Psalms 130:1-150:6 (O cîntare a treptelor.) Din fundul adîncului, Te chem, Doamne!

Romanian⁽ⁱ⁾ ¹ (O cîntare a treptelor.) Din fundul adîncului, Te chem, Doamne! ² Doamne, ascultă-mi glasul! Să ia aminte urechile Tale la glasul cererilor mele! ³ Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne? ⁴ Dar la Tine este iertare, ca să fii temut. ⁵ Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte, şi aştept făgăduinţa Lui. ⁶ Sufletul meu aşteaptă pe Domnul, mai mult decît aşteaptă străjerii dimineaţa, da, mai mult decît aşteaptă străjerii dimineaţa. ⁷ Israele, pune-ţi nădejdea în Domnul, căci la Domnul este îndurarea, şi la El este belşug de răscumpărare! ⁸ El va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui. ¹³¹ ¹ (O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) Doamne, eu n'am o inimă îngîmfată, nici priviri trufaşe, nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari şi prea înalte pentru mine. ² Dimpotrivă, sufletul îmi este liniştit şi potolit, ca un copil înţercat, care stă lîngă mamă-sa; da, sufletul meu este ca un copil înţercat. ³ Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele, de acum şi pînă în veac! ¹³² ¹ (O cîntare a treptelor.) Doamne, adu-Ţi aminte de David, şi de toate necazurile lui! ² Adu-Ţi aminte cum a jurat el Domnului, şi a făcut următoarea juruinţă Puternicului lui Iacov: ³ ,,Nu voi intra în cortul în care locuiesc, nu mă voi sui în patul în care mă odihnesc, ⁴ nu voi da domn ochilor mei, nici aţipire pleoapelor mele, ⁵ pînă nu voi găsi un loc pentru Domnul, o locuinţă pentru Puternicul lui Iacov.`` - ⁶ Iată, am auzit vorbindu-se despre el la Efrata, l-am găsit în ogorul Iaar... ⁷ ,,Haidem la locuinţa Lui, să ne închinăm înaintea aşternutului picioarelor Lui!... ⁸ Scoală-Te, Doamne, vino la locul tău de odihnă, Tu şi Chivotul măreţiei Tale! ⁹ Preoţii Tăi să se îmbrace în neprihănire, şi credincioşii Tăi să scoată strigăte de bucurie! ¹⁰ Pentru robul Tău David, nu lepăda pe unsul Tău!`` - ¹¹ Domnul a jurat lui David adevărul, şi nu Se va întoarce dela ce a jurat:,,Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din trupul tău. ¹² Dacă fiii tăi vor păzi legămîntul Meu, şi învăţăturile Mele, pe cari li le voi da, vor şedea şi fiii lor în veci pe scaunul tău de domnie.`` - ¹³ Da, Domnul a ales Sionul, l -a dorit ca locuinţă a Lui, şi a zis: ¹⁴ ,,Acesta este locul Meu de odihnă pe vecie; voi locui în el, căci l-am dorit. ¹⁵ Îi voi binecuvînta din belşug hrana, voi sătura cu pîne pe săracii lui. ¹⁶ Voi îmbrăca în mîntuire pe preoţii lui, şi credincioşii lui vor scoate strigăte de bucurie. ¹⁷ Acolo voi înălţa puterea lui David, voi pregăti o candelă unsului Meu, ¹⁸ voi îmbrăca cu ruşine pe vrăjmaşii lui, şi peste el va străluci cununa lui.`` ¹³³ ¹ (O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună! ² Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui, se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, se pogoară pe marginea veşmintelor lui. ³ Este ca roua Hermonului, care se pogoară pe munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvîntarea, viaţa, pentru vecinicie. ¹³⁴ ¹ (O cîntare a treptelor.) Iată, binecuvîntaţi pe Domnul, toţi robii Domnului, cari staţi noaptea în Casa Domnului! ² Ridicaţi-vă mînile spre sfîntul locaş, şi binecuvîntaţi pe Domnul! ³ Domnul să te binecuvinteze din Sion, El, care a făcut cerurile şi pămîntul! ¹³⁵ ¹ Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi Numele Domnului, lăudaţi -L, robi ai Domnului, ² cari staţi în Casa Domnului, în curţile Casei Dumnezeului nostru! ³ Lăudaţi pe Domnul, căci Domnul este bun; cîntaţi Numele Lui, căci este binevoitor. ⁴ Căci Domnul Şi -a ales pe Iacov, pe Israel, ca să fie al Lui. ⁵ Ştiu că Domnul este mare, şi că Domnul nostru este mai pe sus de toţi dumnezeii. ⁶ Domnul face tot ce vrea în ceruri şi pe pămînt, în mări şi în toate adîncurile. ⁷ El ridică norii dela marginile pămîntului, dă naştere la fulgere şi ploaie, şi scoate vîntul din cămările lui. ⁸ El a lovit pe întîii născuţi ai Egiptului, dela oameni pînă la dobitoace. ⁹ A trimes semne şi minuni, în mijlocul tău, Egiptule: împotrivalui Faraon şi împotriva tuturor slujitorilor lui. ¹⁰ A lovit multe neamuri, şi a ucis împăraţi puternici: ¹¹ pe Sihon, împăratul Amoriţilor, pe Og, împăratul Basanului, şi pe toţi împăraţii Canaanului; ¹² şi le -a dat ţara de moştenire, de moştenire poporului Său Israel. ¹³ Doamne, Numele Tău rămîne pe vecie; Doamne, pomenirea Ta ţine din neam în neam, ¹⁴ căci Domnul va judeca pe poporul Său, şi va avea milă de robii Săi. ¹⁵ Idolii neamurilor sînt argint şi aur, lucrare făcută de mînile oamenilor. ¹⁶ Au gură, şi nu vorbesc, au ochi, şi nu văd, ¹⁷ au urechi, şi totuş n'aud, da, n'au suflare în gură. ¹⁸ Ca ei sînt cei ce -i fac, toţi cei ce se încred în ei. ¹⁹ Casa lui Israel, binecuvîntaţi pe Domnul! Casa lui Aaron, binecuvîntaţi pe Domnul! ²⁰ Casa lui Levi, binecuvîntaţi pe Domnul! Cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvîntaţi pe Domnul! ²¹ Domnul să fie binecuvîntat din Sion, El, care locuieşte în Ierusalim! Lăudaţi pe Domnul! ¹³⁶ ¹ Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui! ² Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, căci în veac ţine îndurarea Lui! ³ Lăudaţi pe Domnul domnilor, căci în veac ţine îndurarea Lui! ⁴ Pe Cel ce singur face minuni mari, căci în veac ţine îndurarea Lui! ⁵ Pe Cel ce a făcut cerurile cu pricepere, căci în veac ţine îndurarea Lui! ⁶ Pe cel ce a întins pămîntul pe ape, căci în veac ţine îndurarea Lui! ⁷ Pe Cel ce a făcut luminători mari, căci în veac ţine îndurarea Lui! ⁸ Soarele, ca să stăpînească ziua, căci în veac ţine îndurarea Lui! ⁹ Luna şi stelele, ca să stăpînească noaptea, căci în veac ţine îndurarea Lui! ¹⁰ Pe Cel ce a lovit pe Egipteni în întîii lor născuţi, căci în veac ţine îndurarea Lui! ¹¹ Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, căci în veac ţine îndurarea Lui! ¹² Cu mînă tare şi cu braţ întins, căci în veac ţine îndurarea Lui! ¹³ Pe Cel ce a tăiat în două marea Roşie, căci în veac ţine îndurarea Lui! ¹⁴ Care a trecut pe Israel prin mijlocul ei, căci în veac ţine îndurarea Lui! ¹⁵ Şi a aruncat pe Faraon şi oştirea lui în marea Roşie, căci în veac ţine îndurarea Lui! ¹⁶ Pe Cel ce a călăuzit pe poporul Său în pustie, căci în veac ţine îndurarea Lui! ¹⁷ Pe Cel ce a lovit împăraţi mari, căci în veac ţine îndurarea Lui! ¹⁸ Pe Cel ce a ucis împăraţi puternici, căci în veac ţine îndurarea Lui! ¹⁹ Pe Sihon, împăratul Amoriţilor, căci în veac ţine îndurarea Lui! ²⁰ Şi pe Og, împăratul Basanului, căci în veac ţine îndurarea Lui! ²¹ Şi le -a dat ţara de moştenire, căci în veac ţine îndurarea Lui! ²² De moştenire robului Său Israel, căci în veac ţine îndurarea Lui! ²³ Pe Cel ce Şi -a adus aminte de noi, cînd eram smeriţi, căci în veac ţine îndurarea Lui! ²⁴ Şi ne -a izbăvit de asupritorii noştri, căci în veac ţine îndurarea Lui! ²⁵ Pe Cel ce dă hrană oricărei făpturi, căci în veac ţine îndurarea Lui! ²⁶ Lăudaţi pe Dumnezeul cerurilor, căci în veac ţine îndurarea Lui! ¹³⁷ ¹ Pe malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos şi plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion. ² În sălciile din ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele. ³ Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd:,,Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!`` - ⁴ Cum să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin? ⁵ Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei! ⁶ Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele! ⁷ Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau:,,Radeţi -l, radeţi -l din temelii!`` ⁸ Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut! ⁹ Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi -i va zdrobi de stîncă! ¹³⁸ ¹ (Un psalm al lui David.) Te laud din toată inima, cînt laudele Tale înaintea dumnezeilor. ² Mă închin în Templul Tău cel sfînt, şi laud Numele Tău, pentru bunătatea şi credincioşia Ta, căci Ţi s'a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale. ³ În ziua cînd Te-am chemat, m'ai ascultat, m'ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul. ⁴ Toţi împăraţii pămîntului Te vor lăuda, Doamne, cînd vor auzi cuvintele gurii Tale; ⁵ ei vor lăuda căile Domnului, căci mare este slava Domnului! ⁶ Domnul este înălţat: totuş vede pe cei smeriţi, şi cunoaşte de departe pe cei îngîmfaţi. ⁷ Cînd umblu în mijlocul strîmtorării, Tu mă înviorezi, Îţi întinzi mîna spre mînia vrăjmaşilor mei, şi dreapta Ta mă mîntuieşte. ⁸ Domnul va sfîrşi ce a început pentru mine. Doamne, bunătatea Ta ţine în veci: nu părăsi lucrările mînilor Tale. ¹³⁹ ¹ (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ² ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul. ³ Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele. ⁴ Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. ⁵ Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine. ⁶ O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde. ⁷ Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? ⁸ Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; ⁹ Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, ¹⁰ şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca. ¹¹ Dacă voi zice:,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!`` ¹² Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina. ¹³ Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele: ¹⁴ Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! ¹⁵ Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului. ¹⁶ Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. ¹⁷ Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor! ¹⁸ Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine. ¹⁹ O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge! ²⁰ Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi! ²¹ Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta? ²² Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei. ²³ Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile! ²⁴ Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei! ¹⁴⁰ ¹ (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzeşte-mă de oamenii asupritori, ² cari cugetă lucruri rele în inima lor, şi sînt totdeauna gata să aţîţe războiul! ³ Ei îşi ascut limba ca un şarpe, au pe buze o otravă de năpîrcă. - ⁴ Păzeşte-mă, Doamne, de mîinile celui rău! Fereşte-mă de oamenii asupritori, cari se gîndesc să mă doboare! ⁵ Nişte îngîmfaţi îmi întind curse şi laţuri, pun reţele dealungul drumului, şi îmi întind capcane. -(Oprire). ⁶ Eu zic Domnului:,,Tu eşti Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele! ⁷ Doamne, Dumnezeule, tăria mîntuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.`` ⁸ Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău, nu lăsa să -i izbutească planurile, ca să nu se fălească! -(Oprire). ⁹ Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor! ¹⁰ Cărbuni aprinşi să cadă peste ei! În foc să fie aruncaţi, în adîncuri, de unde să nu se mai scoale! ¹¹ Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pămînt, şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi -l duce la pierzanie. ¹² Ştiu că Domnul face dreptate celui obijduit, dreptate celor lipsiţi. ¹³ Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta. ¹⁴¹ ¹ (Un psalm al lui David.) Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, cînd Te chem! ² Ca tămîia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mînilor mele! ³ Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele! ⁴ Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreună cu oamenii cari fac răul, şi să nu mănînc din ospeţele lor! ⁵ Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul dela ea: dar rugăciunea mea se va înalţa într'una împotriva răutăţii lor. ⁶ Cînd li se vor prăvăli judecătorii dealungul stîncilor, atunci vor asculta cuvintele mele, şi vor vedea că sînt plăcute. ⁷ Cum se brăzdează şi se spintecă pămîntul, aşa ni se risipesc oasele la gura mormîntului. ⁸ De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul! ⁹ Păzeşte-mă de cursa pe care mi -o întind ei, şi de piedicile celor ce fac răul! ¹⁰ Să cadă cei răi în laţurile lor, în timp ce eu să scap! ¹⁴² ¹ (O cîntare a lui David. O rugăciune făcută cînd era în peşteră.) Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul. ² Îmi vărs necazul înaintea Lui, şi-mi povestesc strîmtorarea înaintea Lui. ³ Cînd îmi este mîhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă. ⁴ Aruncă-Ţi ochii la dreapta, şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu -i pasă de sufletul meu. ⁵ Doamne, către Tine strig, şi zic:,,Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pămîntul celor vii.`` ⁶ Ia aminte la strigătele mele, căci sînt nenorocit de tot. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sînt mai tari decît mine. ⁷ Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare, cînd îmi vei face bine. ¹⁴³ ¹ (Un psalm al lui David.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ţi urechea la cererile mele! Ascultă-mă în credincioşia şi dreptatea Ta! ² Nu intra la judecată cu robul Tău! Căci nici un om viu nu este fără prihană înaintea Ta. ³ Vrăjmaşul îmi urmăreşte sufletul, îmi calcă viaţa în picioare la pămînt: mă face să locuiesc în întunerec, ca cei ce au murit de multă vreme. ⁴ Îmi este mîhnit duhul în mine, îmi este turburată inima în lăuntrul meu. ⁵ Mi-aduc aminte de zilele de odinioară, mă gîndesc la toate lucrările Tale, cuget la lucrarea mînilor Tale. ⁶ Îmi întînd mînile spre Tine; îmi suspină sufletul după Tine, ca un pămînt uscat. - ⁷ Grăbeşte de m'ascultă, Doamne! Mi se topeşte duhul: nu-mi ascunde Faţa Ta! Căci aş ajunge atunci ca cei ce se pogoară în groapă! ⁸ Fă-mă să aud disdedimineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul. ⁹ Scapă-mă de vrăjmaşii mei, Doamne, căci la Tine caut adăpost. ¹⁰ Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă! ¹¹ Pentru Numele Tău, Doamne, înviorează-mă; în dreptatea Ta, scoate-mi sufletul din necaz! ¹² În bunătatea Ta, nimiceşte pe vrăjmaşii mei, şi perde pe toţi protivnicii sufletului meu, căci eu sînt robul Tău. ¹⁴⁴ ¹ (Un psalm al lui David.) Binecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea, care-mi deprinde mînile la luptă, degetele la bătălie, ² Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea, Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu! ³ Doamne, ce este omul, ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el? ⁴ Omul este ca o suflare, zilele lui sînt ca umbra care trece. ⁵ Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te! Atinge munţii, ca să fumege! ⁶ Fulgeră, şi risipeşte pe vrăjmaşii mei! Aruncă-Ţi săgeţile, şi pune -i pe fugă! ⁷ Întinde-Ţi mînile de sus, izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari, din mîna fiilor celui străin, ⁸ a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă. ⁹ Dumnezeule, Îţi voi cînta o cîntare nouă, Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde. ¹⁰ Tu, care dai împăraţilor biruinţa, care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David, ¹¹ izbăveşte-mă şi scapă-mă din mîna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!... ¹² Fiii noştri sînt ca nişte odrasle, cari cresc în tinereţa lor; fetele noastre ca nişte stîlpi săpaţi frumos, cari fac podoaba caselor împărăteşti. ¹³ Grînarele noastre sînt pline, şi gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în cîmpiile noastre: ¹⁴ viţelele noastre sînt prăsitoare; nu -i nicio pagubă, nicio robie, nici un ţipăt în uliţele noastre! ¹⁵ Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul! ¹⁴⁵ ¹ (O cîntare de laudă a lui David.) Te voi înălţa, Dumnezeule, Împăratul meu, şi voi binecuvînta Numele tău în veci de veci. ² În fie care zi Te voi binecuvînta, şi voi lăuda Numele Tău în veci de veci. ³ Mare este Domnul şi foarte vrednic de laudă, şi mărimea Lui este nepătrunsă. ⁴ Fiecare neam de om să laude lucrările Tale, şi să vestească isprăvile Tale cele mari! ⁵ Voi spune strălucirea slăvită a măreţiei Tale, şi voi cînta minunile Tale. ⁶ Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoşată, şi eu voi povesti mărimea Ta. ⁷ Să se trîmbiţeze aducerea aminte de nemărginita Ta bunătate, şi să se laude dreptatea Ta! ⁸ Domnul este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi plin de bunătate. ⁹ Domnul este bun faţă de toţi, şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui. ¹⁰ Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne! Şi credincioşii Tăi Te vor binecuvînta. ¹¹ Vor spune slava împărăţiei Tale, şi vor vesti puterea Ta, ¹² ca să facă cunoscut fiilor oamenilor puterea Ta, şi strălucirea plină de slavă a împărăţiei Tale. ¹³ Împărăţia Ta este o împărăţie vecinică, şi stăpînirea Ta rămîne în picioare în toate veacurile. ¹⁴ Domnul sprijineşte pe toţi ceice cad, şi îndreaptă pe cei încovoiaţi. ¹⁵ Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine, şi Tu le dai hrana la vreme. ¹⁶ Îţi deschizi mîna, şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă. ¹⁷ Domnul este drept în toate căile Lui, şi milostiv în toate faptele Lui. ¹⁸ Domnul este lîngă toţi cei ce -L cheamă, lîngă cei ce -L cheamă cu toată inima. ¹⁹ El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi -i scapă. ²⁰ Domnul păzeşte pe toţi cei ce -L iubesc, şi nimiceşte pe toţi cei răi. ²¹ Gura mea să vestească lauda Domnului, şi orice făptură să binecuvînteze Numele Lui cel sfînt în veci de veci! ¹⁴⁶ ¹ Lăudaţi pe Domnul! Laudă, suflete, pe Domnul! ² Voi lăuda pe Domnul cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi. ³ Nu vă încredeţi în cei mari, în fiii oamenilor, în cari nu este ajutor. ⁴ Suflarea lor trece, se întorc în pămînt, şi în aceeaş zi le pier şi planurile lor. ⁵ Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său! ⁶ El a făcut cerurile şi pămîntul, marea şi tot ce este în ea. El ţine credincioşia în veci. ⁷ El face dreptate celor asupriţi; dă pîne celor flămînzi: Domnul izbăveşte pe prinşii de război; ⁸ Domnul deschide ochii orbilor; Domnul îndreaptă pe cei încovoiaţi; Domnul iubeşte pe cei neprihăniţi. ⁹ Domnul ocroteşte pe cei străini, sprijineşte pe orfan şi pe văduvă, dar răstoarnă calea celor răi. ¹⁰ Domnul împărăţeşte în veci; Dumnezeul tău, Sioane, rămîne din veac în veac! Lăudaţi pe Domnul! ¹⁴⁷ ¹ Lăudaţi pe Domnul! Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut, şi se cuvine să -L lăudăm. ² Domnul zideşte iarăş Ierusalimul, strînge pe surghiuniţii lui Israel; ³ tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile. ⁴ El socoteşte numărul stelelor, şi le dă nume la toate. ⁵ Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este fără margini. ⁶ Domnul sprijineşte pe cei nenorociţi, şi doboară pe cei răi la pămînt. ⁷ Cîntaţi Domnului cu mulţămiri, lăudaţi pe Dumnezeul nostru cu arfa! ⁸ El acopere cerul cu nori, pregăteşte ploaia pentru pămînt, şi face să răsară iarba pe munţi. ⁹ El dă hrană vitelor, şi puilor corbului cînd strigă. ¹⁰ Nu de puterea calului Se bucură El, nu-Şi găseşte plăcerea în picioarele omului. ¹¹ Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui. ¹² Laudă pe Domnul, Ierusalime, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane! ¹³ Căci El întăreşte zăvoarele porţilor, El binecuvintează pe fiii tăi în mijlocul tău; ¹⁴ El dă pace ţinutului tău, şi te satură cu cel mai bun grîu ¹⁵ El Îşi trimete poruncile pe pămînt, Cuvîntul Lui aleargă cu iuţeală mare. ¹⁶ El dă zăpada ca lîna, El presară bruma albă ca cenuşa; ¹⁷ El Îşi asvîrle ghiaţa în bucăţi; cine poate sta înaintea frigului Său? ¹⁸ El Îşi trimete Cuvîntul Său, şi le topeşte; pune să sufle vîntul Lui, şi apele curg. ¹⁹ El descopere lui Iacov Cuvîntul Său, lui Israel legile şi poruncile Sale. ²⁰ El n -a lucrat aşa cu toate neamurile, şi ele nu cunosc poruncile Lui. Lăudaţi pe Domnul! ¹⁴⁸ ¹ Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din înălţimea cerurilor, lăudaţi -L în locurile cele înalte! ² Lăudaţi -L toţi îngerii Lui! Lăudaţi -L, toate oştirile Lui! ³ Lăudaţi -L, soare şi lună, lăudaţi -L, toate stelele luminoase! ⁴ Lăudaţi -L, cerurile cerurilor, şi voi, ape, cari sînteţi mai pe sus de ceruri! ⁵ Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit şi au fost făcute, ⁶ le -a întărit pe veci de veci; le -a dat legi, şi nu le va călca. ⁷ Lăudaţi pe Domnul de jos de pe pămînt, balauri de mare, şi adîncuri toate; ⁸ foc şi grindină, zăpadă şi ceaţă, vînturi năpraznice, cari împliniţi poruncile Lui, ⁹ munţi şi dealuri toate, pomi roditori, şi cedri toţi, ¹⁰ fiare şi vite toate, tîrîtoare şi păsări înaripate, ¹¹ împăraţi ai pămîntului şi popoare toate, voievozi şi toţi judecătorii pămîntului, ¹² tineri şi tinere, bătrîni şi copii! ¹³ Să laude Numele Domnului! Căci numai Numele Lui este înălţat: măreţia Lui este mai pe sus de pămînt şi ceruri. ¹⁴ El a înalţat tăria poporului Său: iată o pricină de laudă pentru toţi credincioşii Lui, pentru copiii lui Israel, popor de lîngă El. Lăudaţi pe Domnul! ¹⁴⁹ ¹ Lăudaţi pe Domnul! Cîntaţi Domnului o cîntare nouă, cîntaţi laudele Lui în adunarea credincioşilor Lui! ² Să se bucure Israel de Cel ce l -a făcut, să se veselească fiii Sionului de Împăratul lor! ³ Să laude Numele Lui cu jocuri, să -L laude cu toba şi cu arfa! ⁴ Căci Domnul are plăcere de poporul Său, şi slăveşte pe cei nenorociţi, mîntuindu -i. ⁵ Să salte de bucurie credincioşii Lui îmbrăcaţi în slavă, să scoată strigăte de bucurie în aşternutul lor! ⁶ Laudele lui Dumnezeul să fie în gura lor, şi sabia cu două tăişuri în mîna lor, ⁷ ca să facă răzbunare asupra neamurilor, şi să pedepsească popoarele; ⁸ să lege pe împăraţii lor cu lanţuri, şi pe mai marii lor cu obezi de fer, ⁹ ca să aducă la îndeplinire împotriva lor judecata scrisă! Aceasta este o cinste pentru toţi credincioşii Lui. Lăudaţi pe Domnul! ¹⁵⁰ ¹ Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Dumnezeu în Locaşul Lui cel sfînt, lăudaţi -L în întinderea cerului, unde se arată puterea Lui! ² Lăudaţi -L pentru isprăvile Lui cele mari, lăudaţi -L, după mărimea Lui nemărginită! ³ Lăudaţi -L cu sunet de trîmbiţă, lăudaţi -L cu alăuta şi arfa! ⁴ Lăudaţi -L cu timpane şi cu jocuri, lăudaţi -L, cîntînd cu instrumente cu coarde şi cu cavalul. ⁵ Lăudaţi -L cu chimvale sunătoare, lăudaţi -L cu chimvale zîngănitoare! ⁶ Tot ce are suflare, să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul