Psalms 102:1-119:176

Romanian(i) 1 (O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine! 2 Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab! 3 Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune. 4 Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc. 5 Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne. 6 Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături; 7 nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş. 8 În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor. 9 Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura, 10 din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe. 11 Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba. 12 Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam. 13 Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el. 14 Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui. 15 Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta. 16 Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa. 17 El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea. 18 Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul! 19 Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt, 20 ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte; 21 pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim, 22 cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului. 23 El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele, 24 Eu zic:,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!`` 25 Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale. 26 Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba. 27 Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi. 28 Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta. 103 1 Binecuvintează, suflete, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvinteze Numele Lui cel sfînt! 2 Binecuvintează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui! 3 El îţi iartă toate fărădelegile tale El îţi vindecă toate boalele tale; 4 El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare; 5 El îţi satură de bunătăţi bătrîneţa, şi te face să întinereşti iarăş ca vulturul. 6 Domnul face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi. 7 El Şi -a arătat căile Sale lui Moise, şi lucrările Sale copiilor lui Israel. 8 Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător si bogat în bunătate. 9 El nu Se ceartă fără încetare, şi nu ţine mînia pe vecie. 10 Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre. 11 Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt, atît este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El; 12 cît este de departe răsăritul de apus, atît de mult depărtează El fărădelegile noastre dela noi. 13 Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură domnul de ceice se tem de El. 14 Căci El ştie din ce sîntem făcuţi; Îşi aduce aminte că sîntem ţărînă. 15 Omul! zilele lui sînt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe cîmp. 16 Cînd trece un vînt peste ea, nu mai este, şi locul pe care -l cuprindea, n'o mai cunoaşte. 17 Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru ceice se tem de El, şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor, 18 pentru ceice păzesc legămîntul Lui, şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească. 19 Domnul Şi -a aşezat scaunul de domnie în ceruri, şi domnia Lui stăpîneşte peste tot. 20 Binecuvîntaţi pe Domnul, îngerii Lui, cari sînteţi tari în putere, cari împliniţi poruncile Lui, şi cari ascultaţi de glasul cuvîntului Lui. 21 Binecuvîntaţi pe Domnul, toate oştirile Lui, robii Lui, cari faceţi voia Lui! 22 Binecuvîntaţi pe Domnul, toate lucrările Lui, în toate locurile stăpînirii Lui! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! 104 1 Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie! 2 Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort. 3 Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului. 4 Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori. 5 Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina. 6 Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi, 7 dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă, 8 suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu. 9 Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul. 10 Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi. 11 Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici. 12 Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri. 13 Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale. 14 Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană: 15 vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima. 16 Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El. 17 În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi; 18 munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri. 19 El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună. 20 Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare; 21 puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu. 22 Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor. 23 Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara. 24 Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale. 25 Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari. 26 Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei. 27 Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme. 28 Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale. 29 Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor. 30 Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului. 31 În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui! 32 El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă. 33 Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi. 34 Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul. 35 Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul! 105 1 Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui! 2 Cîntaţi, cîntaţi în cinstea Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui! 3 Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfînt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul! 4 Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui! 5 Aduceţi-vă aminte de semnele minunate pe cari le -a făcut, de minunile şi de judecăţile rostite de gura Lui, 6 sămînţă a robului Său Avraam, copii ai lui Iacov, aleşii Săi! 7 Domnul este Dumnezeul nostru: Judecăţile Lui se aduc la îndeplinire pe tot pămîntul. 8 El Îşi aduce aminte totdeauna de legămîntul Lui, de făgăduinţele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om, 9 de legămîntul, pe care l -a încheiat cu Avraam, şi de jurămîntul, pe care l -a făcut lui Issac; 10 El l -a făcut lege pentru Iacov, legămînt vecinic pentru Israel, 11 zicînd:,,Ţie îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire, care v'a căzut la sorţ.`` 12 Pe atunci ei erau puţini la număr, foarte puţini la număr, şi străini în ţară; 13 mergeau dela un neam la altul, şi de la o împărăţie la un alt popor; 14 dar n'a dat voie nimănui să -i asuprească, şi a pedepsit împăraţi din pricina lor. 15 ,,Nu vă atingeţi de unşii Mei, -a zis El-şi nu faceţi rău proorocilor Mei!`` 16 A chemat foametea asupra ţării, şi a tăiat orice mijloc de trai. 17 Le -a trimes înainte pe un om; Iosif a fost vîndut ca rob. 18 I-au strîns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare, 19 pînă la vremea cînd s'a întîmplat ce vestise el, şi pînă cînd l -a încercat Cuvîntul Domnului. 20 Atunci împăratul a trimes să -i scoată lanţurile, şi stăpînitorul popoarelor l -a izbăvit. 21 L -a pus domn peste casa lui, şi dregătorul tuturor averilor lui, 22 ca să lege după plac pe domnitorii lui, şi să înveţe pe bătrînii lui înţelepciunea. 23 Atunci Israel a venit în Egipt, şi Iacov a locuit în ţara lui Ham. 24 Domnul a înmulţit pe poporul Său foarte mult, şi l -a făcut mai puternic decît protivnicii lui. 25 Acestora le -a schimbat inima, pînă acolo că au urît pe poporul Lui, şi s'au purtat mişeleşte cu robii Săi. 26 A trimes pe robul Său Moise, şi pe Aaron, pe care -l alesese. 27 Prin puterea Lui, ei au făcut semne minunate în mijlocul lor, au făcut minuni în ţara lui Ham. 28 A trimes întunerec şi a adus negura, ca să nu fie neascultători la Cuvîntul Lui. 29 Le -a prefăcut apele în sînge, şi a făcut să le piară toţi peştii. 30 Ţara lor a forfotit de broaşte, pînă în odăile împăraţilor lor. 31 El a zis, şi au venit muşte otrăvitoare, păduchi pe tot ţinutul lor. 32 În loc de ploaie le -a dat grindină, şi flăcări de foc în ţara lor. 33 Le -a bătut viile şi smochinii, şi a sfărîmat copacii din ţinutul lor. 34 El a zis, şi au venit lăcuste, lăcuste fără număr, 35 cari au mîncat toată iarba din ţară, şi au mistuit roadele de pe cîmpiile lor. 36 A lovit pe toţi întîii născuţi din ţara lor, toată pîrga puterii lor. 37 A scos pe poporul Său cu argint şi aur, şi niciunul n'a şovăit dintre seminţiile Lui. 38 Egiptenii s'au bucurat de plecarea lor, căci îi apucase groaza de ei. 39 A întins un nor, ca să -i acopere, şi focul, ca să lumineze noaptea. 40 La cererea lor, a trimes prepeliţe, şi i -a săturat cu pîne din cer. 41 A deschis stînca, şi au curs ape, cari s-au vărsat ca un rîu în locurile uscate. 42 Căci Şi -a adus aminte de Cuvîntul Lui cel sfînt, şi de robul Său Avraam. 43 A scos pe poporul Său cu veselie, pe aleşii Săi în mijlocul strigătelor de bucurie. 44 Le -a dat pămînturile neamurilor, şi au pus stăpînire pe rodul muncii popoarelor, 45 ca să păzească poruncile Lui, şi să ţină legile Lui. Lăudaţi pe Domnul! 106 1 Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci! 2 Cine va putea spune isprăvile măreţe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui? 3 Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme! 4 Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău! Adu-Ţi aminte de mine, şi dă -i ajutorul Tău, 5 ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău, şi să mă laud cu moştenirea Ta! 6 Noi am păcătuit ca şi părinţii noştri, am săvîrşit nelegiuirea, am făcut rău. 7 Părinţii noştri în Egipt n'au luat aminte la minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale, şi au fost neascultători la mare, la marea Roşie. 8 Dar El i -a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea. 9 A mustrat marea Roşie, şi ea s'a uscat; şi i -a trecut prin adîncuri ca printr'un pustiu. 10 I -a scăpat din mîna celui ce -i ura, şi i -a izbăvit din mîna vrăjmaşului. 11 Apele au acoperit pe protivnicii lor. N'a rămas unul măcar din ei. 12 Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cîntat laudele Lui. 13 Dar au uitat curînd lucrările Lui, şi n'au aşteptat împlinirea planurilor Lui. 14 Ci i -a apucat pofta în pustie, şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate. 15 El le -a dat ce cereau; dar a trimes o molimă printre ei. 16 În tabără au fost geloşi pe Moise, şi pe Aaron, sfîntul Domnului. 17 Atunci s'a deschis pămîntul, şi a înghiţit pe Datan, şi s'a închis deasupra cetei lui Abiram. 18 Focul le -a aprins ceata, şi flacăra a mistuit pe cei răi. 19 Au făcut un viţel în Horeb. S'au închinat înaintea unui chip turnat, 20 şi au schimbat Slava lor, pe chipul unui bou, care mănîncă iarbă. 21 Au uitat pe Dumnezeu, Mîntuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt, 22 minuni în ţara lui Ham, semne minunate la marea Roşie. 23 Şi El a vorbit să -i nimicească: dar Moise, alesul său, a stătut la mijloc înaintea Lui, ca să -L abată dela mînia Lui şi să -L oprească să -i nimicească. 24 Ei au nesocotit ţara desfătărilor; n'au crezut în Cuvîntul Domnului, 25 ci au cîrtit în corturile lor, şi n'au ascultat de glasul Lui. 26 Atunci El a ridicat mîna şi a jurat că -i va face să cadă în pustie, 27 că le va doborî sămînţa printre neamuri, şi -i va împrăştia în mijlocul ţărilor. 28 Ei s'au alipit de Baal-Peor, şi au mîncat vite jertfite morţilor. 29 Au mîniat astfel pe Domnul prin faptele lor, şi o urgie a izbucnit între ei. 30 Dar Fineas s'a sculat şi a făcut judecată, şi astfel urgia s'a oprit. 31 Lucrul acesta i -a fost socotit ca o stare de neprihănire, din neam în neam, pe vecie. 32 Ei au mîniat pe Domnul la apele Meriba; şi Moise a fost pedepsit din pricina lor. 33 Căci s'au răzvrătit împotriva Duhului Lui, şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele. 34 Ei n'au nimicit popoarele, pe cari le poruncise Domnul să le nimicească. 35 Ci s-au amestecat cu neamurile, şi au învăţat faptele lor, 36 au slujit idolilor lor, cari au fost o cursă pentru ei. 37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli, 38 au vărsat sînge nevinovat, sîngele fiilor şi fiicelor lor, pe cari i-au jertfit idolilor din Canaan, şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri. 39 S'au spurcat prin faptele lor, au desfrînat prin faptele lor. 40 Atunci Domnul S'a aprins de mînie împotriva poporului Său, şi a urît moştenirea Lui. 41 I -a dat în mînile neamurilor, cei ce îi urau au stăpînit peste ei, 42 vrăjmaşii lor i-au asuprit, şi au fost smeriţi supt puterea lor. 43 El de mai multe ori i -a izbăvit, dar ei s'au arătat neascultători în planurile lor, şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor. 44 Dar El le -a văzut strîmtorarea, cînd le -a auzit strigătele. 45 Şi -a adus aminte de legămîntul Său, şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare: 46 a stîrnit pentru ei mila tuturor celor ce i ţineau prinşi de război. 47 Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi strînge-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfînt, şi să ne fălim cu lauda Ta! 48 Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vecincie în vecinicie! Şi tot poporul să zică:,,Amin! Lăudaţi pe Domnul!`` 107 1 ,,Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!`` 2 Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe cari i -a izbăvit El din mîna vrăjmaşului, 3 şi pe cari i -a strîns din toate ţările: dela răsărit şi dela apus, dela miazănoapte şi dela mare. 4 Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nicio cetate, unde să poată locui. 5 Sufereau de foame şi de sete; le tînjea sufletul în ei. 6 Atunci, în strîmtorarea lor au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor; 7 i -a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într'o cetate de locuit. 8 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! 9 Căci el a potolit setea sufletului însetat, şi a umplut de bunătăţi sufletul flămînd. 10 Cei ce şedeau în întunerec şi umbra morţii, trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare, 11 pentrucă se răsvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentrucă nesocotiseră sfatul Celui Prea Înalt. 12 El le -a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i -a ajutat. 13 Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor. 14 I -a scos din întunerec şi din umbra morţii, şi le -a rupt legăturile. 15 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! 16 Căci El a sfărîmat porţi de aramă, şi a rupt zăvoare de fier. 17 Nebunii, prin purtarea lor vinovată, şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi. 18 Sufletul lor se desgustase de orice hrană, şi erau lîngă porţile morţii. 19 Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor; 20 a trimes cuvîntul Său şi i -a tămăduit, şi i -a scăpat de groapă. 21 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentu minunile Lui faţă de fiii oamenilor! 22 Să -I aducă jertfe de mulţămiri, şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie. 23 Ceice se pogorîseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari, 24 aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adîncului. 25 El a zis, şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării. 26 Se suiau spre ceruri, se pogorau în adînc; sufletul le era perdut în faţa primejdiei. 27 Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zădarnică le era toată iscusinţa. 28 Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor. 29 A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s'au potolit. 30 Ei s'au bucurat că valurile s'au liniştit, şi Domnul i -a dus în limanul dorit. 31 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! 32 Să -L înalţe în adunarea poporului, şi să -L laude în adunarea bătrînilor! 33 El preface rîurile în pustiu, şi izvoare de apă în pămînt uscat, 34 ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei. 35 Tot El preface pustiul în iaz, şi pămîntul uscat în izvoare de ape. 36 Aşează acolo pe cei flămînzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea; 37 însămînţează ogoare, sădesc vii, şi -i culeg roadele. 38 El îi binecuvintează, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele. 39 Dacă sînt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă, 40 El varsă dispreţul peste cei mari, şi -i face să pribegească prin pustiuri fără drum, 41 dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş, şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme. 42 ,,Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!`` 43 Cine este înţelept, să ia seama la aceste lucruri, şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului. 108 1 (O cîntare. Un psalm al lui David.) Gata îmi este inima să cînte, Dumnezeule! Voi cînta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea! 2 Deşteptaţi-vă, alăută şi arfă! Mă voi trezi în zori de zi. 3 Te voi lăuda printre popoare, Doamne, Te voi cînta printre neamuri. 4 Căci mare este bunătatea Ta şi se înalţă mai pe sus de ceruri, iar credincioşia Ta pînă la nori. 5 Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi fie slava Ta peste tot pămîntul! 6 Pentru ca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne! 7 Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Lui:,,Voi birui, voi împărţi Sihemul, voi măsura valea Sucot; 8 al Meu este Galaadul, al Meu Manase; Efraim este întăritura capului Meu, şi Iuda, toiagul Meu de cîrmuire; 9 Moab este ligheanul în care Mă spăl; Îmi arunc încălţămintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra ţării Filistenilor!`` 10 Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom? 11 Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi care nu vrei să mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre? 12 Dă-ne ajutor în necaz, căci zădarnic este ajutorul omului. 13 Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi; El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri. 109 1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea! 2 Căci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă, 3 mă înconjoară cu cuvîntări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei. 4 Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici; dar eu alerg la rugăciune. 5 Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea. 6 Pe vrăjmaşul meu pune -l supt stăpînirea unui om rău, şi un pîrîş să stea la dreapta lui! 7 Cînd va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat! 8 Puţine să -i fie zilele la număr, şi slujba să i -o ia altul! 9 Să -i rămînă copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă! 10 Copiii lui să umble fără niciun căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pînea departe de locuinţa lor dărîmată! 11 Cel ce l -a împrumutat, să -i pună mîna pe tot ce are, şi străinii să -i jăfuiască rodul muncii lui! 12 Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n'aibă milă de orfanii lui! 13 Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stîngă numele în neamul următor! 14 Nelegiuirea părinţilor săi să rămînă ca aducere aminte înaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui! 15 Domnul să -i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt, 16 pentrucă nu şi -a adus aminte să facă îndurare, pentrucă a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită! 17 Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu -i plăcea binecuvîntarea: să se depărteze de el! 18 Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui, ca untdelemnul în oase! 19 Deaceea, să -i slujească de veşmînt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins! 20 Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine! 21 Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă! 22 Sînt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înlăuntrul meu. 23 Pier ca umbra gata să treacă, sînt izgonit ca o lăcustă. 24 Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s'a sleit trupul de slăbiciune. 25 Am ajuns de ocară lor; cînd mă privesc ei, dau din cap. 26 Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta! 27 Şi să ştie că mîna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta! 28 Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura. 29 Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta! 30 Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii; 31 căci El stă la dreapta săracului, ca să -l izbăvească de cei ce -l osîndesc. 110 1 (Un psalm al lui David.) Domnul a zis Domnului meu:,,Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.`` - 2 Domnul va întinde din Sion toiagul de cîrmuire al puterii Tale, zicînd:,,Stăpîneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!`` 3 Poporul Tău este plin de înflăcărare, cînd Îţi aduni oştirea; cu podoabe sfinte, ca din sînul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua. 4 Domnul a jurat, şi nu -I va părea rău:,,Tu eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec.`` - 5 Domnul, dela dreapta Ta, zdrobeşte pe împăraţi în ziua mîniei Lui. 6 El face dreptate printre neamuri: totul este plin de trupuri moarte; El zdrobeşte capete pe toată întinderea ţării. 7 El bea din pîrîu în timpul mersului: de aceea Îşi înalţă capul. 111 1 Lăudaţi pe Domnul! Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, în tovărăşia oamenilor fără prihană şi în adunare. 2 Mari sînt lucrările Domnului, cercetate de toţi ceice le iubesc. 3 Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui, şi dreptatea Lui ţine în veci. 4 El a lăsat o aducere aminte a minunilor Lui, Domnul este îndurător şi milostiv. 5 El a dat hrană celor ce se tem de El; El Îşi aduce pururea aminte de legămîntul Lui. 6 El a arătat poporului Său puterea lucrărilor Lui, căci le -a dat moştenirea neamurilor. 7 Lucrările mînilor Lui sînt credincioşie şi dreptate; toate poruncile Lui sînt adevărate, 8 întărite pentru vecinicie, făcute cu credincioşie şi neprihănire. 9 A trimes poporului Său izbăvirea, a aşezat legămîntul Său în veci; Numele Lui este sfînt şi înfricoşat. 10 Frica Domnului este începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc, au o minte sănătoasă, şi slava Lui ţine în veci. 112 1 Lăudaţi pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul, şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui! 2 Sămînţa lui va fi puternică pe pămînt; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvîntat. 3 El are în casă bogăţie şi belşug, şi neprihănirea lui dăinuieşte în veci. 4 Celui fără prihană îi răsare o lumină în întunerec, El este milostiv, îndurător şi drept. 5 Ce bine -i merge omului care face milă şi împrumută pe altul, şi care îşi rînduieşte faptele după dreptate! 6 Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci. 7 El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul. 8 Inima îi este mîngîiată, n'are nicio teamă, pînă ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de protivnicii lui. 9 El este darnic, dă celor lipsiţi; milostenia lui ţine în veci; capul i se înalţă cu slavă. 10 Cel rău vede lucrul acesta, şi se mînie, scrîşneşte din dinţi şi se topeşte. Poftele celor răi rămîn neîmplinite. 113 1 Lăudaţi pe Domnul! Robii Domnului lăudaţi, lăudaţi Numele Domnului! 2 Fie Numele Domnului binecuvîntat, deacum şi pînă în veac! 3 Dela răsăritul soarelui pînă la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat. 4 Domnul este înălţat mai pe sus de toate neamurile, slava Lui este mai pesus de ceruri. 5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieşte atît de sus? 6 El îşi pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri şi pe pămînt. 7 El ridică pe sărac din ţărînă, înalţă pe cel lipsit din gunoi. 8 ca să -i facă să şadă împreună cu cei mari: cu mai marii poporului Său. 9 El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei. Lăudaţi pe Domnul! 114 1 Cînd a ieşit Israel din Egipt, cînd a plecat casa lui Iacov dela un popor străin, 2 Iuda a ajuns locaşul Lui cel sfînt, şi Israel stăpînirea Lui. 3 Marea a văzut lucrul acesta şi a fugit, Iordanul s'a întors înapoi: 4 munţii au sărit ca nişte berbeci, şi dealurile ca nişte miei. 5 Ce ai tu, mare, de fugi, şi tu, Iordanule, de te întorci înapoi? 6 Ce aveţi, munţilor, de săltaţi ca nişte berbeci, şi voi, dealurilor, ca nişte miei? 7 Da, cutremură-te, pămîntule, înaintea Domnului, înaintea Dumnezeului lui Iacov, 8 care preface stînca în iaz, şi cremenea în izvor de ape. 115 1 Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă pentru bunătatea Ta, pentru credincioşia Ta! 2 Pentruce că zică neamurile:,,Unde este Dumnezeul lor?`` 3 Dumnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea. 4 Idolii lor sînt argint şi aur, făcuţi de mîni omeneşti. 5 Au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd, 6 au urechi, dar n'aud, au nas, dar nu miroase, 7 au mîni, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg; nu scot niciun sunet din gîtlejul lor. 8 Ca ei sînt cei ce -i fac; toţi cei ce se încred în ei. 9 Israele, încrede-te în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor. 10 Casa lui Aaron, încrede-te în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor. 11 Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor. 12 Domnul Şi-aduce aminte de noi: El va binecuvînta, va binecuvînta casa lui Israel, va binecuvînta casa lui Aaron, 13 va binecuvînta pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici şi pe cei mari. 14 Domnul să vă înmulţească tot mai mult, pe voi şi pe copiii voştri! 15 Fiţi binecuvîntaţi de Domnul, care a făcut cerurile şi pămîntul! 16 Cerurile sînt ale Domnului, dar pămîntul l -a dat fiilor oamenilor. 17 Nu morţii laudă pe Domnul, şi nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii, 18 ci noi, noi vom binecuvînta pe Domnul, deacum şi pînă în veac. Lăudaţi pe Domnul! 116 1 Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele. 2 Da, El Şi -a plecat urechea spre mine, de aceea -L voi chema toată viaţa mea. 3 Mă înfăşuraseră legăturile morţii, şi m'apucaseră sudorile mormîntului; eram pradă necazului şi durerii. 4 Dar am chemat Numele Domnului, şi am zis:,,Doamne, mîntuieşte-mi sufletul.`` 5 Domnul este milostiv şi drept, şi Dumnezeul nostru este plin de îndurare. 6 Domnul păzeşte pe cei fără răutate: eram nenorocit de tot, dar El m'a mîntuit. 7 Întoarce-te, suflete, la odihna ta, căci Domnul ţi -a făcut bine. 8 Da, Tu mi-ai izbăvit sufletul dela moarte, ochii din lacrămi, şi picioarele de cădere. 9 Voi umbla înaintea Domnului, pe pămîntul celor vii. 10 Aveam dreptate cînd ziceam:,,Sînt foarte nenorocit!`` 11 În neliniştea mea, ziceam:,,Orice om este înşelător.`` 12 Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine? 13 Voi înălţa paharul izbăvirilor, şi voi chema Numele Domnului; 14 îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului, în faţa întregului Său popor. 15 Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El. 16 Ascultă-mă, Doamne, căci sînt robul Tău: robul Tău, fiul roabei Tale, şi Tu mi-ai desfăcut legăturile. 17 Îţi voi aduce o jertfă de mulţămire, şi voi chema Numele Domnului; 18 îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului în faţa întregului Său popor, 19 în curţile Casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime! Lăudaţi pe Domnul! 117 1 Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile, lăudaţi -L, toate popoarele! 2 Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi, şi credincioşia Lui ţine în veci. Lăudaţi pe Domnul! 118 1 Lăudaţi pe Domnul, căci este bun,,,căci în veac ţine îndurarea Lui!`` 2 Să zică Israel:,,Căci în veac ţine îndurarea Lui!`` 3 Casa lui Aaron să zică:,,Căci în veac ţine îndurarea Lui!`` 4 Cei ce se tem de Domnul să zică:,,Căci în veac ţine îndurarea Lui!`` 5 În mijlocul strîmtorării am chemat pe Domnul: Domnul m'a ascultat şi m'a scos la larg. 6 Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni? 7 Domnul este ajutorul meu, şi mă bucur cînd îmi văd împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei. 8 Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decît să te încrezi în om; 9 mai bine să cauţi un adăpost în Domnul decît să te încrezi în cei mari. 10 Toate neamurile mă înconjurau: în Numele Domnului, le tai în bucăţi. 11 Mă înconjurau, m'au împresurat: dar în Numele Domnului, le tai în bucăţi. 12 M'au înconjurat ca nişte albine: se sting ca un foc de spini; în Numele Domnului, le tai în bucăţi. 13 Tu mă împingeai ca să mă faci să cad, dar Domnul m'a ajutat. 14 Domnul este tăria mea şi pricina laudelor mele; El m'a mîntuit. 15 Strigăte de biruinţă şi de mîntuire se înalţă în corturile celor neprihăniţi: dreapta Domnului cîştigă biruinţa! 16 Dreapta Domnului se înalţă; dreapta Domnului cîştigă biruinţa! 17 Nu voi muri, ci voi trăi, şi voi povesti lucrările Domnului. 18 Domnul m'a pedepsit, da, dar nu m'a dat pradă morţii. 19 Deschideţi-mi porţile neprihănirii, ca să intru şi să laud pe Domnul. 20 Iată poarta Domnului: pe ea intră cei neprihăniţi. 21 Te laud, pentrucă m'ai ascultat, pentrucă m'ai mîntuit. 22 Piatra, pe care au lepădat -o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii. 23 Domnul a făcut lucrul acesta: şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri. 24 Aceasta este ziua, pe care a făcut -o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! 25 Doamne, ajută! Doamne, dă izbîndă! 26 Binecuvîntat să fie cel ce vine în Numele Domnului! Vă binecuvîntăm din Casa Domnului. 27 Domnul este Dumnezeu, şi ne luminează. Legaţi cu funii vita pentru jertfă, şi aduceţi -o pînă la coarnele altarului! 28 Tu eşti Dumnezeul meu, şi eu Te voi lăuda; Dumnezeule, Te voi prea mări. 29 Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui! 119 1 Ferice de cei fără prihană în calea lor, cari umblă întotdeauna după Legea Domnului! 2 Ferice de ceice păzesc poruncile Lui, cari -L caută din toată inima lor, 3 cari nu săvîrşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui! 4 Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie. 5 O, de ar ţinti căile mele la păzirea orînduirilor Tale! 6 Atunci nu voi roşi de ruşine, la vederea tuturor poruncilor Tale! 7 Te voi lăuda cu inimă neprihănită, cînd voi învăţa legile dreptăţii Tale. 8 Vreau să păzesc orînduirile Tale: nu mă părăsi de tot! 9 Cum îşi va ţinea tînărul curată cărarea? Îndreptîndu-se după Cuvîntul Tău. 10 Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat dela poruncile Tale. 11 Strîng Cuvîntul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! 12 Binecuvîntat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orînduirile Tale! 13 Cu buzele mele vestesc toate hotărîrile gurii Tale. 14 Cînd urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc'aş avea toate comorile. 15 Mă gîndesc adînc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am supt ochi. 16 Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău. 17 Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvîntul Tău! 18 Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale! 19 Sînt un străin pe pămînt: nu-mi ascunde poruncile Tale! 20 Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile tale. 21 Tu mustri pe cei îngîmfaţi, pe blestemaţii aceştia, cari se rătăcesc de la poruncile Tale. 22 Ridică de peste mine ocara şi dispreţul! Căci păzesc învăţăturile Tale. 23 Să tot stea voevozii şi să vorbească împotriva mea: robul tău cugetă adînc la orînduirile Tale. 24 Învăţăturile Tale sînt desfătarea mea şi sfătuitorii mei. 25 Sufletul meu este lipit de ţărînă: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta! 26 Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orînduirile Tale! 27 Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate. 28 Îmi plînge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvîntul Tău! 29 Depărtează-mă de calea necredincioşiei către Tine, şi dă-mi îndurarea ta, ca să urmez Legea Ta! 30 Aleg calea adevărului, pun legile Tale supt ochii mei. 31 Mă ţin de învăţăturile Tale, Doamne, nu mă lăsa de ruşine! 32 Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg. 33 Învaţă-mă, Doamne, calea orînduirilor Tale, ca s'o ţin pînă în sfîrşit! 34 Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s'o ţin din toată inima mea! 35 Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea. 36 Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre cîştig! 37 Abate-mi ochii dela vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta! 38 Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine! 39 Depărtează dela mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sînt pline de bunătate. 40 Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine! 41 Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mîntuirea Ta, după făgăduinţa Ta! 42 Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în Cuvîntul Tău. 43 Nu lua de tot din gura mea cuvîntul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale. 44 Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie. 45 Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale. 46 Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor, şi nu-mi va roşi obrazul. 47 Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc. 48 Îmi întind mînile spre poruncile Tale, pe cari le iubesc, şi vreau să mă gîndesc adînc la orînduirile Tale. 49 Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m'ai făcut să-mi pun nădejdea! 50 Aceasta este mîngîierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăş viaţă. 51 Nişte îngîmfaţi mi-aruncă batjocuri; totuş eu nu mă abat dela Legea Ta. 52 Mă gîndesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mîngîi. 53 M'apucă o mînie aprinsă la vederea celor răi, cari părăsesc Legea Ta. 54 Orînduirile Tale sînt prilejul cîntărilor mele, în casa pribegiei mele. 55 Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, şi păzesc Legea Ta. 56 Aşa mi se cuvine, căci păzesc poruncile Tale. 57 Partea mea, Doamne, o spun, este să păzesc cuvintele Tale. 58 Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta! 59 Mă gîndesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale. 60 Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale. 61 Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta. 62 Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte. 63 Sînt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale. 64 Pămîntul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orînduirile Tale! 65 Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta. 66 Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale. 67 Pînă ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvîntul Tău. 68 Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orînduirile tale! 69 Nişte îngîmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale. 70 Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea: dar eu mă desfătez în Legea Ta. 71 Este spre binele meu că m'ai smerit, ca să învăţ orînduirile Tale. 72 Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decît o mie de lucruri de aur şi de argint. 73 Mîinile Tale m'au făcut, şi m'au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale! 74 Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale. 75 Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sînt drepte: din credincioşie m'ai smerit. 76 Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mîngîierea, cum ai făgăduit robului Tău! 77 Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea. 78 Să fie înfruntaţi îngîmfaţii cari mă asupresc fără temei! Căci eu mă gîndesc adînc la poruncile Tale. 79 Să se întoarcă la mine, cei ce se tem de Tine, şi cei ce cunosc învăţăturile Tale! 80 Inima să-mi fie neîmpărţită în orînduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine! 81 Îmi tînjeşte sufletul după mîntuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta. 82 Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta, şi zic:,,Cînd mă vei mîngîia?`` 83 Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuş nu uit orînduirile Tale. 84 Care este numărul zilelor robului Tău? Cînd vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc? 85 Nişte îngîmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea ta. 86 Toate poruncile tale nu sînt decît credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă! 87 Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale. 88 Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale! 89 Cuvîntul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri. 90 Credincioşia ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pămîntul, şi el rămîne tare. 91 După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sînt supuse. 92 Dacă n'ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea. 93 Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi. 94 Al Tău sînt: mîntuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale. 95 Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învăţăturile Tale. 96 Văd că tot ce este desăvîrşit are margini: poruncile Tale însă sînt fără margini. 97 Cît de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gîndesc la ea. 98 Poruncile Tale mă fac mai înţelept decît vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine. 99 Sînt mai învăţat decît toţi învăţătorii mei, căci mă gîndesc la învăţăturile Tale. 100 Am mai multă pricepere decît bătrînii, căci păzesc poruncile Tale. 101 Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvîntul Tău. 102 Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi. 103 Ce dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decît mierea în gura mea! 104 Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, deaceea urăsc orice cale a minciunii. 105 Cuvîntul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea. 106 Jur, -şi mă voi ţinea de jurămînt, -că voi păzi legile Tale cele drepte. 107 Sînt foarte amărît: înviorează-mă, Doamne, după Cuvîntul Tău! 108 Primeşte, Doamne, simţimintele pe cari le spune gura mea, şi învaţă-mă legile Tale! 109 Viaţa îmi este necurmat în primejdie, şi totuş nu uit Legea Ta. 110 Nişte răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc dela poruncile Tale. 111 Învăţăturile Tale sînt moştenirea mea de veci, căci ele sînt bucuria inimii mele. 112 Îmi plec inima să împlinesc orînduirile Tale, totdeauna şi pînă la sfîrşit. 113 Urăsc pe oamenii nehotărîţi, dar iubesc Legea Ta. 114 Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta. 115 Depărtaţi-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu! 116 Sprijineşte-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea! 117 Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat, şi să mă veselesc neîncetat de orînduirile Tale! 118 Tu dispreţuieşti pe toţi ceice se depărtează de orînduirile Tale, căci înşelătoria lor este zădarnică. 119 Ca spuma iei pe toţi cei răi de pe pămînt: de aceea eu iubesc învăţăturile Tale. 120 Mi se înfioară carnea de frica Ta, şi mă tem de judecăţile Tale. 121 Păzesc legea şi dreptatea: nu mă lăsa în voia asupritorilor mei! 122 Ia supt ocrotirea Ta binele robului Tău, şi nu mă lăsa apăsat de nişte îngîmfaţi! 123 Mi se topesc ochii după mîntuirea Ta, şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă. 124 Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta, şi învaţă-mă orînduirile Tale! 125 Eu sînt robul tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învăţăturile Tale. 126 Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta. 127 De aceea, eu iubesc poruncile Tale, mai mult de cît aurul, da, mai mult decît aurul curat: 128 De aceea găsesc drepte toate poruncile Tale, şi urăsc orice cale a minciunii. 129 Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu. 130 Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate. 131 Deschid gura şi oftez, căci sînt lacom după poruncile Tale. 132 Întoarce-Ţi Faţa spre mine, şi ai milă de mine, după obiceiul Tău faţă de ceice iubesc Numele Tău! 133 Întăreşte-mi paşii în Cuvîntul Tău, şi nu lăsa nici o nelegiuire să stăpînească peste mine! 134 Izbăveşte-mă de asuprirea oamenilor, ca să păzesc poruncile Tale! 135 Fă să strălucească Faţa Ta peste robul Tău, şi învaţă-mă orînduirile Tale! 136 Ochii îmi varsă şiroaie de ape, pentrucă Legea Ta nu este păzită. 137 Tu eşti drept, Doamne, şi judecăţile Tale sînt fără prihană. 138 Tu Îţi întemeiezi învăţăturile pe dreptate, şi pe cea mai mare credincioşie. 139 Rîvna mea mă mănîncă, pentru că protivnicii mei uită cuvintele Tale. 140 Cuvîntul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte. 141 Sînt mic şi dispreţuit, dar nu uit poruncile Tale. 142 Dreptatea Ta este o dreptate vecinică, şi Legea Ta este adevărul. 143 Necazul şi strîmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sînt desfătarea mea. 144 Învăţăturile Tale sînt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc! 145 Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, ca să păzesc orînduirile Tale. 146 Te chem: mîntuieşte-mă, ca să păzesc învăţăturile Tale! 147 O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale. 148 O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gîndesc adînc la Cuvîntul Tău. 149 Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta: înviorează-mă, Doamne, după judecata ta! 150 Se apropie ceice urmăresc mişelia, şi se depărtează de Legea Ta. 151 Dar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale sînt adevărul. 152 De multă vreme ştiu din învăţăturile Tale, că le-ai aşezat pentru totdeauna. 153 Vezi-mi ticăloşia, şi izbăveşte-mă, căci nu uit Legea Ta. 154 Apără-mi pricina, şi răscumpără-mă, înviorează-mă după făgăduinţa Ta. 155 Mîntuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orînduirile Tale. 156 Mari sînt îndurările Tale, Doamne! Înviorează-mă după judecăţile Tale! 157 Mulţi sînt prigonitorii şi protivnicii mei, dar nu mă depărtez de învăţăturile Tale. 158 Văd cu scîrbă pe cei necredincioşi Ţie, cari nu păzesc Cuvîntul Tău. 159 Vezi cît de mult iubesc eu poruncile Tale: înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta! 160 Temelia Cuvîntului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sînt vecinice. 161 Nişte voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decît de cuvintele Tale. 162 Mă bucur de Cuvîntul Tău, ca cel ce găseşte o mare pradă. 163 Urăsc şi nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta. 164 De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte. 165 Multă pace au ceice iubesc Legea Ta, şi nu li se întîmplă nicio nenorocire. 166 Eu nădăjduiesc în mîntuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale. 167 Sufletul meu ţine învăţăturile Tale, şi le iubesc mult de tot! 168 Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale, căci toate căile mele sînt înaintea Ta. 169 Să ajungă strigătul meu pînă la Tine, Doamne! Dă-mi pricepere, după făgăduinţa Ta. 170 Să ajungă cererea mea pînă la Tine! Izbăveşte-mă, după făgăduinţa Ta! 171 Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveţi orînduirile Tale! 172 Să cînte limba mea Cuvîntul Tău, căci toate poruncile Tale sînt drepte! 173 Mîna Ta să-mi fie într'ajutor, căci am ales poruncile Tale. 174 Suspin după mîntuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea. 175 Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude, şi judecăţile Tale să mă sprijinească! 176 Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.