Lamentations 4:8 Cross References - Romanian

⁸ Dar acum înfăţişarea le este mai negricioasă decît funinginea; aşa că nu mai sînt cunoscuţi pe uliţe, pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul.

¹⁹ Au călătorit împreună pînă ce au ajuns la Betleem. Şi cînd au intrat în Betleem, toată cetatea s'a pus în mişcare din pricina lor şi femeile ziceau:,,Naomi (Plăcută) este aceasta?`` ²⁰ Ea le -a zis:,,Nu-mi mai ziceţi Naomi; ziceţi-mi Mara (Amărăciune), căci cel Atotputernic m'a umplut de amărăciune.

¹² Ridicîndu-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au plîns. Şi-au sfîşiat mantalele, şi au aruncat cu ţărînă în văzduh deasupra capetelor lor.

²⁰ Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi -a mai rămas decît pielea de pe dinţi.

¹⁷ Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează. ¹⁸ De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă. ¹⁹ Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

³⁰ Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

²¹ Carnea i se prăpădeşte şi piere, oasele cari nu i se vedeau rămîn goale;

⁴ Căci zi şi noapte mîna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pămîntul de seceta verii.

³ N'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mîniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu.

³ Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune. ⁴ Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc. ⁵ Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

¹¹ Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

⁸³ Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuş nu uit orînduirile Tale.

¹⁴ După cum pentru mulţi a fost o pricină de groază-atît de schimonosită Îi era faţa, şi atît de mult se deosebea înfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor-

¹ Vai! cum s'a înegrit aurul, şi cum s'a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele sfîntului Locaş pela toate colţurile uliţelor! ² Cum sînt priviţi acum fiii Sionului, cei aleşi şi preţuiţi ca aurul curat altă dată, cum sînt priviţi acum, vai! Ca nişte vase de pămînt, şi ca o lucrare făcută de mînile olarului!

¹⁰ Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.

⁶ Tremură popoarele înaintea lor, şi toate feţele îngălbenesc.

¹⁰ Este jăfuită, pustiită, şi stoarsă de tot! Inima îi e mîhnită, îi tremură genunchii, toate coapsele sufăr, şi toate feţele au îngălbenit.