Psalms 15:1-30:12 (Un psalm al lui David.) Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfînt?

Romanian⁽ⁱ⁾ ¹ (Un psalm al lui David.) Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfînt? ² -Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu, şi spune adevărul din inimă. ³ Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său, şi nu aruncă ocara asupra aproapelui său. ⁴ El priveşte cu dispreţ pe cel vrednic de dispreţuit, dar cinsteşte pe ceice se tem de Domnul. El nu-şi ia vorba înapoi, dacă face un jurămînt în paguba lui. ⁵ El nu-şi dă banii cu dobîndă, şi nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartă aşa, nu se clatină nici odată. ¹⁶ ¹ (O cîntare a lui David.) Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred. ² Eu zic Domnului:,,Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!`` ³ Sfinţii, cari sînt în ţară, oamenii evlavioşi, sînt toată plăcerea mea. ⁴ Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n'aduc jertfele lor de sînge, şi nu pun numele lor pe buzele mele. ⁵ Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu. ⁶ O moştenire plăcută mi -a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi -a fost dată. ⁷ Eu binecuvintez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci pînă şi noaptea îmi dă îndemnuri inima. ⁸ Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: cînd este El la dreapta mea, nu mă clatin. ⁹ De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte. ¹⁰ Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea. ¹¹ Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sînt bucurii nespuse, şi desfătări vecinice în dreapta Ta. ¹⁷ ¹ (O rugăciune a lui David.) Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute! ² Să se arate dreptatea mea înaintea Ta, şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea! ³ Dacă îmi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gîndesc. ⁴ Cît priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvîntul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori; ⁵ paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele. ⁶ Strig către Tine, căci m'asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvîntul meu! ⁷ Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost, şi -i izbăveşti de protivnicii lor, prin dreapta Ta! ⁸ Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale, ⁹ de cei răi, cari mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, cari mă împresoară. ¹⁰ Ei îşi închid inima, au cuvintele semeţe în gură. ¹¹ Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pîndesc ca să mă trîntească la pămînt. ¹² Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pîndă în culcuşul lui. ¹³ Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară -l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta! ¹⁴ Scapă-mă de oameni, cu mîna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, cari îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pîntecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sînt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor. ¹⁵ Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău. ¹⁸ ¹ (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:),,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea! ² Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea! ³ Eu strig:,Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei. ⁴ Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii; ⁵ mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii. ⁶ Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui. ⁷ Atunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase. ⁸ Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea. ⁹ A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui. ¹⁰ Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului. ¹¹ Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri. ¹² Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc. ¹³ Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc. ¹⁴ A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă. ¹⁵ Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale. ¹⁶ El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7. ¹⁷ m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine. ¹⁸ Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu. ¹⁹ El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte. ²⁰ Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele: ²¹ căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu. ²² Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui. ²³ Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea. ²⁴ Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui. ²⁵ Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit; ²⁶ cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui. ²⁷ Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe. ²⁸ Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu. ²⁹ Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. ³⁰ Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El. ³¹ Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru? ³² Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă. ³³ El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele ³⁴ El îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă. ³⁵ Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare. ³⁶ Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele. ³⁷ Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc. ³⁸ Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele. ³⁹ Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele. ⁴⁰ Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc. ⁴¹ Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde! ⁴² Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe. ⁴³ Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus. ⁴⁴ El ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc. ⁴⁵ Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor. ⁴⁶ Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele, ⁴⁷ Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele, ⁴⁸ şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor. ⁴⁹ Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău. ⁵⁰ El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie. ¹⁹ ¹ (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mînilor Lui. ² O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. ³ Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: ⁴ dar răsunetul lor străbate tot pămîntul, şi glasul lor merge pînă la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui. ⁵ Şi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz: ⁶ răsare la un capăt al cerurilor, şi îşi isprăveşte drumul la celalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui. ⁷ Legea Domnului este desăvîrşită, şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor. ⁸ Orînduirile Domnului sînt fără prihană, şi veselesc inima; poruncile Domnului sînt curate şi luminează ochii. ⁹ Frica de Domnul este curată, şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sînt adevărate, toate sînt drepte. ¹⁰ Ele sînt mai de preţ decît aurul, decît mult aur curat; sînt mai dulci decît mierea, decît picurul din faguri. ¹¹ Robul Tău primeşte şi el învăţătura dela ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare. ¹² Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe cari nu le cunosc! ¹³ Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mîndrie, ca să nu stăpînească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari. ¹⁴ Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne, Stînca mea şi Izbăvitorul meu! ²⁰ ¹ (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov, ² să-ţi trimeată ajutor din locaşul Său cel Sfînt, şi să te sprijinească din Sion! ³ Să-Şi aducă aminte de toate darurile tale de mîncare, şi să primească arderile tale de tot! (Oprire.) ⁴ Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima, şi să-ţi împlinească toate planurile tale! ⁵ Atunci noi ne vom bucura de biruinţa ta, şi vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru. Domnul să-ţi asculte toate dorinţele tale! ⁶ Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul Său, şi -i va răspunde din ceruri, din locaşul Lui cel Sfînt, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui. ⁷ Unii se bizuiesc pe carăle lor, alţii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru. ⁸ Ei se îndoaie şi cad; dar noi ne ridicăm şi rămînem în picioare. ⁹ Scapă, Doamne, pe împăratul, şi ascultă-ne cînd Te chemăm! ²¹ ¹ (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, împăratul se bucură de ocrotirea puternică, pe care i -o dai Tu. Şi cum îl umple de veselie ajutorul Tău! ² I-ai dat ce -i dorea inima, şi n'ai lăsat neîmplinit ce -i cereau buzele. ³ Căci i-ai ieşit înainte cu binecuvîntări de fericire, şi i-ai pus pe cap o cunună de aur curat. ⁴ Îţi cerea viaţa, şi i-ai dat -o: o viaţă lungă pentru totdeauna şi pe vecie. ⁵ Mare este slava lui în urma ajutorului Tău. Tu pui peste el strălucirea şi măreţia. ⁶ Îl faci pe vecie o pricină de bunecuvîntări, şi -l umpli de bucurie înaintea Feţii Tale. ⁷ Căci împăratul se încrede în Domnul; şi bunătatea Celui Prea Înalt îl face să nu se clatine. ⁸ Mîna ta, împărate, va ajunge pe toţi vrăjmaşii tăi, dreapta ta va ajunge pe cei ce te urăsc, ⁹ şi -i vei face ca un cuptor aprins, în ziua cînd te vei arăta; Domnul îi va nimici în mînia Lui, şi -i va mînca focul. ¹⁰ Le vei şterge sămînţa de pe pămînt, şi neamul lor din mijlocul fiilor oamenilor. ¹¹ Ei au urzit lucruri rele împotriva ta, au făcut sfaturi rele, dar nu vor izbuti. ¹² Căci îi vei face să dea dosul, şi vei trage cu arcul tău asupra lor. ¹³ Scoală-te, Doamne, cu puterea Ta, şi vom cînta şi vom lăuda puterea Ta. ²² ¹ (Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca,,cerboaica zorilor``. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m'ai părăsit, şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s'asculţi plîngerile mele? ² Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n'am odihnă. ³ Totuş Tu eşti Cel Sfînt, şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel. ⁴ În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi -i izbăveai. ⁵ Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămîneau de ruşine. ⁶ Dar eu sînt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor. ⁷ Toţi ceice mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic: ⁸ ,,S'a încrezut în Domnul! Să -l mîntuiască Domnul, să -l izbăvească, fiindcă -l iubeşte!`` - ⁹ Da, Tu m'ai scos din pîntecele mamei, m'ai pus la adăpost de orice grijă la ţîţele mamei mele; ¹⁰ de cînd eram la sînul mamei, am fost supt paza Ta, din pîntecele mamei ai fost Dumnezeul meu. ¹¹ Nu Te depărta de mine, căci s'apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor. ¹² O mulţime de tauri sînt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară. ¹³ Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfîşie şi răcneşte. ¹⁴ Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s'a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înlăuntrul meu. ¹⁵ Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m'ai adus în ţărîna morţii. ¹⁶ Căci nişte cîni mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mînile şi picioarele: ¹⁷ toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pîndesc şi mă privesc; ¹⁸ îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea. ¹⁹ Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu! ²⁰ Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghiarele cînilor! ²¹ Scapă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului! ²² Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul adunării. ²³ Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi -L! Voi toţi, sămînţa lui Iacov, slăviţi -L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămînţa lui Israel! ²⁴ Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă cînd strigă către El. ²⁵ În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine. ²⁶ Cei săraci vor mînca şi se vor sătura, ceice caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie! ²⁷ Toate marginile pămîntului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta. ²⁸ Căci a Domnului este împărăţia: El stăpîneşte peste neamuri. ²⁹ Toţi cei puternici de pe pămînt vor mînca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară în ţărînă, ceice nu pot să-şi păstreze viaţa. ³⁰ O sămînţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei. ³¹ Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte. ²³ ¹ (O cîntare a lui David.) Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. ² El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă; ³ îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său. ⁴ Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mîngîie. ⁵ Tu îmi întinzi masa în faţa protivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el. ⁶ Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului pînă la sfîrşitul zilelor mele. ²⁴ ¹ (Un psalm al lui David.) Al Domnului este pămîntul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc! ² Căci El l -a întemeiat pe mări, şi l -a întărit pe rîuri. ³ Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica pînă la locul Lui cel Sfînt? - ⁴ Cel ce are mînile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună, şi nu jură ca să înşele. ⁵ Acela va căpăta binecuvîntarea Domnului, starea după voia Lui dată de Dumnezeul mîntuirii lui. ⁶ Iată partea de moştenire a celor ce -L cheamă, a celor ce caută Faţa Ta, Dumnezeul lui Iacov. - ⁷ Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-vă, porţi vecinice, ca să intre Împăratul slavei! - ⁸ ,,Cine este acest Împărat al slavei?`` -Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte. ⁹ Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-le, porţi vecinice, ca să intre Împăratul slavei! - ¹⁰ ,,Cine este acest Împărat al slavei?`` -Domnul oştirilor: El este Împăratul slavei! -(Oprire). ²⁵ ¹ La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul. ² În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine! ³ Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei. ⁴ Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi învaţă-mă cărările Tale. ⁵ Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mîntuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea! ⁶ Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta; căci sînt vecinice. ⁷ Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţa mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne! ⁸ Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea. ⁹ El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa. ¹⁰ Toate cărările Domnului sînt îndurare şi credincioşie, pentru cei ce păzesc legămîntul şi poruncile Lui. ¹¹ Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este! ¹² Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s'o aleagă. ¹³ El va locui în fericire, şi sămînţa lui va stăpîni ţara. ¹⁴ Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legămîntul făcut cu El le dă învăţătură. ¹⁵ Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ. ¹⁶ Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sînt părăsit şi nenorocit. ¹⁷ Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu! ¹⁸ Uită-Te la ticăloşia şi truda mea, şi iartă-mi toate păcatele mele. ¹⁹ Vezi cît de mulţi sînt vrăjmaşii mei, şi cu ce ură mare mă urmăresc. ²⁰ Păzeşte-mi sufletul, şi scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine cînd mă încred în Tine! ²¹ Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, cînd îmi pun nădejdea în Tine! ²² Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui. ²⁶ ¹ (Un psalm al lui David.) Fă-midreptate, Doamne, căci umblu în nevinovăţie, şi mă încred în Domnul, fără şovăire. ² Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă, trece-mi prin cuptorul de foc rărunchii şi inima! ³ Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei, şi umblu în adevărul Tău. ⁴ Nu şed împreună cu oamenii mincinoşi, şi nu merg împreună cu oamenii vicleni. ⁵ Urăsc adunarea celor ce fac răul, şi nu stau împreună cu cei răi. ⁶ Îmi spăl mînile în nevinovăţie, şi aşa înconjur altarul Tău, Doamne, ⁷ ca să izbucnesc în mulţămiri, şi să istorisesc toate minunile Tale. ⁸ Doamne, eu iubesc locaşul Casei Tale, şi locul în care locuieşte slava Ta. ⁹ Nu-mi lua sufletul împreună cu păcătoşii, nici viaţa cu oamenii cari varsă sînge, ¹⁰ ale căror mîni sînt nelegiuite, şi a căror dreaptă este plină de mită! ¹¹ Eu umblu în neprihănire; izbăveşte-mă, şi ai milă de mine! ¹² Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă: voi binecuvînta pe Domnul în adunări. ²⁷ ¹ (Un psalm al lui David.) Domnul este lumina şi mîntuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică? ² Cînd înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănînce carnea, tocmai ei-prigonitorii şi vrăjmaşii mei-se clatină şi cad. ³ Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s'ar teme. Chiar război de s'ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi. ⁴ Un lucru cer dela Domnul, şi -l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului, şi să mă minunez de Templul Lui. ⁵ Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde supt acoperişul cortului Lui, şi mă va înălţa pe o stîncă. ⁶ Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, cari mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui în sunetul trîmbiţei, voi cînta şi voi lăuda pe Domnul. ⁷ Ascultă-mi, Doamne, glasul cînd Te chiem: ai milă de mine şi ascultă-mă! ⁸ Inima îmi zice din partea Ta:,,Caută Faţa Mea!`` Şi Faţa Ta, Doamne, o caut! ⁹ Nu-mi ascunde Faţa Ta, nu îndepărta cu mînie pe robul Tău! Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mîntuirii mele! ¹⁰ Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte. ¹¹ Învaţă-mă, Doamne, calea Ta, şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei. ¹² Nu mă lăsa la bunul plac al protivnicilor mei! Căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi, şi nişte oameni, cari nu suflă decît asuprire. ¹³ O! dacă n'aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pămîntul celor vii!... ¹⁴ Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul! ²⁸ ¹ (Un psalm al lui David.) Doamne, către Tine strig. Stînca mea! Nu rămînea surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se pogoară în groapă. ² Ascultă glasul rugăciunilor mele, cînd strig către Tine, şi cînd îmi ridic mînile spre locaşul Tău cel Sfînt. ³ Nu mă lua de pe pămînt împreună cu cei răi şi cu oamenii nelegiuiţi, cari vorbesc de pace aproapelui lor şi, cînd colo, au răutate în inimă. ⁴ Răsplăteşte-le după lucrările lor şi după răutatea faptelor lor, răsplăteşte-le după lucrarea mînilor lor! Dă-le plata care li se cuvine! ⁵ Căci ei nu iau aminte la lucrările Domnului, la lucrarea mînilor Lui. Să -i doboare şi să nu -i mai scoale! ⁶ Binecuvîntat să fie Domnul, căci ascultă glasul rugăciunilor mele. ⁷ Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima, şi sînt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima, şi -L laud prin cîntările mele. ⁸ Domnul este tăria poporului Său, El este Stînca izbăvitoare a unsului Său. ⁹ Mîntuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvîntează moştenirea Ta! Fii păstorul şi sprijinitorul lor în veci. ²⁹ ¹ (Un psalm al lui David.) Fiii lui Dumnezeu, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinste. ² Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte! ³ Glasul Domnului răsună pe ape, Dumnezeul slavei face să bubue tunetul: Domnul este pe ape mari. ⁴ Glasul Domnului este puternic, glasul Domnului este măreţ. ⁵ Glasul Domnului sfarmă cedrii; Domnul sfarmă cedrii Libanului; ⁶ îi face să sară ca nişte viţei, şi Libanul şi Sirionul sar ca nişte pui de bivoli. ⁷ Glasul Domnului face să ţîşnească flăcări de foc, ⁸ glasul Domnului face să se cutremure pustia; Domnul face să tremure pustia Cades. ⁹ Glasul Domnului face pe cerboaice să nască; El despoaie pădurile; în locaşul Lui totul strigă:,,Slavă!`` ¹⁰ Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie cînd cu potopul, şi Domnul împărăţeşte în veci pe scaunul Lui de domnie. ¹¹ Domnul dă tărie poporului Său, Domnul binecuvintează pe poporul Său cu pace. ³⁰ ¹ (Un psalm. O cîntare pentru sfinţirea Casei Domnului, făcută de David.) Te înalţ, Doamne, căci m'ai ridicat, şi n'ai lăsat pe vrăjmaşii mei să se bucure de mine. ² Doamne, Dumnezeule, eu am strigat către Tine, şi Tu m'ai vindecat. ³ Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din locuinţa morţilor, Tu m'ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se pogoară în groapă. ⁴ Cîntaţi Domnului, voi cei iubiţi de El, măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfînt! ⁵ Căci mînia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plînsul, iar dimineaţa veselia. ⁶ Cînd îmi mergea bine, ziceam:,,Nu mă voi clătina niciodată!`` ⁷ Doamne, prin bunăvoinţa Ta mă aşezasei pe un munte tare... dar Ţi-ai ascuns Faţa, şi m'am turburat. ⁸ Doamne, eu am strigat către tine, şi m'am rugat Domnului, zicînd: ⁹ ,,Ce vei cîştiga dacă-mi verşi sîngele, şi mă pogori în groapă? Poate să Te laude ţărîna? Poate ea să vestească credincioşia Ta? ¹⁰ Ascultă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă!`` - ¹¹ Şi mi-ai prefăcut tînguirile în veselie, mi-ai deslegat sacul de jale, şi m'ai încins cu bucurie, ¹² pentruca inima mea să-Ţi cînte, şi să nu stea mută. Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!