Psalms 19:1-30:12

Romanian(i) 1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mînilor Lui. 2 O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. 3 Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: 4 dar răsunetul lor străbate tot pămîntul, şi glasul lor merge pînă la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui. 5 Şi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz: 6 răsare la un capăt al cerurilor, şi îşi isprăveşte drumul la celalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui. 7 Legea Domnului este desăvîrşită, şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor. 8 Orînduirile Domnului sînt fără prihană, şi veselesc inima; poruncile Domnului sînt curate şi luminează ochii. 9 Frica de Domnul este curată, şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sînt adevărate, toate sînt drepte. 10 Ele sînt mai de preţ decît aurul, decît mult aur curat; sînt mai dulci decît mierea, decît picurul din faguri. 11 Robul Tău primeşte şi el învăţătura dela ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare. 12 Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe cari nu le cunosc! 13 Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mîndrie, ca să nu stăpînească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari. 14 Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne, Stînca mea şi Izbăvitorul meu! 20 1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov, 2 să-ţi trimeată ajutor din locaşul Său cel Sfînt, şi să te sprijinească din Sion! 3 Să-Şi aducă aminte de toate darurile tale de mîncare, şi să primească arderile tale de tot! (Oprire.) 4 Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima, şi să-ţi împlinească toate planurile tale! 5 Atunci noi ne vom bucura de biruinţa ta, şi vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru. Domnul să-ţi asculte toate dorinţele tale! 6 Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul Său, şi -i va răspunde din ceruri, din locaşul Lui cel Sfînt, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui. 7 Unii se bizuiesc pe carăle lor, alţii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru. 8 Ei se îndoaie şi cad; dar noi ne ridicăm şi rămînem în picioare. 9 Scapă, Doamne, pe împăratul, şi ascultă-ne cînd Te chemăm! 21 1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, împăratul se bucură de ocrotirea puternică, pe care i -o dai Tu. Şi cum îl umple de veselie ajutorul Tău! 2 I-ai dat ce -i dorea inima, şi n'ai lăsat neîmplinit ce -i cereau buzele. 3 Căci i-ai ieşit înainte cu binecuvîntări de fericire, şi i-ai pus pe cap o cunună de aur curat. 4 Îţi cerea viaţa, şi i-ai dat -o: o viaţă lungă pentru totdeauna şi pe vecie. 5 Mare este slava lui în urma ajutorului Tău. Tu pui peste el strălucirea şi măreţia. 6 Îl faci pe vecie o pricină de bunecuvîntări, şi -l umpli de bucurie înaintea Feţii Tale. 7 Căci împăratul se încrede în Domnul; şi bunătatea Celui Prea Înalt îl face să nu se clatine. 8 Mîna ta, împărate, va ajunge pe toţi vrăjmaşii tăi, dreapta ta va ajunge pe cei ce te urăsc, 9 şi -i vei face ca un cuptor aprins, în ziua cînd te vei arăta; Domnul îi va nimici în mînia Lui, şi -i va mînca focul. 10 Le vei şterge sămînţa de pe pămînt, şi neamul lor din mijlocul fiilor oamenilor. 11 Ei au urzit lucruri rele împotriva ta, au făcut sfaturi rele, dar nu vor izbuti. 12 Căci îi vei face să dea dosul, şi vei trage cu arcul tău asupra lor. 13 Scoală-te, Doamne, cu puterea Ta, şi vom cînta şi vom lăuda puterea Ta. 22 1 (Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca,,cerboaica zorilor``. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m'ai părăsit, şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s'asculţi plîngerile mele? 2 Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n'am odihnă. 3 Totuş Tu eşti Cel Sfînt, şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel. 4 În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi -i izbăveai. 5 Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămîneau de ruşine. 6 Dar eu sînt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor. 7 Toţi ceice mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic: 8 ,,S'a încrezut în Domnul! Să -l mîntuiască Domnul, să -l izbăvească, fiindcă -l iubeşte!`` - 9 Da, Tu m'ai scos din pîntecele mamei, m'ai pus la adăpost de orice grijă la ţîţele mamei mele; 10 de cînd eram la sînul mamei, am fost supt paza Ta, din pîntecele mamei ai fost Dumnezeul meu. 11 Nu Te depărta de mine, căci s'apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor. 12 O mulţime de tauri sînt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară. 13 Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfîşie şi răcneşte. 14 Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s'a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înlăuntrul meu. 15 Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m'ai adus în ţărîna morţii. 16 Căci nişte cîni mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mînile şi picioarele: 17 toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pîndesc şi mă privesc; 18 îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea. 19 Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu! 20 Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghiarele cînilor! 21 Scapă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului! 22 Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul adunării. 23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi -L! Voi toţi, sămînţa lui Iacov, slăviţi -L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămînţa lui Israel! 24 Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă cînd strigă către El. 25 În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine. 26 Cei săraci vor mînca şi se vor sătura, ceice caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie! 27 Toate marginile pămîntului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta. 28 Căci a Domnului este împărăţia: El stăpîneşte peste neamuri. 29 Toţi cei puternici de pe pămînt vor mînca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară în ţărînă, ceice nu pot să-şi păstreze viaţa. 30 O sămînţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei. 31 Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte. 23 1 (O cîntare a lui David.) Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. 2 El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă; 3 îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său. 4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mîngîie. 5 Tu îmi întinzi masa în faţa protivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el. 6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului pînă la sfîrşitul zilelor mele. 24 1 (Un psalm al lui David.) Al Domnului este pămîntul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc! 2 Căci El l -a întemeiat pe mări, şi l -a întărit pe rîuri. 3 Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica pînă la locul Lui cel Sfînt? - 4 Cel ce are mînile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună, şi nu jură ca să înşele. 5 Acela va căpăta binecuvîntarea Domnului, starea după voia Lui dată de Dumnezeul mîntuirii lui. 6 Iată partea de moştenire a celor ce -L cheamă, a celor ce caută Faţa Ta, Dumnezeul lui Iacov. - 7 Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-vă, porţi vecinice, ca să intre Împăratul slavei! - 8 ,,Cine este acest Împărat al slavei?`` -Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte. 9 Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-le, porţi vecinice, ca să intre Împăratul slavei! - 10 ,,Cine este acest Împărat al slavei?`` -Domnul oştirilor: El este Împăratul slavei! -(Oprire). 25 1 La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul. 2 În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine! 3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei. 4 Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi învaţă-mă cărările Tale. 5 Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mîntuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea! 6 Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta; căci sînt vecinice. 7 Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţa mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne! 8 Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea. 9 El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa. 10 Toate cărările Domnului sînt îndurare şi credincioşie, pentru cei ce păzesc legămîntul şi poruncile Lui. 11 Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este! 12 Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s'o aleagă. 13 El va locui în fericire, şi sămînţa lui va stăpîni ţara. 14 Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legămîntul făcut cu El le dă învăţătură. 15 Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ. 16 Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sînt părăsit şi nenorocit. 17 Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu! 18 Uită-Te la ticăloşia şi truda mea, şi iartă-mi toate păcatele mele. 19 Vezi cît de mulţi sînt vrăjmaşii mei, şi cu ce ură mare mă urmăresc. 20 Păzeşte-mi sufletul, şi scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine cînd mă încred în Tine! 21 Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, cînd îmi pun nădejdea în Tine! 22 Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui. 26 1 (Un psalm al lui David.) Fă-midreptate, Doamne, căci umblu în nevinovăţie, şi mă încred în Domnul, fără şovăire. 2 Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă, trece-mi prin cuptorul de foc rărunchii şi inima! 3 Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei, şi umblu în adevărul Tău. 4 Nu şed împreună cu oamenii mincinoşi, şi nu merg împreună cu oamenii vicleni. 5 Urăsc adunarea celor ce fac răul, şi nu stau împreună cu cei răi. 6 Îmi spăl mînile în nevinovăţie, şi aşa înconjur altarul Tău, Doamne, 7 ca să izbucnesc în mulţămiri, şi să istorisesc toate minunile Tale. 8 Doamne, eu iubesc locaşul Casei Tale, şi locul în care locuieşte slava Ta. 9 Nu-mi lua sufletul împreună cu păcătoşii, nici viaţa cu oamenii cari varsă sînge, 10 ale căror mîni sînt nelegiuite, şi a căror dreaptă este plină de mită! 11 Eu umblu în neprihănire; izbăveşte-mă, şi ai milă de mine! 12 Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă: voi binecuvînta pe Domnul în adunări. 27 1 (Un psalm al lui David.) Domnul este lumina şi mîntuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică? 2 Cînd înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănînce carnea, tocmai ei-prigonitorii şi vrăjmaşii mei-se clatină şi cad. 3 Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s'ar teme. Chiar război de s'ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi. 4 Un lucru cer dela Domnul, şi -l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului, şi să mă minunez de Templul Lui. 5 Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde supt acoperişul cortului Lui, şi mă va înălţa pe o stîncă. 6 Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, cari mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui în sunetul trîmbiţei, voi cînta şi voi lăuda pe Domnul. 7 Ascultă-mi, Doamne, glasul cînd Te chiem: ai milă de mine şi ascultă-mă! 8 Inima îmi zice din partea Ta:,,Caută Faţa Mea!`` Şi Faţa Ta, Doamne, o caut! 9 Nu-mi ascunde Faţa Ta, nu îndepărta cu mînie pe robul Tău! Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mîntuirii mele! 10 Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte. 11 Învaţă-mă, Doamne, calea Ta, şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei. 12 Nu mă lăsa la bunul plac al protivnicilor mei! Căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi, şi nişte oameni, cari nu suflă decît asuprire. 13 O! dacă n'aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pămîntul celor vii!... 14 Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul! 28 1 (Un psalm al lui David.) Doamne, către Tine strig. Stînca mea! Nu rămînea surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se pogoară în groapă. 2 Ascultă glasul rugăciunilor mele, cînd strig către Tine, şi cînd îmi ridic mînile spre locaşul Tău cel Sfînt. 3 Nu mă lua de pe pămînt împreună cu cei răi şi cu oamenii nelegiuiţi, cari vorbesc de pace aproapelui lor şi, cînd colo, au răutate în inimă. 4 Răsplăteşte-le după lucrările lor şi după răutatea faptelor lor, răsplăteşte-le după lucrarea mînilor lor! Dă-le plata care li se cuvine! 5 Căci ei nu iau aminte la lucrările Domnului, la lucrarea mînilor Lui. Să -i doboare şi să nu -i mai scoale! 6 Binecuvîntat să fie Domnul, căci ascultă glasul rugăciunilor mele. 7 Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima, şi sînt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima, şi -L laud prin cîntările mele. 8 Domnul este tăria poporului Său, El este Stînca izbăvitoare a unsului Său. 9 Mîntuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvîntează moştenirea Ta! Fii păstorul şi sprijinitorul lor în veci. 29 1 (Un psalm al lui David.) Fiii lui Dumnezeu, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinste. 2 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte! 3 Glasul Domnului răsună pe ape, Dumnezeul slavei face să bubue tunetul: Domnul este pe ape mari. 4 Glasul Domnului este puternic, glasul Domnului este măreţ. 5 Glasul Domnului sfarmă cedrii; Domnul sfarmă cedrii Libanului; 6 îi face să sară ca nişte viţei, şi Libanul şi Sirionul sar ca nişte pui de bivoli. 7 Glasul Domnului face să ţîşnească flăcări de foc, 8 glasul Domnului face să se cutremure pustia; Domnul face să tremure pustia Cades. 9 Glasul Domnului face pe cerboaice să nască; El despoaie pădurile; în locaşul Lui totul strigă:,,Slavă!`` 10 Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie cînd cu potopul, şi Domnul împărăţeşte în veci pe scaunul Lui de domnie. 11 Domnul dă tărie poporului Său, Domnul binecuvintează pe poporul Său cu pace. 30 1 (Un psalm. O cîntare pentru sfinţirea Casei Domnului, făcută de David.) Te înalţ, Doamne, căci m'ai ridicat, şi n'ai lăsat pe vrăjmaşii mei să se bucure de mine. 2 Doamne, Dumnezeule, eu am strigat către Tine, şi Tu m'ai vindecat. 3 Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din locuinţa morţilor, Tu m'ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se pogoară în groapă. 4 Cîntaţi Domnului, voi cei iubiţi de El, măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfînt! 5 Căci mînia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plînsul, iar dimineaţa veselia. 6 Cînd îmi mergea bine, ziceam:,,Nu mă voi clătina niciodată!`` 7 Doamne, prin bunăvoinţa Ta mă aşezasei pe un munte tare... dar Ţi-ai ascuns Faţa, şi m'am turburat. 8 Doamne, eu am strigat către tine, şi m'am rugat Domnului, zicînd: 9 ,,Ce vei cîştiga dacă-mi verşi sîngele, şi mă pogori în groapă? Poate să Te laude ţărîna? Poate ea să vestească credincioşia Ta? 10 Ascultă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă!`` - 11 Şi mi-ai prefăcut tînguirile în veselie, mi-ai deslegat sacul de jale, şi m'ai încins cu bucurie, 12 pentruca inima mea să-Ţi cînte, şi să nu stea mută. Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!