Psalms 55 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. O cîntare a lui David.) Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, şi nu Te ascunde de cererile mele!

Romanian⁽ⁱ⁾ ¹ (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. O cîntare a lui David.) Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, şi nu Te ascunde de cererile mele! ² Ascultă-mă, şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo, şi mă frămînt, ³ din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, şi mă urmăresc cu mînie. ⁴ Îmi tremură inima în mine, şi mă cuprinde spaima morţii, ⁵ mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii. ⁶ Eu zic:,,O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş sbura, şi aş găsi undeva odihnă!`` ⁷ Da, aş fugi departe de tot, şi m'aş duce să locuiesc în pustie. -(Oprire). ⁸ Aş fugi în grabă la un adăpost de vîntul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta. ⁹ Nimiceşte -i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă şi certuri; ¹⁰ zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sînt în sînul ei; ¹¹ răutatea este în mijlocul ei, şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei. ¹² Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu protivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m'aş ascunde dinaintea lui. ¹³ Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine! ¹⁴ Noi, cari trăiam împreună într'o plăcută prietenie, şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu! ¹⁵ Să vină moartea peste ei, şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor. ¹⁶ Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa. ¹⁷ Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu. ¹⁸ Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea, şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sînt împotriva mea! ¹⁹ Dumnezeu va auzi, şi -i va smeri, El, care, din vecinicie, stă pe scaunul Lui de domnie. -(Oprire). Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare, şi nu se tem de Dumnezeu. ²⁰ Ei pun mîna pe cei ce trăiau în pace cu ei, şi îşi calcă legămîntul. ²¹ Gura lor este dulce ca smîntîna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sînt mai alunecoase decît untdelemnul, dar cînd ies ele din gură, sînt nişte săbii. ²² Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit. ²³ Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sînge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!