Genesis 2:1-11:32 Astfel au fost sfîrşite cerurile şi pămîntul, şi toată oştirea lor.

Romanian⁽ⁱ⁾ ¹ Astfel au fost sfîrşite cerurile şi pămîntul, şi toată oştirea lor. ² În ziua a şaptea Dumnezeu Şi -a sfîrşit lucrarea, pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S'a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. ³ Dumnezeu a binecuvîntat ziua a şaptea şi a sfinţit -o, pentrucă în ziua aceasta S'a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse. ⁴ Iată istoria cerurilor şi a pămîntului, cînd au fost făcute. ⁵ În ziua cînd a făcut Domnul Dumnezeu un pămînt şi ceruri, nu era încă pe pămînt nici un copăcel de cîmp şi nici o iarbă de pe cîmp nu încolţea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pămînt şi nu era nici un om ca să lucreze pămîntul. ⁶ Ci un abur se ridica de pe pămînt şi uda toată faţa pămîntului. ⁷ Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i -a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s'a făcut astfel un suflet viu. ⁸ Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care -l întocmise. ⁹ Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pămînt tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mîncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. ¹⁰ Un rîu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe. ¹¹ Numele celui dintîi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur. ¹² Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix. ¹³ Numele rîului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş. ¹⁴ Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea rîu este Eufratul. ¹⁵ Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l -a aşezat în grădina Edenului, ca s'o lucreze şi s'o păzească. ¹⁶ Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta:,,Poţi să mănînci după plăcere din orice pom din grădină; ¹⁷ dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit.`` ¹⁸ Domnul Dumnezeu a zis:,,Nu este bine ca omul să fie singur; am să -i fac un ajutor potrivit pentru el.`` ¹⁹ Domnul Dumnezeu a făcut din pămînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului; şi le -a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care -l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela -i era numele. ²⁰ Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor cîmpului; dar, pentru om, nu s'a găsit niciun ajutor, care să i se potrivească. ²¹ Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. ²² Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus -o la om. ²³ Şi omul a zis:,,Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentrucă a fost luată din om.`` ²⁴ Deaceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup. ²⁵ Omul şi nevasta lui erau amîndoi goi, şi nu le era ruşine. ³ ¹ Şarpele era mai şiret decît toate fiarele cîmpului pe cari le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii:,,Oare a zis Dumnezeu cu adevărat:,,Să nu mîncaţi din toţi pomii din grădină?`` ² Femeia a răspuns şarpelui:,,Putem să mîncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.`` ³ Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis:,,Să nu mîncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.`` ⁴ Atunci şarpele a zis femeii:,,Hotărît, că nu veţi muri: ⁵ dar Dumnezeu ştie că, în ziua cînd veţi mînca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul``. ⁶ Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mîncat; a dat şi bărbatului ei, care era lîngă ea, şi bărbatul a mîncat şi el. ⁷ Atunci li s'au deschis ochii la amîndoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele. ⁸ Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s'au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. ⁹ Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i -a zis:,,Unde eşti?`` ¹⁰ El a răspuns:,,Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi -a fost frică, pentrucă eram gol, şi m'am ascuns.`` ¹¹ Şi Domnul Dumnezeu a zis:,,Cine ţi -a spus că eşti gol? Nu cumva ai mîncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănînci?`` ¹² Omul a răspuns:,,Femeia pe care mi-ai dat -o ca să fie lîngă mine, ea mi -a dat din pom şi am mîncat.`` ¹³ Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii:,,Ce ai făcut?`` Femeia a răspuns:,,Şarpele m'a amăgit, şi am mîncat din pom.`` ¹⁴ Domnul Dumnezeu a zis şarpelui:,,Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe cîmp; în toate zilele vieţii tale să te tîrăşti pe pîntece, şi să mănînci ţărînă. ¹⁵ Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămînţa ta şi sămînţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcîiul.`` ¹⁶ Femeii i -a zis:,,Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpîni peste tine.`` ¹⁷ Omului i -a zis:,,Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai mîncat din pomul despre care îţi poruncisem:,Să nu mănînci deloc din el,` blestemat este acum pămîntul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; ¹⁸ spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănînci iarba de pe cîmp. ¹⁹ În sudoarea feţei tale să-ţi mănînci pînea, pînă te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat; căci ţărînă eşti, şi în ţărînă te vei întoarce.`` ²⁰ Adam a pus nevestei sale numele Eva: căci ea a fost mama tuturor celor vii. ²¹ Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele, şi i -a îmbrăcat cu ele. ²² Domnul Dumnezeu a zis:,,Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscînd binele şi răul. Să -l împedecăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mîna, să ia şi din pomul vieţii, să mănînce din el, şi să trăiască în veci.`` ²³ Deaceea Domnul Dumnezeu l -a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pămîntul, din care fusese luat. ²⁴ Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, cari să învîrtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii. ⁴ ¹ Adam s'a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată, şi a născut pe Cain. Şi a zis:,,Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!`` ² A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar. ³ După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mîncare din roadele pămîntului. ⁴ Abel a adus şi el o jertfă de mîncare din oile întîi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui; ⁵ dar spre Cain şi spre jertfa lui, n'a privit cu plăcere. Cain s'a mîniat foarte tare, şi i s'a posomorît faţa. ⁶ Şi Domnul a zis lui Cain:,,Pentruce te-ai mîniat, şi pentruce ţi s'a posomorît faţa? ⁷ Nu -i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pîndeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să -l stăpîneşti.`` ⁸ Însă Cain a zis fratelui său Abel:,,Haidem să ieşim la cîmp.`` Dar pe cînd erau la cîmp, Cain s'a ridicat împotriva fratelui său Abel, şi l -a omorît. ⁹ Domnul a zis lui Cain:,,Unde este fratele tău Abel?`` El a răspuns:,,Nu ştiu. Sînt eu păzitorul fratelui meu?`` ¹⁰ Şi Dumnezeu a zis:,,Ce ai făcut? Glasul sîngelui fratelui tău strigă din pămînt la Mine. ¹¹ Acum blestemat eşti tu, isgonit din ogorul acesta, care şi -a deschis gura ca să primească din mîna ta sîngele fratelui tău! ¹² Cînd vei lucra pămîntul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pămînt.`` ¹³ Cain a zis Domnului:,,Pedeapsa mea e prea mare ca s'o pot suferi. ¹⁴ Iată că Tu mă izgoneşti azi de pe faţa pămîntului; eu voi trebui să mă ascund de Faţa Ta, şi să fiu pribeag şi fugar pe pămînt; şi oricine mă va găsi, mă va omorî.`` ¹⁵ Domnul i -a zis:,,Nicidecum; ci dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şeapte ori.`` Şi Domnul a hotărît un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi, să nu -l omoare. ¹⁶ Apoi, Cain a ieşit din Faţa Domnului, şi a locuit în ţara Nod, la răsărit de Eden. ¹⁷ Cain s'a împreunat cu nevastă-sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate, şi a pus acestei cetăţi numele fiului său Enoh. ¹⁸ Enoh a fost tatăl lui Irad; Irad a fost tatăl lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael; şi Metuşael a fost tatăl lui Lameh. ¹⁹ Lameh şi -a luat două neveste: numele uneia era Ada, şi numele celeilalte era Ţila. ²⁰ Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi şi păzesc vitele. ²¹ Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl tuturor celor ce cîntă cu alăuta şi cu cavalul. ²² Ţila, de partea ei, a născut şi ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă şi de fer. Sora lui Tubal-Cain era Naama. ²³ Lameh a zis nevestelor sale:,,Ada şi Ţila, ascultaţi glasul meu! Nevestele lui Lameh, ascultaţi cuvîntul meu! Am omorît un om pentru rana mea, Şi un tînăr pentru vînătăile mele. ²⁴ Cain va fi răsbunat de şeapte ori, Iar Lameh de şaptezeci de ori cîte şapte.`` ²⁵ Adam s'a împreunat iarăş cu nevastă-sa; ea a născut un fiu, şi i -a pus numele Set;,,căci``, a zis ea,,,Dumnezeu mi -a dat o altă sămînţă în locul lui Abel, pe care l -a ucis Cain.`` ²⁶ Lui Set i s'a născut şi lui un fiu, şi i -a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului. ⁵ ¹ Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua cînd a făcut Dumnezeu pe om, l -a făcut după asemănarea lui Dumnezeu. ² I -a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i -a binecuvîntat, şi le -a dat numele de,,om``, în ziua cînd au fost făcuţi. ³ La vîrsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui, şi i -a pus numele Set. ⁴ După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice. ⁵ Toate zilele pe cari le -a trăit Adam, au fost de nouă sute trei zeci de ani; apoi a murit. ⁶ La vîrsta de o sută cinci ani, Set a născut pe Enos. ⁷ După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani, şi a născut fii şi fiice. ⁸ Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani; apoi a murit. ⁹ La vrîsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan. ¹⁰ După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani, şi a născut fii şi fiice. ¹¹ Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani; apoi a murit. ¹² La vrîsta de şapte zeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel. ¹³ După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani; şi a născut fii şi fiice. ¹⁴ Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani; apoi a murit. ¹⁵ La vrîsta de şase zeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared. ¹⁶ După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice. ¹⁷ Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani; apoi a murit. ¹⁸ La vrîsta de o sută şasezeci şi doi de ani, Iared a născut pe Enoh. ¹⁹ După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice. ²⁰ Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şase zeci şi doi de ani; apoi a murit. ²¹ La vrîsta de şase zeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala. ²² După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice. ²³ Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şase zeci şi cinci de ani. ²⁴ Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s'a mai văzut, pentru că l -a luat Dumnezeu. ²⁵ La vrîsta de o sută opt zeci şi şapte de ani, Metusala a născut pe Lameh. ²⁶ După naşterea lui Lameh, Metusala a mai trăit şapte sute opt zeci şi doi de ani; şi a născut fii şi fiice. ²⁷ Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şase zeci şi nouă de ani; apoi a murit. ²⁸ La vîrsta de o sută optzeci şi doi de ani, Lameh a născut un fiu. ²⁹ El i -a pus numele Noe, zicînd:,,Acesta ne va mîngîia pentru osteneala şi truda mînilor noastre, cari vin din acest pămînt, pe care l -a blestemat Domnul.`` ³⁰ După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouă zeci şi cinci de ani; şi a născut fii şi fiice. ³¹ Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani; apoi a murit. ³² Noe, la vrîsta de cinci sute de ani, a născut pe Sem, Ham şi Iafet. ⁶ ¹ Cînd au început oamenii să se înmulţească pe faţa pămîntului, şi li s'au născut fete, ² fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe cari şi le-au ales. ³ Atunci Domnul a zis:,,Duhul Meu nu va rămînea pururea în om, căci şi omul nu este decît carne păcătoasă: totuş zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.`` ⁴ Uriaşii erau pe pămînt în vremurile acelea, şi chiar şi după ce s'au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii cari au fost în vechime, oameni cu nume. ⁵ Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pămînt, şi că toate întocmirile gîndurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. ⁶ I -a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pămînt, şi S'a mîhnit în inima Lui. ⁷ Şi Domnul a zis:,,Am să şterg de pe faţa pămîntului pe omul pe care l-am făcut, dela om pînă la vite, pînă la tîrîtoare, şi pînă la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.`` ⁸ Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului. ⁹ Iată cari sînt urmaşii lui Noe. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu. ¹⁰ Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet. ¹¹ Pămîntul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pămîntul era plin de silnicie. ¹² Dumnezeu S'a uitat spre pămînt, şi iată că pămîntul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pămînt. ¹³ Atunci Dumnezeu a zis lui Noe:,,Sfîrşitul oricărei făpturi este hotărît înaintea Mea, fiindcă au umplut pămîntul de silnicie; iată, am să -i nimicesc împreună cu pămîntul. ¹⁴ Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s'o împarţi în cămăruţe, şi s'o tencuieşti cu smoală pe dinlăuntru şi pe dinafară. ¹⁵ Iată cum s'o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime. ¹⁶ Să faci corăbiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s'o pui în laturea corăbiei; şi să faci un rînd de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus. ¹⁷ Şi, iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pămînt, ca să nimicească orice făptură de supt cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pămînt va pieri. ¹⁸ Dar cu tine fac un legămînt; să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine. ¹⁹ Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie cîte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască. ²⁰ Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor, şi din toate tîrîtoarele de pe pămînt după soiul lor, să vină la tine înlăuntru cîte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă. ²¹ Şi tu, ia-ţi din toate bucatele cari se mănîncă, şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.`` ²² Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce -i poruncise Dumnezeu. ⁷ ¹ Domnul a zis lui Noe:,,Intră în corabie, tu şi toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni. ² Ia cu tine cîte şapte perechi din toate dobitoacele curate, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sînt curate, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască; ³ şi cîte şapte perechi de asemenea, din pasările cerului, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască, pentru ca să le ţii vie sămînţa pe toată faţa pămîntului. ⁴ Căci după şapte zile, voi face să ploaie pe pămînt patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi voi şterge astfel de pe faţa pămîntului toate făpturile pe cari le-am făcut.`` ⁵ Noe a făcut tot ce -i poruncise Domnul. ⁶ Noe era de şase sute de ani, cînd a venit potopul pe pămînt. ⁷ Şi Noe a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului. ⁸ Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se tîrăşte pe pămînt, ⁹ au intrat în corabie la Noe, două cîte două, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe. ¹⁰ După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pămînt. ¹¹ În anul al şasesutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s'au rupt toate izvoarele Adîncului celui mare şi s'au deschis stăvilarele cerurilor. ¹² Ploaia a căzut pe pămînt patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. ¹³ În aceeaş zi au intrat în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei: ¹⁴ ei, şi toate fiarele cîmpului, după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate tîrîtoarele cari se tîrăsc pe pămînt după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi. ¹⁵ Au intrat în corabie la Noe, două cîte două, din orice făptură care are suflare de viaţă. ¹⁶ Cele cari au intrat, erau cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască, din orice făptură, după cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a închis uşa după el. ¹⁷ Potopul a fost patruzeci de zile pe pămînt. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s'a înălţat deasupra pămîntului. ¹⁸ Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pămînt, şi corabia plutea pe deasupra apelor. ¹⁹ Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, cari sînt supt cerul întreg, au fost acoperiţi. ²⁰ Cu cincisprezece coţi s'au înălţat apele deasupra munţilor, cari au fost acoperiţi. ²¹ Şi a pierit orice făptură care se mişca pe pămînt, atît păsările cît şi vitele şi fiarele, tot ce se tîra pe pămînt, şi toţi oamenii. ²² Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pămîntul uscat, a murit. ²³ Toate făpturile cari erau pe faţa pămîntului au fost nimicite, dela om pînă la vite, pînă lă tîrîtoare şi pînă la păsările cerului: au fost nimicite de pe pămînt. N'a rămas decît Noe şi ce era cu el în corabie. ²⁴ Apele au fost mari pe pămînt o sută cincizeci de zile. ⁸ ¹ Dumnezeu Şi -a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele cari erau cu el în corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un vînt pe pămînt, şi apele s'au potolit. ² Izvoarele Adîncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise, şi ploaia din cer a fost oprită. ³ Apele au scăzut de pe faţa pămîntului, scurgîndu-se şi împuţinîndu-se, şi, după o sutăcincizeci de zile, apele s'au micşorat. ⁴ În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s'a oprit pe munţii Ararat. ⁵ Apele au mers scăzînd pînă în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întîi a lunii, s'au văzut vîrfurile munţilor. ⁶ După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corăbiei pe care o făcuse. ⁷ A dat drumul unui corb, care a ieşit, ducîndu-se şi întorcîndu-se, pînă cînd au secat apele de pe pămînt. ⁸ A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pămîntului. ⁹ Dar porumbelul n'a găsit nici un loc ca să-şi pună piciorul, şi s'a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pămîntului. Noe a întins mîna, l -a luat, şi l -a băgat la el în corabie. ¹⁰ A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăş a dat drumul porumbelului din corabie. ¹¹ Porumbelul s'a întors la el spre seară; şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curînd. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pămînt. ¹² A mai aşteptat alte şapte zile; şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s'a mai întors la el. ¹³ În anul şase sute unu, în luna întîi, în ziua întîi a lunii, apele secaseră pe pămînt. Noe a ridicat învelitoarea corăbiei: s'a uitat, şi iată că faţa pămîntului se uscase. ¹⁴ În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pămîntul era uscat de tot. ¹⁵ Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe, şi i -a zis: ¹⁶ ,,Ieşi din corabie, tu şi nevastă-ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine! ¹⁷ Scoate afară împreună cu tine toate vieţuitoarele de tot felul cari sînt cu tine, atît păsările cît şi vitele şi toate tîrîtoarele cari se tîrăsc pe pămînt: să mişune pe pămînt, să crească şi să se înmulţească pe pămînt.`` ¹⁸ Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi. ¹⁹ Toate dobitoacele, toate tîrîtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pămînt, după soiurile lor, au ieşit din corabie. ²⁰ Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate şi din toate păsările curate, şi a adus arderi de tot pe altar. ²¹ Domnul a mirosit un miros plăcut; şi Domnul a zis în inima Lui:,,Nu voi mai blestema pămîntul, din pricina omului, pentrucă întocmirile gîndurilor din inima omului sînt rele din tinereţa lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut. ²² Cît va fi pămîntul, nu va înceta sămănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!`` ⁹ ¹ Dumnezeu a binecuvîntat pe Noe şi pe fiii săi, şi le -a zis:,,Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi pămîntul. ² S'apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pămînt, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pămînt şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mînile voastre! ³ Tot ce se mişcă şi are viaţă, să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde. ⁴ Numai carne cu viaţa ei, adică sîngele ei, să nu mîncaţi. ⁵ Căci voi cere înapoi sîngele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi dela orice dobitoc; şi voi cere înapoi viaţa omului din mîna omului, din mîna oricărui om, care este fratele lui. ⁶ Dacă varsă cineva sîngele omului, şi sîngele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui. ⁷ Iar voi, creşteţi şi înmulţiţi-vă; răspîndiţi-vă pe pămînt, şi înmulţiţi-vă pe el!`` ⁸ Dumnezeu a mai vorbit lui Noe şi fiilor lui cari erau cu el, şi a zis: ⁹ ,,Iată, Eu fac un legămînt cu voi, şi cu sămînţa voastră, care va veni după voi; ¹⁰ cu toate vieţuitoarele, cari sînt cu voi, atît păsările cît şi vitele, şi toate fiarele de pe pămînt cari sînt cu voi; cu toate cele cari au ieşit din corabie şi cu orice alte dobitoace de pe pămînt. ¹¹ Fac un legămînt cu voi că nicio făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului, şi nu va mai veni potop ca să pustiască pămîntul.`` ¹² Şi Dumnezeu a zis:,,Iată semnul legămîntului pe care -l fac între Mine şi voi, şi între toate vieţuitoarele cari sînt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci: ¹³ curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legămîntului dintre Mine şi pămînt. ¹⁴ Cînd voi strînge nori deasupra pămîntului, curcubeul se va arăta în nor; ¹⁵ şi Eu Îmi voi aduce aminte de legămîntul dintre Mine şi voi şi dintre toate vieţuitoarele de orice trup; şi apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură. ¹⁶ Curcubeul va fi în nor; şi Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legămîntul cel vecinic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de orice trup de pe pămînt``. ¹⁷ Şi Dumnezeu a zis lui Noe:,,Acesta este semnul legămîntului pe care l-am făcut între Mine şi orice făptură de pe pămînt.`` ¹⁸ Fiii lui Noe, cari au ieşit din corabie, erau: Sem, Ham şi Iafet: Ham este tatăl lui Canaan. ¹⁹ Aceştia au fost cei trei fii ai lui Noe, şi din ei s'au răspîndit oameni peste tot pămîntul. ²⁰ Noe a început să fie lucrător de pămînt, şi a sădit o vie. ²¹ A băut vin, s'a îmbătat şi s'a desgolit în mijlocul cortului său. ²² Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său, şi a spus celor doi fraţi ai lui afară. ²³ Atunci Sem şi Iafet au luat mantaua, au pus -o pe umeri, au mers dea'ndăratelea şi au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă feţele le erau întoarse înapoi, n'au văzut goliciunea tatălui lor. ²⁴ Noe s'a trezit din ameţeala vinului, şi a aflat ce -i făcuse fiul său cel mai tînăr. ²⁵ Si a zis:,,Blestemat să fie Canaan! Să fie robul robilor fraţilor lui!`` ²⁶ El a mai zis:,,Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem, Şi Canaan să fie robul lui! ²⁷ Dumnezeu să lărgească locurile stăpînite de Iafet, Iafet să locuiască în corturile lui Sem, Şi Canaan să fie robul lor!`` ²⁸ Noe a trăit, după potop, trei sute cincizeci de ani. ²⁹ Toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani; apoi a murit. ¹⁰ ¹ Iată spiţa neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham şi Iafet. După potop li s'au născut fii. ² Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras. ³ Fiii lui Gomer: Aşchenaz, Rifat şi Togarma. ⁴ Fiii lui Iavan: Elişa, Tarşiş, Chitim, şi Dodanim. ⁵ Dela ei se trag popoarele din ţările neamurilor de pe malul mării, după ţinuturile lor, după limba fiecăruia, după familiile lor, după seminţiile lor. ⁶ Fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan. - ⁷ Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. Fiii lui Raema: Şeba şi Dedan. ⁸ Cuş a născut şi pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pămînt. ⁹ El a fost un viteaz vînător înaintea Domnului; iată de ce se zice:,,Ca Nimrod, viteaz vînător înaintea Domnului.`` ¹⁰ El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear. ¹¹ Din ţara aceasta a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah ¹² şi Resen între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare. - ¹³ Miţraim a născut pe Ludimi, Anamimi, Lehabimi, Naftuhimi, ¹⁴ Patrusimi, Casluhimi, (din cari au ieşit Filistenii) şi pe Caftorimi. ¹⁵ Canaan a născut pe Sidon, întîiul lui născut, şi pe Het; ¹⁶ şi pe Iebusiţi, pe Amoriţi, pe Ghirgasiţi, ¹⁷ pe Heviţi, pe Archiţi, pe Siniţi, ¹⁸ pe Arvadiţi, pe Ţemariţi, pe Hamatiţi. În urmă, familiile Cananiţilor s'au împrăştiat. ¹⁹ Hotarele Cananiţilor se întindeau dela Sidon, cum mergi spre Gherar, pînă la Gaza, şi cum mergi spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim, pînă la Leşa. ²⁰ Aceştia sînt fiii lui Ham, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor. ²¹ Şi lui Sem, tatăl tuturor fiilor lui Eber, şi fratele cel mai mare al lui Iafet, i s'au născut fii. ²² Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpacşad, Lud şi Aram. ²³ Fii lui Aram: Uţ, Hul, Gheter şi Maş. ²⁴ Arpacşad a născut pe Şelah; şi Şelah a născut pe Eber. ²⁵ Lui Eber i s'au născut doi fii: numele unuia era Peleg, numit aşa pentru că pe vremea lui s'a împărţit pămîntul; iar numele fratelui său era Ioctan. ²⁶ Ioctan a născut pe Almodad, pe Şelef, pe Aţarmavet, pe Ierah, ²⁷ pe Adoram, pe Uzal, pe Dicla, ²⁸ pe Obal, pe Abimael, pe Seba, ²⁹ pe Ofir, pe Havila, şi pe Iobab. Toţi aceştia au fost fiii lui Ioctan. ³⁰ Ei au locuit dela Meşa, cum mergi spre Sefar, pînă la muntele răsăritului. ³¹ Aceştia sînt fiii lui Sem, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor. ³² Acestea sînt familiile fiilor lui Noe, după spiţa neamului lor, după neamurile lor. Şi din ei au ieşit neamurile cari s'au răspîndit pe pămînt după potop. ¹¹ ¹ Tot pămîntul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte. ² Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o cîmpie în ţara Şinear; şi au descălecat acolo. ³ Şi au zis unul către altul:,,Haidem! să facem cărămizi, şi să le ardem bine în foc.`` Şi cărămida le -a ţinut loc de piatră, iar smoala le -a ţinut loc de var. ⁴ Si au mai zis:,,Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vîrf să atingă cerul, şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pămîntului.`` ⁵ Domnul S'a pogorît să vadă cetatea şi turnul, pe care -l zideau fiii oamenilor. ⁶ Şi Domnul a zis:,,Iată, ei sînt un singur popor, şi toţi au aceeaş limbă; şi iacă de ce s'au apucat; acum nimic nu i-ar împedeca să facă tot ce şi-au pus în gînd. ⁷ Haidem! să Ne pogorîm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora.`` ⁸ Şi Domnul i -a împrăştiat de acolo pe toată faţa pămîntului; aşa că au încetat să zidească cetatea. ⁹ De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pămînt, şi de acolo i -a împrăştiat Domnul pe toată faţa pămîntului. ¹⁰ Iată spiţa neamului lui Sem. La vîrsta de o sută de ani, Sem a născut pe Arpacşad, la doi ani după potop. ¹¹ După naşterea lui Arpacşad, Sem a trăit cincisute de ani; şi a născut fii şi fiice. ¹² La vrîsta de treizeci şi cinci de ani, Arpacşad a născut pe Şelah. ¹³ După naşterea lui Şelah, Arpacşad a mai trăit patrusute trei ani; şi a născut fii şi fiice. ¹⁴ La vrîsta de treizeci de ani, Şelah a născut pe Eber. ¹⁵ După naşterea lui Eber, Şelah a mai trăit patrusute trei ani; şi a născut fii şi fiice. ¹⁶ La vîrsta de treizeci şi patru de ani, Eber a născut pe Peleg. ¹⁷ După naşterea lui Peleg, Eber a mai trăit patrusute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice. ¹⁸ La vîrsta de treizeci de ani, Peleg a născut pe Reu. ¹⁹ După naşterea lui Reu, Peleg a mai trăit douăsute nouă ani; şi a născut fii şi fiice. ²⁰ La vîrsta de treizeci şi doi de ani, Reu a născut pe Serug. ²¹ După naşterea lui Serug, Reu a mai trăit douăsute şapte ani; şi a născut fii şi fiice. ²² La vîrsta de treizeci de ani, Serug a născut pe Nahor. ²³ După naşterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani; şi a născut fii şi fiice. ²⁴ La vîrsta de douăzeci şi nouă de ani, Nahor a născut pe Terah. ²⁵ După naşterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută nouăsprezece ani; şi a născut fii şi fiice. ²⁶ La vîrsta de şaptezeci de ani, Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran. ²⁷ Iată spiţa neamului lui Terah. Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran. -Haran a născut pe Lot. ²⁸ Şi Haran a murit în faţa tatălui său Terah, în ţara în care se născuse, în Ur în Haldea. - ²⁹ Avram şi Nahor şi-au luat neveste. Numele nevestei lui Avram era Sarai, şi numele nevestei lui Nahor era Milca, fiica lui Haran, tatăl Milcăi şi Iscăi. ³⁰ Sarai era stearpă: n'avea copii deloc. ³¹ Terah a luat pe fiul său Avram, şi pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului său, şi pe Sarai, noru-sa, nevasta fiului său Avram. Au ieşit împreună din Ur din Haldea, ca să meargă în ţara Canaan. Au venit pînăla Haran, şi s'au aşezat acolo. ³² Zilele lui Terah au fost de două sute cinci ani; şi Terah a murit în Haran.