Proverbs 8

Romanian(i) 1 Nu strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul? 2 Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspîntii, 3 şi strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor: 4 ,,Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu. 5 Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor! 6 Asculaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept. 7 Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna! 8 Toate cuvintele gurii mele sînt drepte, n'au nimic neadevărat nici sucit în ele. 9 Toate sînt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa. 10 Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul, şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump. 11 Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea. 12 Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri. 13 Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu. 14 Dela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea. 15 Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voivozii porunci drepte. 16 Prin mine cîrmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului. 17 Eu iubesc pe ceice mă iubesc, şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc. 18 Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea. 19 Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales. 20 Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii, 21 ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile. 22 Domnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. 23 Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul. 24 Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape; 25 am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile, 26 cînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii. 27 Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului, 28 cînd a pironit norii sus, şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului, 29 cînd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului, 30 eu eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui, 31 jucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor. 32 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele! 33 Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu. 34 Ferice de omul care m'ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele. 35 Căci celce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului. 36 Dar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.