ¹⁴ Ei aduc roade şi la bătrîneţă, sînt plini de suc şi verzi, ¹⁵ ca să arate că Domnul este drept, El Stînca mea, în care nu este nelegiuire. ⁹³ ¹ Domnul împărăţeşte, îmbrăcat cu măreţie; Domnul este îmbrăcat şi încins cu putere: de aceea lumea este tare şi nu se clatină. ² Scaunul Tău de domnie este aşezat din vremuri străvechi; Tu eşti din vecinicie! ³ Rîurile vuiesc, Doamne, rîurile vuiesc tare, rîurile se umflă cu putere. ⁴ Dar mai puternic decît vuietul apelor mari, şi mai puternic decît vuietul valurilor năpraznice ale mării, este Domnul în locurile cereşti. ⁵ Mărturiile Tale sînt cu totul adevărate; sfinţenia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru tot timpul cît vor ţinea vremurile. ⁹⁴ ¹ Doamne, Dumnezeul răzbunărilor, Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te! ² Scoală-Te, Judecătorul pămîntului, şi răsplăteşte celor mîndri după faptele lor! ³ Pînă cînd vor birui cei răi, Doamne, pînă cînd vor birui cei răi? ⁴ Ei ţin cuvîntări puternice, vorbesc cu trufie, şi toţi cei ce fac răul se fălesc. ⁵ Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne, şi asupresc moştenirea Ta. ⁶ Junghie pe văduvă şi pe străin, ucid pe orfani, ⁷ şi zic:,,Nu vede Domnul, şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!`` ⁸ Totuş, învăţaţi-vă minte, oameni fără minte! Cînd vă veţi înţelepţi, nebunilor? ⁹ Cel ce a sădit urechea, s'ar putea să n'audă? Cel ce a întocmit ochiul, s'ar putea să nu vadă? ¹⁰ Cel ce pedepseşte neamurile, s'ar putea să nu pedepsească, El, care a dat omului pricepere? ¹¹ Domnul cunoaşte gîndurile omului: ştie că sînt deşerte. ¹² Ferice de omul, pe care -l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care -l înveţi din Legea Ta, ¹³ ca să -l linişteşti în zilele nenorocirii, pînă se va săpa groapa celui rău! ¹⁴ Căci Domnul nu lasă pe poporul Său, şi nu-Şi părăseşte moştenirea. ¹⁵ Ci se va face odată judecata după dreptate, şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună. ¹⁶ Cine mă va ajuta împotriva celor răi? Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul? ¹⁷ De n'ar fi Domnul ajutorul meu, cît de curînd ar fi sufletul meu în tăcerea morţii! ¹⁸ Oridecîte ori zic:,,Mi se clatină piciorul!`` bunătatea Ta, Doamne, mă sprijineşte totdeauna. ¹⁹ Cînd gînduri negre se frămîntă cu grămada înlăuntrul meu, mîngîierile Tale îmi înviorează sufletul. ²⁰ Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul lor de domnie, ei cari pregătesc nenorocirea la adăpostul legii? ²¹ Ei se strîng împotriva vieţii celui neprihănit, şi osîndesc sînge nevinovat. ²² Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stînca mea de adăpost. ²³ El va face să cadă asupra lor nelegiuirea, El îi va nimici prin răutatea lor; Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici. ⁹⁵ ¹ Veniţi să cîntăm cu veselie Domnului, şi să strigăm de bucurie către Stînca mîntuirii noastre. ² Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cîntece în cinstea Lui! ³ Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare mai pesus de toţi dumnezeii. ⁴ El ţine în mînă adîncimile pămîntului, şi vîrfurile munţilor sînt ale Lui. ⁵ A Lui este marea, El a făcut -o, şi mînile Lui au întocmi uscatul: ⁶ veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! ⁷ Căci El este Dumnezeul nostru, şi noi sîntem poporul păşunei Lui, turma, pe care o povăţuieşte mîna Lui... O! de aţi asculta azi glasul Lui! - ⁸ ,,Nu vă împetriţi inima, ca la Meriba, ca în ziua dela Masa, în pustie, ⁹ unde părinţii voştri M'au ispitit, şi M'au încercat, măcarcă văzuseră lucrările Mele. ¹⁰ Patruzeci de ani M'am scîrbit de neamul acesta, şi am zis:,,Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.`` ¹¹ De aceea am jurat în mînia Mea:,,Nu vom intra în odihna Mea!`` ⁹⁶ ¹ Cîntaţi Domnului o cîntare nouă! Cîntaţi Domnului, toţi locuitorii pămîntului! ² Cîntaţi Domnului, binecuvîntaţi Numele Lui, vestiţi din zi în zi mîntuirea Lui! ³ Povestiţi printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui! ⁴ Căci omul este mare şi foarte vrednic de laudă. El este mai de temut decît toţi dumnezeii. ⁵ Căci toţi dumnezeii popoarelor sînt nişte idoli, dar Domnul a făcut cerurile. ⁶ Strălucirea şi măreţia sînt înaintea Feţei Lui, slava şi podoaba sînt în locaşul Lui cel sfînt. ⁷ Familiile popoarelor, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinste! ⁸ Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Aduceţi daruri de mîncare, şi intraţi în curţile Lui! ⁹ Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pămîntului! ¹⁰ Spuneţi printre neamuri:,,Domnul împărăţeşte! Deaceea lumea este tare, şi nu se clatină.`` Domnul judecă popoarele cu dreptate. ¹¹ Să se bucure cerurile, şi să se veselească pămîntul; să mugească marea cu tot ce cuprinde ea! ¹² Să tresalte cîmpia, cu tot ce e pe ea, toţi copacii pădurii să strige de bucurie ¹³ înaintea Domnului! Căci El vine, vine să judece pămîntul. El va judeca lumea cu dreptate, şi popoarele după credincioşia Lui. ⁹⁷ ¹ Domnul împărăţeşte: să se veselească pămîntul, şi să se bucure ostroavele cele multe! ² Norii şi negura îl înconjoară, dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Său de domnie. ³ Înaintea Lui merge focul, şi arde dejur împrejur pe protivnicii Lui. ⁴ Fulgerile Lui luminează lumea: pămîntul Îl vede şi se cutremură. ⁵ Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului, înaintea Domnului întregului pămînt. ⁶ Cerurile vestesc dreptatea Lui, şi toate popoarele văd slava Lui. ⁷ Sînt ruşinaţi, toţi cei ce slujesc icoanelor, şi cari se fălesc cu idolii: toţi dumnezeii se închină înaintea Lui. ⁸ Sionul aude lucrul acesta, şi se bucură, se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale, Doamne! ⁹ Căci Tu, Doamne, Tu eşti Cel Prea Înalt peste tot pămîntul, Tu eşti prea înălţat mai pe sus de toţi dumnezeii. ¹⁰ Urîţi răul, ceice iubiţi pe Domnul! El păzeşte sufletele credincioşilor Lui, şi -i izbăveşte din mîna celor răi. ¹¹ Lumina este sămănată pentru cel neprihănit, şi bucuria pentru cei cu inima curată. ¹² Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul, şi măriţi prin laudele voastre sfinţenia Lui! ⁹⁸ ¹ (Un psalm.) Cîntaţi Domnului o cîntare nouă, căci El a făcut minuni. Dreapta şi braţul Lui cel sfînt I-au venit în ajutor. ² Domnul Şi -a arătat mîntuirea, Şi -a descoperit dreptatea înaintea neamurilor. ³ Şi -a adus aminte de bunătatea şi credincioşia Lui faţă de casa lui Israel: toate marginile pămîntului au văzut mîntuirea Dumnezeului nostru. ⁴ Strigaţi către Domnul cu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pămîntului! Chiuiţi, strigaţi, şi cîntaţi laude! ⁵ Cîntaţi Domnului cu arfa, cu arfa şi cu cîntece din gură! ⁶ Cu trîmbiţe şi sunete din corn, strigaţi de bucurie înaintea Împăratului, Domnului! ⁷ Să urle marea cu tot ce cuprinde ea, să chiuie lumea şi cei ce locuiesc pe ea, ⁸ să bată din palme rîurile, să strige de bucurie toţi munţii ⁹ înaintea Domnului! Căci El vine să judece pămîntul! El va judeca lumea cu dreptate, şi popoarele cu nepărtinire. ⁹⁹ ¹ Domnul împărăţeşte: popoarele tremură; El şade pe heruvimi: pămîntul se clatină. ² Domnul este mare în Sion, şi înalţat peste toate popoarele. ³ Să laude oamenii Numele Tău cel mare şi înfricoşat, căci este sfînt! ⁴ Să laude oamenii tăria Împăratului, căci iubeşte dreptatea! Tu întăreşti dreptatea, Tu faci dreptate şi judecată în Iacov. ⁵ Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Lui, căci este sfînt! ⁶ Moise şi Aaron, dintre preoţii Lui, şi Samuel, dintre ceice chemau Numele Lui, au chemat pe Domnul, şi El i -a ascultat. ⁷ El le -a vorbit din stîlpul de nor; ei au păzit poruncile Lui şi Legea, pe care le -a dat -o El. ⁸ Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai ascultat; ai fost pentru ei un Dumnezeu iertător, dar i-ai pedepsit pentru greşelile lor. ⁹ Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfînt! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfînt! ¹⁰⁰ ¹ (Un psalm de laudă.) Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pămîntului! ² Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui. ³ Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne -a făcut, ai Lui sîntem: noi sîntem poporul Lui şi turma păşunei Lui. ⁴ Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cîntări în curţile Lui! Lăudaţi -L şi binecuvîntaţi -I Numele. ⁵ Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci, şi credincioşia Lui din neam în neam. ¹⁰¹ ¹ (Un psalm al lui David.) Voi cînta bunătatea şi dreptatea; Ţie, Doamne, Îţi voi cînta. ² Mă voi purta cu înţelepciune pe o cale neprihănită. -Cînd vei veni la mine? -Voi umbla cu inima fără prihană, în mijlocul casei mele. ³ Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei; urăsc purtarea păcătoşilor; ea nu se va lipi de mine. ⁴ Inima stricată se va depărta de mine; nu vreau să cunosc pe cel rău. ⁵ Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici; pe cel cu priviri trufaşe şi cu inima îngîmfată, nu -l voi suferi. ⁶ Voi avea ochii îndreptaţi asupra credincioşilor din ţară, ca să locuiască lîngă mine; cel ce umblă pe o cale fără prihană acela îmi va sluji. ⁷ Cel ce se dedă la înşelăciune nu va locui în casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta înaintea mea. ⁸ În fiecare dimineaţă voi nimici pe toţi cei răi din ţară, ca să stîrpesc din cetatea Domnului pe toţi ceice săvîrşesc nelegiuirea. ¹⁰² ¹ (O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine! ² Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab! ³ Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune. ⁴ Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc. ⁵ Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne. ⁶ Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături; ⁷ nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş. ⁸ În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor. ⁹ Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura, ¹⁰ din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe. ¹¹ Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba. ¹² Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam. ¹³ Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el. ¹⁴ Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui. ¹⁵ Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta. ¹⁶ Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa. ¹⁷ El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea. ¹⁸ Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul! ¹⁹ Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt, ²⁰ ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte; ²¹ pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim, ²² cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului. ²³ El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele, ²⁴ Eu zic:,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!`` ²⁵ Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale. ²⁶ Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba. ²⁷ Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi. ²⁸ Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta. ¹⁰³ ¹ Binecuvintează, suflete, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvinteze Numele Lui cel sfînt! ² Binecuvintează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui! ³ El îţi iartă toate fărădelegile tale El îţi vindecă toate boalele tale; ⁴ El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare; ⁵ El îţi satură de bunătăţi bătrîneţa, şi te face să întinereşti iarăş ca vulturul. ⁶ Domnul face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi. ⁷ El Şi -a arătat căile Sale lui Moise, şi lucrările Sale copiilor lui Israel. ⁸ Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător si bogat în bunătate. ⁹ El nu Se ceartă fără încetare, şi nu ţine mînia pe vecie. ¹⁰ Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre. ¹¹ Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt, atît este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El; ¹² cît este de departe răsăritul de apus, atît de mult depărtează El fărădelegile noastre dela noi. ¹³ Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură domnul de ceice se tem de El. ¹⁴ Căci El ştie din ce sîntem făcuţi; Îşi aduce aminte că sîntem ţărînă. ¹⁵ Omul! zilele lui sînt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe cîmp. ¹⁶ Cînd trece un vînt peste ea, nu mai este, şi locul pe care -l cuprindea, n'o mai cunoaşte. ¹⁷ Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru ceice se tem de El, şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor, ¹⁸ pentru ceice păzesc legămîntul Lui, şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească. ¹⁹ Domnul Şi -a aşezat scaunul de domnie în ceruri, şi domnia Lui stăpîneşte peste tot. ²⁰ Binecuvîntaţi pe Domnul, îngerii Lui, cari sînteţi tari în putere, cari împliniţi poruncile Lui, şi cari ascultaţi de glasul cuvîntului Lui. ²¹ Binecuvîntaţi pe Domnul, toate oştirile Lui, robii Lui, cari faceţi voia Lui! ²² Binecuvîntaţi pe Domnul, toate lucrările Lui, în toate locurile stăpînirii Lui! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! ¹⁰⁴ ¹ Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie! ² Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort. ³ Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului. ⁴ Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori. ⁵ Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina. ⁶ Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi, ⁷ dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă, ⁸ suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu. ⁹ Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul. ¹⁰ Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi. ¹¹ Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici. ¹² Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri. ¹³ Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale. ¹⁴ Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană: ¹⁵ vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima. ¹⁶ Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El. ¹⁷ În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi; ¹⁸ munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri. ¹⁹ El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună. ²⁰ Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare; ²¹ puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu. ²² Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor. ²³ Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara. ²⁴ Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale. ²⁵ Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari. ²⁶ Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei. ²⁷ Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme. ²⁸ Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale. ²⁹ Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor. ³⁰ Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului. ³¹ În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui! ³² El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă. ³³ Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi. ³⁴ Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul. ³⁵ Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul! ¹⁰⁵ ¹ Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui! ² Cîntaţi, cîntaţi în cinstea Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui! ³ Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfînt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul! ⁴ Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui! ⁵ Aduceţi-vă aminte de semnele minunate pe cari le -a făcut, de minunile şi de judecăţile rostite de gura Lui, ⁶ sămînţă a robului Său Avraam, copii ai lui Iacov, aleşii Săi! ⁷ Domnul este Dumnezeul nostru: Judecăţile Lui se aduc la îndeplinire pe tot pămîntul. ⁸ El Îşi aduce aminte totdeauna de legămîntul Lui, de făgăduinţele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om, ⁹ de legămîntul, pe care l -a încheiat cu Avraam, şi de jurămîntul, pe care l -a făcut lui Issac; ¹⁰ El l -a făcut lege pentru Iacov, legămînt vecinic pentru Israel, ¹¹ zicînd:,,Ţie îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire, care v'a căzut la sorţ.`` ¹² Pe atunci ei erau puţini la număr, foarte puţini la număr, şi străini în ţară; ¹³ mergeau dela un neam la altul, şi de la o împărăţie la un alt popor; ¹⁴ dar n'a dat voie nimănui să -i asuprească, şi a pedepsit împăraţi din pricina lor. ¹⁵ ,,Nu vă atingeţi de unşii Mei, -a zis El-şi nu faceţi rău proorocilor Mei!`` ¹⁶ A chemat foametea asupra ţării, şi a tăiat orice mijloc de trai. ¹⁷ Le -a trimes înainte pe un om; Iosif a fost vîndut ca rob. ¹⁸ I-au strîns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare, ¹⁹ pînă la vremea cînd s'a întîmplat ce vestise el, şi pînă cînd l -a încercat Cuvîntul Domnului. ²⁰ Atunci împăratul a trimes să -i scoată lanţurile, şi stăpînitorul popoarelor l -a izbăvit. ²¹ L -a pus domn peste casa lui, şi dregătorul tuturor averilor lui, ²² ca să lege după plac pe domnitorii lui, şi să înveţe pe bătrînii lui înţelepciunea. ²³ Atunci Israel a venit în Egipt, şi Iacov a locuit în ţara lui Ham. ²⁴ Domnul a înmulţit pe poporul Său foarte mult, şi l -a făcut mai puternic decît protivnicii lui. ²⁵ Acestora le -a schimbat inima, pînă acolo că au urît pe poporul Lui, şi s'au purtat mişeleşte cu robii Săi. ²⁶ A trimes pe robul Său Moise, şi pe Aaron, pe care -l alesese. ²⁷ Prin puterea Lui, ei au făcut semne minunate în mijlocul lor, au făcut minuni în ţara lui Ham. ²⁸ A trimes întunerec şi a adus negura, ca să nu fie neascultători la Cuvîntul Lui. ²⁹ Le -a prefăcut apele în sînge, şi a făcut să le piară toţi peştii. ³⁰ Ţara lor a forfotit de broaşte, pînă în odăile împăraţilor lor. ³¹ El a zis, şi au venit muşte otrăvitoare, păduchi pe tot ţinutul lor. ³² În loc de ploaie le -a dat grindină, şi flăcări de foc în ţara lor. ³³ Le -a bătut viile şi smochinii, şi a sfărîmat copacii din ţinutul lor. ³⁴ El a zis, şi au venit lăcuste, lăcuste fără număr, ³⁵ cari au mîncat toată iarba din ţară, şi au mistuit roadele de pe cîmpiile lor. ³⁶ A lovit pe toţi întîii născuţi din ţara lor, toată pîrga puterii lor. ³⁷ A scos pe poporul Său cu argint şi aur, şi niciunul n'a şovăit dintre seminţiile Lui. ³⁸ Egiptenii s'au bucurat de plecarea lor, căci îi apucase groaza de ei. ³⁹ A întins un nor, ca să -i acopere, şi focul, ca să lumineze noaptea. ⁴⁰ La cererea lor, a trimes prepeliţe, şi i -a săturat cu pîne din cer. ⁴¹ A deschis stînca, şi au curs ape, cari s-au vărsat ca un rîu în locurile uscate. ⁴² Căci Şi -a adus aminte de Cuvîntul Lui cel sfînt, şi de robul Său Avraam. ⁴³ A scos pe poporul Său cu veselie, pe aleşii Săi în mijlocul strigătelor de bucurie. ⁴⁴ Le -a dat pămînturile neamurilor, şi au pus stăpînire pe rodul muncii popoarelor, ⁴⁵ ca să păzească poruncile Lui, şi să ţină legile Lui. Lăudaţi pe Domnul! ¹⁰⁶ ¹ Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci! ² Cine va putea spune isprăvile măreţe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui? ³ Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme! ⁴ Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău! Adu-Ţi aminte de mine, şi dă -i ajutorul Tău, ⁵ ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău, şi să mă laud cu moştenirea Ta! ⁶ Noi am păcătuit ca şi părinţii noştri, am săvîrşit nelegiuirea, am făcut rău. ⁷ Părinţii noştri în Egipt n'au luat aminte la minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale, şi au fost neascultători la mare, la marea Roşie. ⁸ Dar El i -a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea. ⁹ A mustrat marea Roşie, şi ea s'a uscat; şi i -a trecut prin adîncuri ca printr'un pustiu. ¹⁰ I -a scăpat din mîna celui ce -i ura, şi i -a izbăvit din mîna vrăjmaşului. ¹¹ Apele au acoperit pe protivnicii lor. N'a rămas unul măcar din ei. ¹² Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cîntat laudele Lui. ¹³ Dar au uitat curînd lucrările Lui, şi n'au aşteptat împlinirea planurilor Lui. ¹⁴ Ci i -a apucat pofta în pustie, şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate. ¹⁵ El le -a dat ce cereau; dar a trimes o molimă printre ei. ¹⁶ În tabără au fost geloşi pe Moise, şi pe Aaron, sfîntul Domnului. ¹⁷ Atunci s'a deschis pămîntul, şi a înghiţit pe Datan, şi s'a închis deasupra cetei lui Abiram. ¹⁸ Focul le -a aprins ceata, şi flacăra a mistuit pe cei răi. ¹⁹ Au făcut un viţel în Horeb. S'au închinat înaintea unui chip turnat, ²⁰ şi au schimbat Slava lor, pe chipul unui bou, care mănîncă iarbă. ²¹ Au uitat pe Dumnezeu, Mîntuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt, ²² minuni în ţara lui Ham, semne minunate la marea Roşie. ²³ Şi El a vorbit să -i nimicească: dar Moise, alesul său, a stătut la mijloc înaintea Lui, ca să -L abată dela mînia Lui şi să -L oprească să -i nimicească. ²⁴ Ei au nesocotit ţara desfătărilor; n'au crezut în Cuvîntul Domnului, ²⁵ ci au cîrtit în corturile lor, şi n'au ascultat de glasul Lui. ²⁶ Atunci El a ridicat mîna şi a jurat că -i va face să cadă în pustie, ²⁷ că le va doborî sămînţa printre neamuri, şi -i va împrăştia în mijlocul ţărilor. ²⁸ Ei s'au alipit de Baal-Peor, şi au mîncat vite jertfite morţilor. ²⁹ Au mîniat astfel pe Domnul prin faptele lor, şi o urgie a izbucnit între ei. ³⁰ Dar Fineas s'a sculat şi a făcut judecată, şi astfel urgia s'a oprit. ³¹ Lucrul acesta i -a fost socotit ca o stare de neprihănire, din neam în neam, pe vecie. ³² Ei au mîniat pe Domnul la apele Meriba; şi Moise a fost pedepsit din pricina lor. ³³ Căci s'au răzvrătit împotriva Duhului Lui, şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele. ³⁴ Ei n'au nimicit popoarele, pe cari le poruncise Domnul să le nimicească. ³⁵ Ci s-au amestecat cu neamurile, şi au învăţat faptele lor, ³⁶ au slujit idolilor lor, cari au fost o cursă pentru ei. ³⁷ Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli, ³⁸ au vărsat sînge nevinovat, sîngele fiilor şi fiicelor lor, pe cari i-au jertfit idolilor din Canaan, şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri. ³⁹ S'au spurcat prin faptele lor, au desfrînat prin faptele lor. ⁴⁰ Atunci Domnul S'a aprins de mînie împotriva poporului Său, şi a urît moştenirea Lui. ⁴¹ I -a dat în mînile neamurilor, cei ce îi urau au stăpînit peste ei, ⁴² vrăjmaşii lor i-au asuprit, şi au fost smeriţi supt puterea lor. ⁴³ El de mai multe ori i -a izbăvit, dar ei s'au arătat neascultători în planurile lor, şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor. ⁴⁴ Dar El le -a văzut strîmtorarea, cînd le -a auzit strigătele. ⁴⁵ Şi -a adus aminte de legămîntul Său, şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare: ⁴⁶ a stîrnit pentru ei mila tuturor celor ce i ţineau prinşi de război. ⁴⁷ Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi strînge-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfînt, şi să ne fălim cu lauda Ta! ⁴⁸ Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vecincie în vecinicie! Şi tot poporul să zică:,,Amin! Lăudaţi pe Domnul!`` ¹⁰⁷ ¹ ,,Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!`` ² Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe cari i -a izbăvit El din mîna vrăjmaşului, ³ şi pe cari i -a strîns din toate ţările: dela răsărit şi dela apus, dela miazănoapte şi dela mare. ⁴ Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nicio cetate, unde să poată locui. ⁵ Sufereau de foame şi de sete; le tînjea sufletul în ei. ⁶ Atunci, în strîmtorarea lor au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor; ⁷ i -a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într'o cetate de locuit. ⁸ O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! ⁹ Căci el a potolit setea sufletului însetat, şi a umplut de bunătăţi sufletul flămînd. ¹⁰ Cei ce şedeau în întunerec şi umbra morţii, trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare, ¹¹ pentrucă se răsvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentrucă nesocotiseră sfatul Celui Prea Înalt. ¹² El le -a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i -a ajutat. ¹³ Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor. ¹⁴ I -a scos din întunerec şi din umbra morţii, şi le -a rupt legăturile. ¹⁵ O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! ¹⁶ Căci El a sfărîmat porţi de aramă, şi a rupt zăvoare de fier. ¹⁷ Nebunii, prin purtarea lor vinovată, şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi. ¹⁸ Sufletul lor se desgustase de orice hrană, şi erau lîngă porţile morţii. ¹⁹ Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor; ²⁰ a trimes cuvîntul Său şi i -a tămăduit, şi i -a scăpat de groapă. ²¹ O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentu minunile Lui faţă de fiii oamenilor! ²² Să -I aducă jertfe de mulţămiri, şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie. ²³ Ceice se pogorîseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari, ²⁴ aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adîncului. ²⁵ El a zis, şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării. ²⁶ Se suiau spre ceruri, se pogorau în adînc; sufletul le era perdut în faţa primejdiei. ²⁷ Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zădarnică le era toată iscusinţa. ²⁸ Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor. ²⁹ A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s'au potolit. ³⁰ Ei s'au bucurat că valurile s'au liniştit, şi Domnul i -a dus în limanul dorit. ³¹ O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! ³² Să -L înalţe în adunarea poporului, şi să -L laude în adunarea bătrînilor! ³³ El preface rîurile în pustiu, şi izvoare de apă în pămînt uscat, ³⁴ ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei. ³⁵ Tot El preface pustiul în iaz, şi pămîntul uscat în izvoare de ape. ³⁶ Aşează acolo pe cei flămînzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea; ³⁷ însămînţează ogoare, sădesc vii, şi -i culeg roadele. ³⁸ El îi binecuvintează, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele. ³⁹ Dacă sînt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă, ⁴⁰ El varsă dispreţul peste cei mari, şi -i face să pribegească prin pustiuri fără drum, ⁴¹ dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş, şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme. ⁴² ,,Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!`` ⁴³ Cine este înţelept, să ia seama la aceste lucruri, şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului. ¹⁰⁸ ¹ (O cîntare. Un psalm al lui David.) Gata îmi este inima să cînte, Dumnezeule! Voi cînta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea! ² Deşteptaţi-vă, alăută şi arfă! Mă voi trezi în zori de zi. ³ Te voi lăuda printre popoare, Doamne, Te voi cînta printre neamuri. ⁴ Căci mare este bunătatea Ta şi se înalţă mai pe sus de ceruri, iar credincioşia Ta pînă la nori. ⁵ Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi fie slava Ta peste tot pămîntul! ⁶ Pentru ca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne! ⁷ Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Lui:,,Voi birui, voi împărţi Sihemul, voi măsura valea Sucot; ⁸ al Meu este Galaadul, al Meu Manase; Efraim este întăritura capului Meu, şi Iuda, toiagul Meu de cîrmuire; ⁹ Moab este ligheanul în care Mă spăl; Îmi arunc încălţămintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra ţării Filistenilor!`` ¹⁰ Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom? ¹¹ Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi care nu vrei să mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre? ¹² Dă-ne ajutor în necaz, căci zădarnic este ajutorul omului. ¹³ Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi; El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri. ¹⁰⁹ ¹ (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea! ² Căci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă, ³ mă înconjoară cu cuvîntări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei. ⁴ Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici; dar eu alerg la rugăciune. ⁵ Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea. ⁶ Pe vrăjmaşul meu pune -l supt stăpînirea unui om rău, şi un pîrîş să stea la dreapta lui! ⁷ Cînd va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat! ⁸ Puţine să -i fie zilele la număr, şi slujba să i -o ia altul! ⁹ Să -i rămînă copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă! ¹⁰ Copiii lui să umble fără niciun căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pînea departe de locuinţa lor dărîmată! ¹¹ Cel ce l -a împrumutat, să -i pună mîna pe tot ce are, şi străinii să -i jăfuiască rodul muncii lui! ¹² Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n'aibă milă de orfanii lui! ¹³ Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stîngă numele în neamul următor! ¹⁴ Nelegiuirea părinţilor săi să rămînă ca aducere aminte înaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui! ¹⁵ Domnul să -i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt, ¹⁶ pentrucă nu şi -a adus aminte să facă îndurare, pentrucă a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită! ¹⁷ Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu -i plăcea binecuvîntarea: să se depărteze de el! ¹⁸ Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui, ca untdelemnul în oase! ¹⁹ Deaceea, să -i slujească de veşmînt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins! ²⁰ Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine! ²¹ Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă! ²² Sînt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înlăuntrul meu. ²³ Pier ca umbra gata să treacă, sînt izgonit ca o lăcustă. ²⁴ Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s'a sleit trupul de slăbiciune. ²⁵ Am ajuns de ocară lor; cînd mă privesc ei, dau din cap. ²⁶ Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta! ²⁷ Şi să ştie că mîna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta! ²⁸ Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura. ²⁹ Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta! ³⁰ Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii; ³¹ căci El stă la dreapta săracului, ca să -l izbăvească de cei ce -l osîndesc. ¹¹⁰ ¹ (Un psalm al lui David.) Domnul a zis Domnului meu:,,Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.`` - ² Domnul va întinde din Sion toiagul de cîrmuire al puterii Tale, zicînd:,,Stăpîneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!`` ³ Poporul Tău este plin de înflăcărare, cînd Îţi aduni oştirea; cu podoabe sfinte, ca din sînul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua. ⁴ Domnul a jurat, şi nu -I va părea rău:,,Tu eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec.`` - ⁵ Domnul, dela dreapta Ta, zdrobeşte pe împăraţi în ziua mîniei Lui. ⁶ El face dreptate printre neamuri: totul este plin de trupuri moarte; El zdrobeşte capete pe toată întinderea ţării. ⁷ El bea din pîrîu în timpul mersului: de aceea Îşi înalţă capul. ¹¹¹ ¹ Lăudaţi pe Domnul! Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, în tovărăşia oamenilor fără prihană şi în adunare. ² Mari sînt lucrările Domnului, cercetate de toţi ceice le iubesc. ³ Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui, şi dreptatea Lui ţine în veci. ⁴ El a lăsat o aducere aminte a minunilor Lui, Domnul este îndurător şi milostiv. ⁵ El a dat hrană celor ce se tem de El; El Îşi aduce pururea aminte de legămîntul Lui. ⁶ El a arătat poporului Său puterea lucrărilor Lui, căci le -a dat moştenirea neamurilor. ⁷ Lucrările mînilor Lui sînt credincioşie şi dreptate; toate poruncile Lui sînt adevărate, ⁸ întărite pentru vecinicie, făcute cu credincioşie şi neprihănire. ⁹ A trimes poporului Său izbăvirea, a aşezat legămîntul Său în veci; Numele Lui este sfînt şi înfricoşat. ¹⁰ Frica Domnului este începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc, au o minte sănătoasă, şi slava Lui ţine în veci. ¹¹² ¹ Lăudaţi pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul, şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui! ² Sămînţa lui va fi puternică pe pămînt; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvîntat. ³ El are în casă bogăţie şi belşug, şi neprihănirea lui dăinuieşte în veci. ⁴ Celui fără prihană îi răsare o lumină în întunerec, El este milostiv, îndurător şi drept. ⁵ Ce bine -i merge omului care face milă şi împrumută pe altul, şi care îşi rînduieşte faptele după dreptate! ⁶ Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci. ⁷ El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul. ⁸ Inima îi este mîngîiată, n'are nicio teamă, pînă ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de protivnicii lui. ⁹ El este darnic, dă celor lipsiţi; milostenia lui ţine în veci; capul i se înalţă cu slavă. ¹⁰ Cel rău vede lucrul acesta, şi se mînie, scrîşneşte din dinţi şi se topeşte. Poftele celor răi rămîn neîmplinite. ¹¹³ ¹ Lăudaţi pe Domnul! Robii Domnului lăudaţi, lăudaţi Numele Domnului! ² Fie Numele Domnului binecuvîntat, deacum şi pînă în veac! ³ Dela răsăritul soarelui pînă la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat. ⁴ Domnul este înălţat mai pe sus de toate neamurile, slava Lui este mai pesus de ceruri. ⁵ Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieşte atît de sus? ⁶ El îşi pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri şi pe pămînt. ⁷ El ridică pe sărac din ţărînă, înalţă pe cel lipsit din gunoi. ⁸ ca să -i facă să şadă împreună cu cei mari: cu mai marii poporului Său. ⁹ El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei. Lăudaţi pe Domnul! ¹¹⁴ ¹ Cînd a ieşit Israel din Egipt, cînd a plecat casa lui Iacov dela un popor străin, ² Iuda a ajuns locaşul Lui cel sfînt, şi Israel stăpînirea Lui. ³ Marea a văzut lucrul acesta şi a fugit, Iordanul s'a întors înapoi: ⁴ munţii au sărit ca nişte berbeci, şi dealurile ca nişte miei. ⁵ Ce ai tu, mare, de fugi, şi tu, Iordanule, de te întorci înapoi? ⁶ Ce aveţi, munţilor, de săltaţi ca nişte berbeci, şi voi, dealurilor, ca nişte miei? ⁷ Da, cutremură-te, pămîntule, înaintea Domnului, înaintea Dumnezeului lui Iacov, ⁸ care preface stînca în iaz, şi cremenea în izvor de ape. ¹¹⁵ ¹ Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă pentru bunătatea Ta, pentru credincioşia Ta! ² Pentruce că zică neamurile:,,Unde este Dumnezeul lor?`` ³ Dumnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea. ⁴ Idolii lor sînt argint şi aur, făcuţi de mîni omeneşti. ⁵ Au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd, ⁶ au urechi, dar n'aud, au nas, dar nu miroase, ⁷ au mîni, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg; nu scot niciun sunet din gîtlejul lor. ⁸ Ca ei sînt cei ce -i fac; toţi cei ce se încred în ei. ⁹ Israele, încrede-te în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor. ¹⁰ Casa lui Aaron, încrede-te în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor. ¹¹ Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor. ¹² Domnul Şi-aduce aminte de noi: El va binecuvînta, va binecuvînta casa lui Israel, va binecuvînta casa lui Aaron, ¹³ va binecuvînta pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici şi pe cei mari. ¹⁴ Domnul să vă înmulţească tot mai mult, pe voi şi pe copiii voştri! ¹⁵ Fiţi binecuvîntaţi de Domnul, care a făcut cerurile şi pămîntul! ¹⁶ Cerurile sînt ale Domnului, dar pămîntul l -a dat fiilor oamenilor. ¹⁷ Nu morţii laudă pe Domnul, şi nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii, ¹⁸ ci noi, noi vom binecuvînta pe Domnul, deacum şi pînă în veac. Lăudaţi pe Domnul! ¹¹⁶ ¹ Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele. ² Da, El Şi -a plecat urechea spre mine, de aceea -L voi chema toată viaţa mea. ³ Mă înfăşuraseră legăturile morţii, şi m'apucaseră sudorile mormîntului; eram pradă necazului şi durerii. ⁴ Dar am chemat Numele Domnului, şi am zis:,,Doamne, mîntuieşte-mi sufletul.`` ⁵ Domnul este milostiv şi drept, şi Dumnezeul nostru este plin de îndurare. ⁶ Domnul păzeşte pe cei fără răutate: eram nenorocit de tot, dar El m'a mîntuit. ⁷ Întoarce-te, suflete, la odihna ta, căci Domnul ţi -a făcut bine. ⁸ Da, Tu mi-ai izbăvit sufletul dela moarte, ochii din lacrămi, şi picioarele de cădere. ⁹ Voi umbla înaintea Domnului, pe pămîntul celor vii. ¹⁰ Aveam dreptate cînd ziceam:,,Sînt foarte nenorocit!`` ¹¹ În neliniştea mea, ziceam:,,Orice om este înşelător.`` ¹² Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine? ¹³ Voi înălţa paharul izbăvirilor, şi voi chema Numele Domnului; ¹⁴ îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului, în faţa întregului Său popor. ¹⁵ Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El. ¹⁶ Ascultă-mă, Doamne, căci sînt robul Tău: robul Tău, fiul roabei Tale, şi Tu mi-ai desfăcut legăturile. ¹⁷ Îţi voi aduce o jertfă de mulţămire, şi voi chema Numele Domnului; ¹⁸ îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului în faţa întregului Său popor, ¹⁹ în curţile Casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime! Lăudaţi pe Domnul! ¹¹⁷ ¹ Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile, lăudaţi -L, toate popoarele! ² Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi, şi credincioşia Lui ţine în veci. Lăudaţi pe Domnul! ¹¹⁸ ¹ Lăudaţi pe Domnul, căci este bun,,,căci în veac ţine îndurarea Lui!`` ² Să zică Israel:,,Căci în veac ţine îndurarea Lui!`` ³ Casa lui Aaron să zică:,,Căci în veac ţine îndurarea Lui!`` ⁴ Cei ce se tem de Domnul să zică:,,Căci în veac ţine îndurarea Lui!`` ⁵ În mijlocul strîmtorării am chemat pe Domnul: Domnul m'a ascultat şi m'a scos la larg. ⁶ Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni? ⁷ Domnul este ajutorul meu, şi mă bucur cînd îmi văd împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei. ⁸ Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decît să te încrezi în om; ⁹ mai bine să cauţi un adăpost în Domnul decît să te încrezi în cei mari. ¹⁰ Toate neamurile mă înconjurau: în Numele Domnului, le tai în bucăţi. ¹¹ Mă înconjurau, m'au împresurat: dar în Numele Domnului, le tai în bucăţi. ¹² M'au înconjurat ca nişte albine: se sting ca un foc de spini; în Numele Domnului, le tai în bucăţi. ¹³ Tu mă împingeai ca să mă faci să cad, dar Domnul m'a ajutat. ¹⁴ Domnul este tăria mea şi pricina laudelor mele; El m'a mîntuit. ¹⁵ Strigăte de biruinţă şi de mîntuire se înalţă în corturile celor neprihăniţi: dreapta Domnului cîştigă biruinţa! ¹⁶ Dreapta Domnului se înalţă; dreapta Domnului cîştigă biruinţa! ¹⁷ Nu voi muri, ci voi trăi, şi voi povesti lucrările Domnului. ¹⁸ Domnul m'a pedepsit, da, dar nu m'a dat pradă morţii. ¹⁹ Deschideţi-mi porţile neprihănirii, ca să intru şi să laud pe Domnul. ²⁰ Iată poarta Domnului: pe ea intră cei neprihăniţi. ²¹ Te laud, pentrucă m'ai ascultat, pentrucă m'ai mîntuit. ²² Piatra, pe care au lepădat -o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii. ²³ Domnul a făcut lucrul acesta: şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri. ²⁴ Aceasta este ziua, pe care a făcut -o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! ²⁵ Doamne, ajută! Doamne, dă izbîndă! ²⁶ Binecuvîntat să fie cel ce vine în Numele Domnului! Vă binecuvîntăm din Casa Domnului. ²⁷ Domnul este Dumnezeu, şi ne luminează. Legaţi cu funii vita pentru jertfă, şi aduceţi -o pînă la coarnele altarului! ²⁸ Tu eşti Dumnezeul meu, şi eu Te voi lăuda; Dumnezeule, Te voi prea mări. ²⁹ Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui! ¹¹⁹ ¹ Ferice de cei fără prihană în calea lor, cari umblă întotdeauna după Legea Domnului! ² Ferice de ceice păzesc poruncile Lui, cari -L caută din toată inima lor, ³ cari nu săvîrşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui! ⁴ Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie. ⁵ O, de ar ţinti căile mele la păzirea orînduirilor Tale! ⁶ Atunci nu voi roşi de ruşine, la vederea tuturor poruncilor Tale! ⁷ Te voi lăuda cu inimă neprihănită, cînd voi învăţa legile dreptăţii Tale. ⁸ Vreau să păzesc orînduirile Tale: nu mă părăsi de tot! ⁹ Cum îşi va ţinea tînărul curată cărarea? Îndreptîndu-se după Cuvîntul Tău. ¹⁰ Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat dela poruncile Tale. ¹¹ Strîng Cuvîntul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! ¹² Binecuvîntat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orînduirile Tale! ¹³ Cu buzele mele vestesc toate hotărîrile gurii Tale. ¹⁴ Cînd urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc'aş avea toate comorile. ¹⁵ Mă gîndesc adînc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am supt ochi. ¹⁶ Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău. ¹⁷ Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvîntul Tău! ¹⁸ Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale! ¹⁹ Sînt un străin pe pămînt: nu-mi ascunde poruncile Tale! ²⁰ Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile tale. ²¹ Tu mustri pe cei îngîmfaţi, pe blestemaţii aceştia, cari se rătăcesc de la poruncile Tale. ²² Ridică de peste mine ocara şi dispreţul! Căci păzesc învăţăturile Tale. ²³ Să tot stea voevozii şi să vorbească împotriva mea: robul tău cugetă adînc la orînduirile Tale. ²⁴ Învăţăturile Tale sînt desfătarea mea şi sfătuitorii mei. ²⁵ Sufletul meu este lipit de ţărînă: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta! ²⁶ Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orînduirile Tale! ²⁷ Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate. ²⁸ Îmi plînge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvîntul Tău! ²⁹ Depărtează-mă de calea necredincioşiei către Tine, şi dă-mi îndurarea ta, ca să urmez Legea Ta! ³⁰ Aleg calea adevărului, pun legile Tale supt ochii mei. ³¹ Mă ţin de învăţăturile Tale, Doamne, nu mă lăsa de ruşine! ³² Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg. ³³ Învaţă-mă, Doamne, calea orînduirilor Tale, ca s'o ţin pînă în sfîrşit! ³⁴ Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s'o ţin din toată inima mea! ³⁵ Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea. ³⁶ Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre cîştig! ³⁷ Abate-mi ochii dela vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta! ³⁸ Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine! ³⁹ Depărtează dela mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sînt pline de bunătate. ⁴⁰ Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine! ⁴¹ Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mîntuirea Ta, după făgăduinţa Ta! ⁴² Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în Cuvîntul Tău. ⁴³ Nu lua de tot din gura mea cuvîntul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale. ⁴⁴ Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie. ⁴⁵ Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale. ⁴⁶ Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor, şi nu-mi va roşi obrazul. ⁴⁷ Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc. ⁴⁸ Îmi întind mînile spre poruncile Tale, pe cari le iubesc, şi vreau să mă gîndesc adînc la orînduirile Tale. ⁴⁹ Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m'ai făcut să-mi pun nădejdea! ⁵⁰ Aceasta este mîngîierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăş viaţă. ⁵¹ Nişte îngîmfaţi mi-aruncă batjocuri; totuş eu nu mă abat dela Legea Ta. ⁵² Mă gîndesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mîngîi. ⁵³ M'apucă o mînie aprinsă la vederea celor răi, cari părăsesc Legea Ta. ⁵⁴ Orînduirile Tale sînt prilejul cîntărilor mele, în casa pribegiei mele. ⁵⁵ Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, şi păzesc Legea Ta. ⁵⁶ Aşa mi se cuvine, căci păzesc poruncile Tale. ⁵⁷ Partea mea, Doamne, o spun, este să păzesc cuvintele Tale. ⁵⁸ Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta! ⁵⁹ Mă gîndesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale. ⁶⁰ Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale. ⁶¹ Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta. ⁶² Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte. ⁶³ Sînt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale. ⁶⁴ Pămîntul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orînduirile Tale! ⁶⁵ Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta. ⁶⁶ Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale. ⁶⁷ Pînă ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvîntul Tău. ⁶⁸ Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orînduirile tale! ⁶⁹ Nişte îngîmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale. ⁷⁰ Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea: dar eu mă desfătez în Legea Ta. ⁷¹ Este spre binele meu că m'ai smerit, ca să învăţ orînduirile Tale. ⁷² Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decît o mie de lucruri de aur şi de argint. ⁷³ Mîinile Tale m'au făcut, şi m'au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale! ⁷⁴ Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale. ⁷⁵ Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sînt drepte: din credincioşie m'ai smerit. ⁷⁶ Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mîngîierea, cum ai făgăduit robului Tău! ⁷⁷ Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea. ⁷⁸ Să fie înfruntaţi îngîmfaţii cari mă asupresc fără temei! Căci eu mă gîndesc adînc la poruncile Tale. ⁷⁹ Să se întoarcă la mine, cei ce se tem de Tine, şi cei ce cunosc învăţăturile Tale! ⁸⁰ Inima să-mi fie neîmpărţită în orînduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine! ⁸¹ Îmi tînjeşte sufletul după mîntuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta. ⁸² Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta, şi zic:,,Cînd mă vei mîngîia?`` ⁸³ Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuş nu uit orînduirile Tale. ⁸⁴ Care este numărul zilelor robului Tău? Cînd vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc? ⁸⁵ Nişte îngîmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea ta. ⁸⁶ Toate poruncile tale nu sînt decît credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă! ⁸⁷ Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale. ⁸⁸ Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale! ⁸⁹ Cuvîntul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri. ⁹⁰ Credincioşia ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pămîntul, şi el rămîne tare. ⁹¹ După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sînt supuse. ⁹² Dacă n'ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea. ⁹³ Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi. ⁹⁴ Al Tău sînt: mîntuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale. ⁹⁵ Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învăţăturile Tale. ⁹⁶ Văd că tot ce este desăvîrşit are margini: poruncile Tale însă sînt fără margini. ⁹⁷ Cît de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gîndesc la ea. ⁹⁸ Poruncile Tale mă fac mai înţelept decît vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine. ⁹⁹ Sînt mai învăţat decît toţi învăţătorii mei, căci mă gîndesc la învăţăturile Tale. ¹⁰⁰ Am mai multă pricepere decît bătrînii, căci păzesc poruncile Tale. ¹⁰¹ Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvîntul Tău. ¹⁰² Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi. ¹⁰³ Ce dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decît mierea în gura mea! ¹⁰⁴ Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, deaceea urăsc orice cale a minciunii. ¹⁰⁵ Cuvîntul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea. ¹⁰⁶ Jur, -şi mă voi ţinea de jurămînt, -că voi păzi legile Tale cele drepte. ¹⁰⁷ Sînt foarte amărît: înviorează-mă, Doamne, după Cuvîntul Tău! ¹⁰⁸ Primeşte, Doamne, simţimintele pe cari le spune gura mea, şi învaţă-mă legile Tale! ¹⁰⁹ Viaţa îmi este necurmat în primejdie, şi totuş nu uit Legea Ta. ¹¹⁰ Nişte răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc dela poruncile Tale. ¹¹¹ Învăţăturile Tale sînt moştenirea mea de veci, căci ele sînt bucuria inimii mele. ¹¹² Îmi plec inima să împlinesc orînduirile Tale, totdeauna şi pînă la sfîrşit. ¹¹³ Urăsc pe oamenii nehotărîţi, dar iubesc Legea Ta. ¹¹⁴ Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta. ¹¹⁵ Depărtaţi-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu! ¹¹⁶ Sprijineşte-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea! ¹¹⁷ Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat, şi să mă veselesc neîncetat de orînduirile Tale! ¹¹⁸ Tu dispreţuieşti pe toţi ceice se depărtează de orînduirile Tale, căci înşelătoria lor este zădarnică. ¹¹⁹ Ca spuma iei pe toţi cei răi de pe pămînt: de aceea eu iubesc învăţăturile Tale. ¹²⁰ Mi se înfioară carnea de frica Ta, şi mă tem de judecăţile Tale. ¹²¹ Păzesc legea şi dreptatea: nu mă lăsa în voia asupritorilor mei! ¹²² Ia supt ocrotirea Ta binele robului Tău, şi nu mă lăsa apăsat de nişte îngîmfaţi! ¹²³ Mi se topesc ochii după mîntuirea Ta, şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă. ¹²⁴ Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta, şi învaţă-mă orînduirile Tale! ¹²⁵ Eu sînt robul tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învăţăturile Tale. ¹²⁶ Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta. ¹²⁷ De aceea, eu iubesc poruncile Tale, mai mult de cît aurul, da, mai mult decît aurul curat: ¹²⁸ De aceea găsesc drepte toate poruncile Tale, şi urăsc orice cale a minciunii. ¹²⁹ Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu. ¹³⁰ Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate. ¹³¹ Deschid gura şi oftez, căci sînt lacom după poruncile Tale. ¹³² Întoarce-Ţi Faţa spre mine, şi ai milă de mine, după obiceiul Tău faţă de ceice iubesc Numele Tău! ¹³³ Întăreşte-mi paşii în Cuvîntul Tău, şi nu lăsa nici o nelegiuire să stăpînească peste mine! ¹³⁴ Izbăveşte-mă de asuprirea oamenilor, ca să păzesc poruncile Tale! ¹³⁵ Fă să strălucească Faţa Ta peste robul Tău, şi învaţă-mă orînduirile Tale! ¹³⁶ Ochii îmi varsă şiroaie de ape, pentrucă Legea Ta nu este păzită. ¹³⁷ Tu eşti drept, Doamne, şi judecăţile Tale sînt fără prihană. ¹³⁸ Tu Îţi întemeiezi învăţăturile pe dreptate, şi pe cea mai mare credincioşie. ¹³⁹ Rîvna mea mă mănîncă, pentru că protivnicii mei uită cuvintele Tale. ¹⁴⁰ Cuvîntul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte. ¹⁴¹ Sînt mic şi dispreţuit, dar nu uit poruncile Tale. ¹⁴² Dreptatea Ta este o dreptate vecinică, şi Legea Ta este adevărul. ¹⁴³ Necazul şi strîmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sînt desfătarea mea. ¹⁴⁴ Învăţăturile Tale sînt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc! ¹⁴⁵ Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, ca să păzesc orînduirile Tale. ¹⁴⁶ Te chem: mîntuieşte-mă, ca să păzesc învăţăturile Tale! ¹⁴⁷ O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale. ¹⁴⁸ O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gîndesc adînc la Cuvîntul Tău. ¹⁴⁹ Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta: înviorează-mă, Doamne, după judecata ta! ¹⁵⁰ Se apropie ceice urmăresc mişelia, şi se depărtează de Legea Ta. ¹⁵¹ Dar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale sînt adevărul. ¹⁵² De multă vreme ştiu din învăţăturile Tale, că le-ai aşezat pentru totdeauna. ¹⁵³ Vezi-mi ticăloşia, şi izbăveşte-mă, căci nu uit Legea Ta. ¹⁵⁴ Apără-mi pricina, şi răscumpără-mă, înviorează-mă după făgăduinţa Ta. ¹⁵⁵ Mîntuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orînduirile Tale. ¹⁵⁶ Mari sînt îndurările Tale, Doamne! Înviorează-mă după judecăţile Tale! ¹⁵⁷ Mulţi sînt prigonitorii şi protivnicii mei, dar nu mă depărtez de învăţăturile Tale. ¹⁵⁸ Văd cu scîrbă pe cei necredincioşi Ţie, cari nu păzesc Cuvîntul Tău. ¹⁵⁹ Vezi cît de mult iubesc eu poruncile Tale: înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta! ¹⁶⁰ Temelia Cuvîntului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sînt vecinice. ¹⁶¹ Nişte voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decît de cuvintele Tale. ¹⁶² Mă bucur de Cuvîntul Tău, ca cel ce găseşte o mare pradă. ¹⁶³ Urăsc şi nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta. ¹⁶⁴ De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte. ¹⁶⁵ Multă pace au ceice iubesc Legea Ta, şi nu li se întîmplă nicio nenorocire. ¹⁶⁶ Eu nădăjduiesc în mîntuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale. ¹⁶⁷ Sufletul meu ţine învăţăturile Tale, şi le iubesc mult de tot! ¹⁶⁸ Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale, căci toate căile mele sînt înaintea Ta. ¹⁶⁹ Să ajungă strigătul meu pînă la Tine, Doamne! Dă-mi pricepere, după făgăduinţa Ta. ¹⁷⁰ Să ajungă cererea mea pînă la Tine! Izbăveşte-mă, după făgăduinţa Ta! ¹⁷¹ Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveţi orînduirile Tale! ¹⁷² Să cînte limba mea Cuvîntul Tău, căci toate poruncile Tale sînt drepte! ¹⁷³ Mîna Ta să-mi fie într'ajutor, căci am ales poruncile Tale. ¹⁷⁴ Suspin după mîntuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea. ¹⁷⁵ Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude, şi judecăţile Tale să mă sprijinească! ¹⁷⁶ Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.